Icoane Si Minuni
Maica Domnului de la Biserica "Madona Dudu" din Craiova
In Cetatea Baniei bat clopotele de arama ale batranelor ctitorii domnesti. Este duminica Sfintei Cruci, cea de-a treia din postul Pastelui. Pe sub uriasii castani abia inverziti, oamenii incep sa treaca, unul cate unul, pentru a ajunge fara intarziere la slujba Liturghiei. Primavara este in putere, dar aerul rece al diminetii a patinat cu o bruma subtire cupolele Bisericii "Madona Dudu", catre care se indreapta cei mai multi credinciosi. In fiecare zi de sarbatoare, catedrala se umple pana la refuz. Oamenii sunt atrasi de faima bisericii, de vrednicia parintelui si, mai ales, de Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, despre care se spune ca este ocrotitoarea Craiovei. In semn de mare cinstire, inainte de inceperea slujbei, parintele paroh Petre Mocanu ingenuncheaza in fata Madonei. Multimea inghesuita repeta dupa el, in cor: "Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-Te, ceea ce esti plina de har, Marie. Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pe Hristos, Mantuitorul sufletelor noastre. Amin". Dincolo de zidurile lacasului, vuietul surd al marelui oras acopera cantecul mierlelor inviorate de soare, dar aici, in sfanta biserica, chipurile transfigurate de emotie ale crestinilor traiesc acest imn al bucuriei, in semn de recunostinta pentru icoana ce a savarsit atatea minuni.
"Precista ot Dud"
Legenda incepe in urma cu sute de ani...
Spre sfarsitul Evului Mediu, se spune ca pe locul actualei biserici se afla o movila de pamant, numita "Dealul Livezii". Frumoasa si roditoarea gradina care-l acoperea era stapanita de un dud secular, sadit cu mult inainte de epoca la care Mihai Viteazu avea sa fie ban al Craiovei. In apropierea livezii exista atunci, ca si acum, "piata veche a targului", in jurul careia s-a format intreaga Cetate a Baniei. Printre arborii umbrosi ai acestei batrane livezi, obisnuia sa-si petreaca dupa-amiezile unul dintre negustorii din piata. Desi numele sau a ramas necunoscut, legenda povesteste ca lumea il socotea cam avar, cu toate ca era stiut de targoveti si ca om care avea "frica lui Dumnezeu". Intr-o asemenea zi de vara, asezat chiar sub umbra deasa a dudului, negustorul a fost surprins de o stralucire ciudata, pe care o zarea printre ramurile copacului. Crezand ca razele soarelui isi facusera in frunze cuibar, omul si-a indreptat gandul in alta parte. In zilele ce au urmat, intamplarea insa s-a repetat, sfarsind prin a-i starni cu-adevarat curiozitatea, asa ca omul s-a urcat in copac... Truda n-a fost zadarnica. Prinsa intr-o intretaiere de ramuri, o frumoasa icoana a Maicii Domnului cu pruncul Iisus sedea ascunsa intre frunze. Surprins de neasteptata descoperire, negutatorul a dus icoana acasa, asteptand, dupa obiceiul de-atunci, sa treaca trei zile, in cazul cand cineva si-ar fi revendicat obiectul. Icoana n-a fost insa ceruta de nimeni. Dorinta de inavutire l-a indemnat pe negustor sa dea zvon printre musteriii din piata veche, ca are o icoana de mare pret, pe care ar dori sa o vanda. Ivindu-se un amator, negustorul s-a dus acasa sa aduca icoana, dar spre consternarea sa, odorul sfant disparuse fara de urma. Spre sfarsitul aceleiasi veri, pe cand omul se odihnea din nou sub uriasul dud din livada, a fost surprins de o noua stralucire si mai puternica, ascunsa in frunzisul copacului. Manat de emotie, el s-a catarat inca o data in dud, afland, exact in acelasi loc ca si prima oara, icoana pe care o socotise disparuta definitiv. Vazand un semn suprafiresc in cele intamplate, negustorul a coborat frumoasa icoana, a asezat-o cu mare grija intr-o desaga si s-a dus cu ea la piata, hotarat sa o daruiasca celui care voise s-o cumpere de la el. Dar cand sa desfaca desaga, ia icoana de unde nu-i. Infricosat, omul a povestit tuturor intamplarea. Zvonul s-a intins in toata Craiova, ajungand pana la urechile proprietarului livezii, clucerul Constantin Chiriac Gaianul. In fruntea unei multimi de oameni, acesta a pornit spre batranul dud din livada, unde au aflat, pentru a treia oara, minunata Icoana a Maicii Domnului. Pierit de uimire si de emotie, in calitate de proprietar de drept al livezii, clucerul s-a jurat, in fata multimii adunate, ca va ctitori, dupa puterile pungii sale, o bisericuta de lemn, pentru adapostirea odorului. Dudul secular a cazut sub secure si din lemnul trupului sau s-a construit un lacas in care a fost asezata icoana, ce daduse semne ca-si gasise singura locul. Incepand din acel moment, istoria icoanei si cea a asezamantului bisericesc a ramas una si aceeasi pana in zilele noastre.
