Sarea pamantului
Ca si bogatia, ca si desteptaciunea, fericirea nu ii este data mereu cui o merita. Unii au prea multa si vor sa scape de ea, altii n-au deloc si nu stiu ce sa mai faca pentru a o merita.
Printre multe alte contributii la originalitatea lumii, romanii au inventat copilul-forte. Este corespondentul biologic al monedei forte si se foloseste in comert. Nu suntem noi prea bogati in multe, dar cu siguranta in aceasta parte a lumii, pe piata de copii suntem cei mai tari. E drept, de la o vreme, contingentele pentru export au mai scazut, Guvernul a dat interdictie. Cei care-si facusera planuri de bunastare trebuie sa mai astepte. Unii renunta chiar si la gandul de a mai scoate un ban bun din copilul-forte. Nu o data, in ultimele saptamani, s-a intamplat sa fie gasiti copii unde nici cu gandul nu gandesti. O bucuresteanca a gasit un copil in tomberonul de gunoi. Copilul era viu si fusese aruncat la gunoi ca un obiect nefolositor, indata dupa nastere. Mititelul era plin de vanatai si de resturi de spanac. Semn ca, daca pe copii nu-i aduce barza, ii aduce varza.
Iulian Catea din comuna ieseana Strunga a incercat si el sa scape de prea marea fericire de-a avea copii apeland la organele de resort. Pentru un om ca el, care-si citeste viitorul in stelele bauturii, multii sai copii sunt o pacoste de care se poate lipsi. Dornic sa-si puna viata in ordine, omul s-a dus cu un baiat sub brat acolo unde stia ca se vand copiii, la sediul Directiei pentru Protectia Copilului, spunandu-le functionarilor ca vrea sa-l dea pentru 100.000 lei. Nu e mult! Cum nu se inghesuia nimeni la marfa, Iulian a lasat din pret. Era dispus sa-l cedeze si pentru 50.000 de lei. Asistentii sociali de la protectia copilului s-au interesat de om in comuna si au aflat ca oricum copilul n-o ducea pe roze. Asa ca i l-au luat pe gratis. A fost nevoie de gardienii publici pentru a-l trimite acasa pe Iulica. El se considera escrocat si cerea sa i se faca dreptate. Fie primeste banii, fie copilul. In cele din urma, a plecat pentru ca-si lasase prietenii in crasma si-i era teama ca se rasufla rachiul. Dac-ar fi stiut el de familia Simionescu din Petrosani, poate ca nu s-ar mai fi dus sa-si vanda copilul pe piata oficiala, unde esti furat ca in codru. Sotii Simionescu vor un copil. Si nu de ieri de azi, ci de ani de zile. Familia Simionescu seamana cu alte mii de familii de mineri. El lucreaza in subteran, ea in centrala termica. Au bani de pe-o zi pe alta. Au trecut de prima tinerete si simt ca vremea se scurge in defavoarea lor. Acum doi ani, Maria Simionescu a aflat ca nu poate avea copii pe cale naturala. Medicii le-au spus ca singura cale de a avea copii este inseminarea artificiala. Cei doi soti au cheltuit bani, nervi si timp prin clinici pentru ca Maria sa faca un costisitor tratament de stimulare. A fost nevoie de bani pentru medici, asistente, medicamente, insa operatia n-a reusit. Pentru a-si acoperi datoriile, cei doi au fost nevoiti sa-si vanda casa in care stateau si sa se mute in gazda. Dar n-au renuntat. Au dat sfoara in tara sa gaseasca pe cineva de la care sa imprumute inca doua mii de dolari pentru a relua delicata operatie. Iar daca nu va fi sa fie, cei doi se gandesc serios sa infieze un copil, chiar de-ar fi sa-si vanda un rinichi.
Acum, una din doua, fie in comuna Strunga, la Iulian Catea acasa, copiii sunt mai ieftini si se gasesc din belsug, fie puterea de cumparare a leului este mai mica in Valea Jiului, de costa atata sa ai un copil. Caci cu banii pe care i-a dat familia Simionescu pentru operatia nereusita s-ar putea cumpara o suta dintre copiii lui Catea si ai altora ca el. Si iata cum din nefericirea unora, bine speculata, se poate naste fericirea altora. Cum ziceam, ca si bogatia, fericirea nu ii este data mereu cui merita.
Aveti copii? Cine are sa-i traiasca! Copiii sunt sarea pamantului.N.C. Munteanu