Primavara cu rime...- De prea multe flori si miresme, cititorii nostri au devenit poeti -"Straine, ce vii ca sa pleci,/ pune-ti la curte o poarta"
Stimata doamna director Sanziana Pop,
Stimati oameni de bine,
Inainte de a ma prezenta si de a intra in miezul problemei ce ma framanta, va rog sa primiti din partea mea cele mai calde urari de bine, sanatate fizica si spirituala.
Ma numesc Marcel Cepoi, am 45 de ani si sunt internat intr-un Camin Spital, din motive socio-material-spirituale si de sanatate, cu diagnosticul sechele dupa poliomielita la membrele inferioare, amputatie 1/3 coapsa dreapta. Infirmitatea - handicapul cronic (de la varsta de 6 luni) - m-a facut sa alerg cu inima si sufletul pe coala de hartie, prietena mea fidela; si tot alergand asa, din coala-n coala, punand in cele scrise si mult sentiment, in anul 1999, cu sprijinul unui concetatean, om "de bine", in adevaratul sens al cuvantului, am debutat cu un volumas de versuri. Cartea se identifica prin titlu: "Goana dintr-un cal legat", editura "Corgal Press" din Bacau, editata de d-l Cornel Galben. Din aceasta carte, permiteti-mi sa va ofer cu draga inima atat dvs., cat si cititorilor din tara si din diaspora, care iubesc si inca mai simt romaneste, cateva poezii. Doresc din toata inima ca, daca cineva se va regasi printre versurile mele, sa-mi scrie la adresa de mai jos ori sa-mi telefoneze. Stradania mea ar fi rasplatita intr-un mod nesperat.
TrecereIarba m-ajunge si pietrele-aud.
Vaca ma muge, taranii asud.
Trec randuri de garduri,
pe drum desfundat.
Lemnele ard, raspuns prescurtat.
JoculJocul ochilor pierduti,
doritori de regasire.
Fuga cailor cei iuti,
fara halta de oprire.
Mingea soarelui-rasare
e cantata de cocosi.
Mintea, razletita-n zare,
nu e bine s-o descosi.
Sarea painiiSarea painii ti-i pe limba,
cand privirea ti se plimba,
de la grau, pan la covata
si la mana cea crapata,
ori la fruntea framantata?
OmOchi de copil, marginind o gradina.
Cal fara sea, peste drum desfundat.
Om ratacind in ziua senina.
Timp, fara timp limitat.
Bulgari de taranaSufla vantu-n oala sparta...
Cheama lupi infometati.
Bulgari de tarana-n poarta
De tarani desculti, calcati.
Intreaba ploaiaPrin geamul spart, intreaba ploaia...
Cum poate omul sa se-nchida-n el,
Cum poate tine-n piept vapaia
Fara sa arda intr-un fel?...
TablouIn sperla, se ascund de frig cartofii,
iar dupa soba mata toarce,
La usa, langa prispa-s aruncati pantofii.
Afara, vremea lacrimile-si stoarce.
StrainSmulge-mi trei scanduri,
din gardul vecin.
O curte-am sa fac, pe o strada.
Cand poposeste la noi un strain,
o curte stinghera sa vada.
Si casa, trei tigle furate de vant...
Si oful sa-nsemne cuvant...
O oala de lut fara toarta...
Straine, ce vii ca sa pleci,
pune-ti la curte o poarta!
Raul speleCade roua dimineata,
peste lemnele crapate.
Doua maini isi spala fata.
Scoala ziua, de cu noapte.
Ochi de muguri, frunza plange.
Duse ganduri, pan-ajunge...
Doi ciorchini de struguri, copti,
gem in dosul unei porti.
Si un mar, muscat de-o fata,
sta zbarcit, sub o covata.
Lapte-n stele, rosu-n maci,
Raul spele... cand tu taci...
SpuseIntra ciutura-n fantana
si-i tot timpul insetata.
Plange salcia pletoasa,
ca-i batrana si-i tot fata.
Trag si florile la sorti,
in ce casa vor intra.
Scartaitul de la porti,
pare a-nsemna ceva.
Stele-n frunti de cai, focosi,
din copite scaparand...
Spuse de batrani sfatosi,
clipa vremii numarand...
Cu prietenie de suflet!
Marcel Cepoi - Camin Spital, et. 2, cam. 28, str. V. Alecsandri nr. 1, Comanesti, jud. Bacau, cod 5475, tel. 034/37.18.32
A fost odata, de Pasti
Poate sa para paradoxal (daca nu chiar bizar) sa ajungi sa poetizezi un loc care, initial, ti-a fost destinat spre pedeapsa. Si totusi... nici o perioada de timp din lunga mea existenta nu s-a lipit atat de cald, de statornic de sufletul meu, precum aceea petrecuta acolo - la Rubla -, satul nestiut de lumea "libera", sat pe care l-as putea numi "Tara celor fara masti".
Acolo, in satul strajuit de-o parte de o mica liziera de salcami (pentru a nu fi vazut din soseaua nationala), iar de alta parte ocrotit de o imensa padure de salcami, in mijlocul careia tronau patru falnici stejari, acolo a fost mica noastra insula de pace si - poateÊ- chiar de fericire.
Acolo, in sfarsit, la lumina zilei, dupa ani multi de viata irositi prin inchisorile comuniste, fiecare simtea cum bunul Dumnezeu a pus mana pe crestetul sau, facand ca din niste ruine sufletesti sa renasca o viata curata, plina de nadejdi. Departe de civilizatie, ajutandu-ne intre noi, viata noastra a fost cea mai frumoasa, implinindu-se in totalitatea ei. Putinul pe care il imparteam intre noi, caldura si prietenia de acolo, poate multi nu le-au mai intalnit in toata viata lor, dupa intoarcerea in "lumea civilizata".
