Harakiri
Tot mai des somerii le spun viitorilor someri ca munca la patron este grea. Mai bine la Stat. Acolo e ca inainte, fabrici si uzine, proprietate a intregului popor, macinand vant si gaurind bugetul. Functionarii de la ministere se dau de ceasul mortii sa-ti ofere de lucru. Primesti un ban bun ca sa impingi vagonetul gol prin curtea intreprinderii. Vrei salariu mai mare, faci greva. Cineva de sus descopera ca din banii de la sanatate se pot da cateva sute de mii in plus. De ochii lumii, uneori se da stingerea. Uzina face concedieri. Si? Devii somer, adica defavorizat, si castigi un ban cinstit stand acasa.
La patron e altfel. Nu mai poti pleca cu surubelnita sau cu patentul acasa. Au instalat filtre la intrare, care iti numara si maruntisul din buzunare. Nu prea mai poti iesi la o tigara cand te arde la suflet, banda merge mai tot timpul si nu are cine te-nlocui. Nici sa faci o tabla mica in spatele halei nu mai poti. Au instalat camere video. Iti numara si cutiile de bere, cu care vrei sa te racoresti in fata strungului, si ti le confisca de la poarta. Deh, disciplina capitalista. Sigur, conteaza si ce patron ai. Daca e italian, te mai poti intelege cu el. E de-al nostru, receptiv la greve si manifestatii. Vorbeste mult si, pe ici pe colo, simti pulsand in carotida lui sangele nostru latin. Si cu americanii te poti descurca. I-ai vazut in filme cum se imbrancesc, isi cara ghionti si trag cu pistolul. Nu ti-e greu sa te faci inteles, chiar daca nu ai decat bate, pumnii de la mama natura si sfanta manie proletara fata de moftul numit proprietate. Daca patronul e neamt sau japonez - Doamne, fereste - ai incurcat-o. Sa faci greva nu mai are nici un chichirez. Te penalizeaza la salariu de nu te vezi.
La Uzina "Rulmentul" din Alexandria au venit niste japonezi. O adevarata ciocnire a civilizatiilor. Se imbraca altfel, vorbesc altfel, mananca lucruri la care ti-e si jena sa te uiti. Extrem-orientalii cu ochii piezisi au o idee fixa. Vor sa faca fabrica rentabila, in vreme ce bastinasii vor ca lucrurile sa ramana ca inainte, doar salariile sa creasca. Cand au auzit ca samuraii dau sa intre cu sabiile in organigrama si in statele de plata si sa transforme ditamai stejarul industrial intr-un pricajit de bonsai, salariatii au pus de un protest. Ei nu sunt organizati in sindicat, nici nu vor sa aiba de-a face cu camera de munca pentru a inregistra nemultumirile. Dar de protestat, vor! Pentru a nu pierde la salariu, muncitorii au hotarat sa dea o lectie niponilor si sa organizeze greva in pauza de masa! Unii au luat protestul in serios! In pauza de masa, fac greva, adica nu mananca. Pe japonezi nu i-a impresionat. Ba chiar i-au incurajat. Dupa cum le-au citit dintr-o carte cu semne ciudate, greva ar fi benefica. Ii ajuta pe angajati sa se elibereze de energiile negative. Iar despre cei care sunt in greva foamei, dar beau totusi apa si stau nemiscati, cred ca e un bun exercitiu de concentrare, care ii va face sa dea un randament mai mare cand se vor hotari sa reia lucrul. Ca sa nu mai zicem ca, dupa medicina traditionala nipona, postul este un bun procedeu de purificare si de limpezire a mintii. Chiar si a celei de pe urma. Cat despre cei care vin in fata administratiei, striga impotriva patronilor, bat in tomberoane de gunoi, cantand cantece patriotice, patronii japonezi sustin ca astfel fac o buna gimnastica de intretinere, de asemenea benefica productiei. De aceea, patronii japonezi ai fabricii ii lasa pe protestatari in plata lor. Sa tina post cat vor, sa faca greva foamei daca le place, sa manifesteze in pauza de masa. Daca isi fac treaba si dau piese de calitate, protestatarii sunt cei mai buni prieteni ai niponilor. Ciudat popor si japonezii astia! Orientali, orientali, dar cam extremi cand e vorba de munca!N.C. Munteanu