Altfel de turism
In vreme ce ministrul turismului se da de ceasul mortii sa-l mute pe Dracula intre stejarii de langa Sighisoara si sa aclimatizeze palmieri pe litoral, multi straini vin in Romania ca la safari. Si vin, nu gluma, chiar si in acele locuri unde n-a calcat picior de ministru. Sau poate ca de aceea. Daca vor lux, bar in camera, jacuzzi, marmura in baie si 200 de programe Tv, turistii au de unde alege. Hotelurile de pe litoralul Mediteranei sunt pline de asa ceva. Marile bulevarde ale turismului international sunt evitate insa de calatorii, nu putini, care vor sa petreaca un concediu in sanul naturii. Cu rucsacul in spinare o iau la picior, evitand exact locurile recomandate cu superlative in prospectele turistice. Nu vor luxul de plastic si stelele de tinichea din hotelurile litoralului. Prefera o saltea de cetina si apa de izvor. De Dracula Park nu vor sa auda si, daca urasc ceva, este tocmai turismul de care s-a indragostit ministrul Agathon in deplasarile sale turistice: termopan, aer conditionat, televizor color si exotism la conserva. Ce vor este sa se deconecteze de la stresul vietii cotidiene, sa uite de agresivitatea societatii de consum. Vor liniste si pace, natura nepoluata, cerul cu stele, fosnetul padurii, vor sa auda cum creste iarba, departe de furia lumii dezlantuite. Prefera sa povesteasca despre viata oierilor din Fagaras, decat despre discoteci exotice. Vor o viata frusta, oameni primitori, hrana simpla si sanatoasa. Pentru asta sunt gata sa plateasca pretul si accepta cu voiosie chiar si absenta micilor comoditati cu care i-a obisnuit civilizatia.
In Viscri, un catun izolat, aproape de Brasov, au venit, numai in anul 2001, peste 1700 de turisti straini, cam din toate tarile civilizate ale Europei, dar si de peste Ocean. Satul a fost construit de sasi, pe la 1225, de cand dateaza si biserica, iar stramosii nostri teutonii l-au protejat cu metereze si ziduri. Dupa revolutie n-a mai ramas mare lucru din populatia saseasca. Cei mai multi sunt rromi, in proportie de 70%, si romani, cam 24% din populatia satului. Chiar ca i-am invins pe nemti! Satul se zbatea in saracie. Daca nu ar fi reusit sa atraga bani europeni pentru renovarea scolii, amenajarea dispensarului, renovarea caminului cultural si instalarea unei centrale telefonice, satul ar fi ramas in mizerie, si mai aproape de Evul Mediu decat era cand l-au construit sasii. Localnicii nu si-au pierdut speranta. Au dat sfoara in tara. Mai precis in tara altora, iar banii de restaurare i-au dat alti tarani, dintr-o comuna belgiana. In 1999, biserica si satul au fost trecute pe lista patrimoniului mondial. Acum, ar veni turisti de peste tot, chiar si din Oltenia si Moldova. Taranii s-au sfatuit si au hotarat sa nu repare drumul de acces catre sat. Nu vor sa vina toti nechematii cu autocare, conserve, sticle de plastic si cutii de bere. Prefera cunoscatorii perioadei medievale si iubitorii vietii simple. Acestia au ce vedea. Casele au ramas la acel grad de disconfort pe care-l cunosteau si strabunii nostri. Multe sunt de pe la 1700. Numai trei case au baia in interior. Turistii, care dau 15 euro pe zi pentru a sta la Viscri, folosesc Wc-urile din gradina si, chiuind de placere, fac dus in aer liber.
Femeile din Viscri au mai gasit o cale sa scoata bani de la straini. Impletesc iarna sosete de lana pentru export. Nemtii si englezii se dau in vant dupa lana. Naturala, se intelege. Ultimii care au descoperit cu entuziasm locul si ciorapii de lana au fost americanii, pentru care a veni la Viscri pare o vizita prin tunelul timpului. Satenii pun acum mana de la mana sa repare si cetatea din apropiere. Asa spera sa aiba vizitatori tot timpul anului. Ei se fericesc ca au apucat o palma de loc in sat si dau acatiste la biserica sa nu le calce pragul ministrul turismului. Nu vor sa le transforme satul in parc de distractii.N.C. Munteanu