In lumea aceea, parca ireala, existenta unui copil - pierdut ca un fluturas printre flori, gaze, pasari si iezi - crea o imagine plina de sperante!
Cu duiosie imi revine in minte ziua a doua de Pasti, cand, respectand o veche traditie ardeleneasca, prietenii nostri veneau sa o stropeasca cu parfum pe singura "domnisoara" din sat - Codruta -, care nu avea decat patru luni!
Zadarnic, in anii care au urmat, a asteptat Codruta sa-i vina "parfumatorii"; la sfarsitul lui septembrie 1958, toti "cavalerii" fusesera din nou arestati. Satul a ramas pustiu, asa cum ramane cuibul gol "dupa ce-a plecat si ultimul lastun". Doar ca lastunii pleaca de bunavoie si se reintorc de placere!
Dintre cei multi de-atunci, care pastrau traditia, imi amintesc si-acum, cu caldura, cateva nume: preotul Ioan Negrutiu, Corneliu Octavian-Vicu, Leonte Radu, prof. Neoveanu, ing. Mihai Tarta, dr. Aristide Lefa si altii. Din fericire, fiica mea a reusit sa mai cunoasca pe unii dintre ei, multi, multi ani mai tarziu!
Un freamat... un fior... o adiere ma strabate si-acum cand rascolesc aceste sfinte amintiri.
Si cel mai tulburator lucru imi pare cum, atunci si-acolo, sufletele noastre ingemanate au vibrat puternic pe corzile unei singure viori, redand o armonie nemaiintalnita.
Ideal ar fi sa mai putem si-acum, in amurgul vietii, sa vibram cu totii pe coardele aceleiasi unice viori!Liana Nedelcu Stan - Braila
"Da! Exista o biserica ortodoxa in Germania!"
(Raspuns pentru d-na Geta Senic - Baden Wrtenberg, Germania, F. As nr. 511)
Stimata redactie,
As dori sa transmit prin intermediul dvs. cateva informatii utile d-nei Geta Senic, referitoare la existenta unei biserici ortodoxe in orasul Ulm (Germania). Aceasta functioneaza in lacasul unei cladiri care apartine comunitatii sarbe, situate pe Furtembachstrasse (o straduta mica din apropierea intersectiei lui Bismarck Ring cu Zinglerstrasse, in zona Ehingertor), foarte aproape de biserica Martin-Luther. Slujbele in limba romana se tin in prima si cea de a treia duminica a fiecarei luni, incepand cu ora 10:30, de parintele Florian (care locuieste in Augsburg). Din cate stiu (m-am intors recent de la Ulm), slujba de Inviere va fi oficiata la Ulm duminica, 5 mai, in jurul orei 11:00 (dimineata), dar toate detaliile sunt afisate pe un panou la intrarea in biserica. Ii puteti comunica d-nei Senic adresa mea de e-mail, pentru orice informatie suplimentara, dar trebuie sa tina seama ca nu ii voi putea raspunde mai devreme de mijlocul saptamanii viitoare, pentru ca sunt plecata in vacanta.
Va urez ca Sfintele Sarbatori ale Pastelui sa va aduca pacea, armonia si multumirea sufleteasca spre care tanjim cu totii, spor in munca minunata pe care o faceti cu atata daruire si pricepere!
Valentina Lazarescu - Institute of Physical Chemistry "I.G. Murgulescu", Splaiul Independentei 202, Bucharest 6, cod 77208, Romania, e-mail:vlazarescu@chimfiz.icf.ro
"Ti-am pus compot de visini si gutui,
si daca vrei sa ti-l trimit, sa-mi spui!"
Draga "Formula As",
Inca de la inceputul acestei mici scrisori, tin sa te felicit si sa-ti multumesc pentru faptul ca toti cititorii fideli ai acestei minunate reviste se tin laolalta, ca in "Hora Unirii". Iti datorez acest fapt si mi se pare deosebit.
Cu prilejul sarbatorilor de Pasti, iti trimit si eu un cadou: doua poezii care imi sunt foarte dragi si pe care le-am scris pentru mama.
Scrisoare de la Mamaimi scrie Mama; ti-am facut mormant,
Ca nu se stie ce si cum si cand...
Tu, chiar daca te tii in Bucuresti,
Stiu eu cat de strain si singur esti.
Are gardut-de-fier ce ne desparte,
dar vom fi mai aproape dupa moarte.
E din beton. Sa nu fii suparat,
dar toti vecinii s-au asigurat.
Ti-am pus compot de visini si gutui
si daca vrei sa ti-l trimit, sa-mi spui.
A venit toamna. Vremea e ploioasa
si poate n-o sa poti veni acasa.
Sa nu te culci tarziu. Stiu eu cum esti
si sa te-mbraci mai gros, sa nu racesti.
Noroc si sanatate, dragul meu.
Mormantul de beton l-am platit eu...
Alta scrisoare de la mama
Am sa merg la bloc, desigur,
daca asta mi-a ramas.
Voi inchide bine-casa,
dar gradina cui o las?
E frumos la voi, acolo,
in orasul Bucuresti.
O sa ma deprind cu gazul,
dar cu cine-o sa vorbesc?E departe si mi-e frica
Si as plange fara glas.
Voi inchide bine usa
dar pisoiul cui il las?Zici ca n-am sa mai tai lemne,
fiindca va-ncalziti cu gaz.
Voi inchide bine usa,
dar durerea cui o las?Mi-am pus lucrurile toate,
geamantanul este plin,
numai hainele - de moarte
le-am lasat la un vecin...Rodica Singh - loc. Zanesti, jud. Neamt, cod 5614