Hotii de lume noua
Nimic nu se pierde, nimic nu se creeaza, totul se fura. Principala grija a hotilor care ciuruiesc economia romaneasca este sa-si transforme marfa furata cu sudoarea fruntii in bani. Si este bine de stiut ca banii - pe care ii stim cum arata, macar din reportajele despre falimentul bancilor - pot cumpara totul. Dar si hotii au demonstrat, nu o data, ca pot fura de toate. Au si hotii orgoliile lor faraonice. Nimic nu e inaccesibil si, pentru ca orice nas isi are nasul, ne asteptam intr-o buna zi ca si Parlamentul sa dispara cu totul in buzunarul vreunui hot. Exista precedente. Cum altfel au disparut 2 km de cale ferata, saltata noaptea de niste doljeni, cum au fost furate macaralele de pe Bulevardul Decebal, cum au fost furate 44 de km de conducte de soferii de la Petrom Arges sau plopii de pe drumurile nationale? Sentimentul ca totul e la comun si ca ni se cuvine isi gaseste o stralucita ilustrare in inventivitatea aproape infinita a hotiilor din ultimii ani. Romania nu ar fi ce e, daca n-ar fi fost multiplicata la Caritas, Safi sau Fni, daca nu si-ar fi vandut, uneori pe nimic, flota maritima, daca batalioanele de bebelusi n-ar fi trecut Carpatii aducand bani buni la bugetul de familie al demnitarilor zilei. Si nu poti decat regreta ca nu s-a gasit inca istoricul sau romancierul care sa prinda in cateva volume bine documentate toate aceste hotii, sa-i punem la respect pe hotii lui Balzac sau Hugo.
Hotiile mari au de multe ori ceva previzibil, ca un mecanism cu instructiuni de folosire in mai multe limbi. S-ar zice ca se intampla si la case mai mari. Ca sa nu mai vorbim ca hotia organizata presupune, de mai multe ori, colaborarea mai multor factori de decizie, de la contabili la directori. Adevarata contributie romaneasca se simte insa in domeniul hotiilor mici, care lasa perplex pana si Codul Penal. Acolo unde se fura pamant de flori, grilaje de cimitir, ambalaje si nituri. Acolo unde se fura hrana de caini. De pilda Viorel Dima, poreclit Cainaru, era suparat intr-o seara ca nu mai avea mancare pentru cei doi caini ai sai, rasa Pitbull, si nici bani sa le cumpere un os de ros. Decis sa rezolve problema, a intrat intr-un magazin si si-a croit drum cu ranga spre raftul cu hrana pentru caini. Vanzatoarea a ramas muta. Cainaru si-a luat in spate un sac plin de hrana pentru caini si a vrut sa se intoarca la singurele fiinte pe care le respecta cu adevarat. Pana a ales mancarea preferata, vanzatoarea si-a revenit si a inceput sa urle dupa ajutor. Dima a lasat sacul si a facut stanga-mprejur. Cativa pasi mai incolo a fost prins. Cainilor nu a mai avut cine sa le puna cina.
In Constanta, hotii au pus efectiv osul la munca. La figurat, dar si la propriu. Si si-au ales o zona macabra, pe care - din motive lesne de inteles - Politia n-a explorat-o suficient. Si anume, furtul din morminte. Nu oricum si nu orice. Acum catva timp, familia Andrei isi propusese sa faca o pomana la deshumarea osemintelor lui Nicolae Andrei, mort de 13 ani. La cimitir s-a strans toata familia, preotul a rostit rugaciunea de pomenire si apoi groparii au scos cutia unde, conform traditiei, se pastreaza osemintele. In cutie insa, stupoare, erau doar doua pietroaie. Descoperirea a socat familia intristata. Groparii i-au consolat insa. Ei spun ca cimitirele sunt sursa de materie prima pentru o piata care functioneaza de ani de zile, cea a traficantilor de oase. Pentru ca se castiga bani buni din oase. Clientii cei mai fideli ar fi, se zice, studentii la Medicina. Dar si amatorii de umor macabru. Familia Andrei a trebuit sa inchida ochii si sa continue trista ceremonie. La urma-urmei, gestul conteaza. Apoi s-au dus la Politie sa faca reclamatie. Acolo au depus ca proba cele doua pietroaie cu care nici astazi politistii nu stiu ce sa faca.N.C. Munteanu