</b><b>Ocrotitoarea locului
Parintele Petre Mocanu are 47 de ani si slujeste ca preot paroh de 14 ani in Biserica "Madona Dudu". Ori de cate ori vorbeste despre minunile savarsite de icoana de-a lungul timpului, o face numai in biserica si numai dupa ce mai intai se inchina in fata Prea Sfintei Fecioare, de parca si-ar cere dezlegare. "Maica Domnului a raspuns grabnic tuturor celor care soseau aici cu teama si iubire de Dumnezeu, cu multa smerenie si recunoasterea pacatelor. Fiecare a primit ce i se cuvenea, dupa masura credintei sale, dar toti s-au intors la casele lor alinati si imbunatatiti." Preotul explica tuturor credinciosilor ca icoana a fost atat ocrotitoarea locului, cat si a oamenilor. Inca de pe vremea celor dintai ctitori ai lacasului din piatra, ridicat in locul vechii biserici, negustorul Hagi Gheorghe Ioan si "boierul de mana a treia" Constantin Fotescu, care sunt trecuti in fruntea pomelnicului fiecarei slujbe, icoana si-a capatat faima printre crestini. Ea a inceput sa vindece bolnavi in stare grava si sa usureze nenumarate suferinte. La 1778, a venit un argintar din Sibiu, caruia Maica Domnului ii ridicase fiica de pe patul de moarte, si a daruit frumoasa ferecatura ce se vede si astazi, cu usita in partea de jos, pentru ca fiecare credincios sa poata saruta vesmintele pictate ale Madonei. Pe masura trecerii timpului, semnele date de icoana au devenit tot mai impresionante. La 1801, a fost o navalire turceasca teribila, ce a incendiat mai bine de o treime din targul Craiovei. Singurul odor ce a ramas nevatamat de flacari a fost chiar Icoana Maicii cu Pruncul! Dupa numai cativa ani, a venit cutremurul devastator din secolul al Xix-lea, cel care a daramat turnul Coltei din Bucuresti, pricinuind pagube mari, pana in campia Craiovei. Icoana miraculoasa a fost gasita insa printre daramaturi, fara nici cea mai mica zgarietura... "De fiecare data, parea ca o mana nevazuta ajuta lacasul sa renasca din propria cenusa!", exclama parintele paroh. Atat de mult s-a intins faima icoanei ce nu contenea sa tamaduiasca bolile sufletesti si trupesti, incat multimile de pelerini care veneau din toate colturile tarii, cu felurite suferinte sau nevoi, au impus epitropiei bisericii sa construiasca alaturat un azil pentru bolnavi, numit popular "Ospiciul Madona", desi nu gazduia doar oameni care-si pierdusera mintile. De atunci, a aparut un obicei uimitor, neintalnit la celelalte icoane facatoare de minuni din Romania. Inainte de-a porni in pelerinaj, credinciosii se duceau la cate un fierar si isi turnau in metal pretios acea parte a corpului ce era bolnava, facand o copie a ei, in miniatura. Cand ajungeau la biserica, inchinau acele fragmente la icoana si se rugau pentru vindecarea lor, dupa care le lasau, drept danie, parohiei. Atat de numerosi au fost acesti "daniasi", incat se stransesera la epitropie adevarati munti de figurine de argint si de aur. Icoana i-a vindecat pe toti, iar administratia parohiei a vandut acele obiecte, reusind in acest fel sa adune banii pentru actuala biserica monumentala, a carei ridicare a durat aproape o jumatate de secol. "Catedrala de astazi a fost construita prin suferinta vindecata la icoana a tuturor acelor crestini nefericiti... Nu cred ca exista un exemplu mai tulburator decat acesta, in toata istoria bisericilor romanesti!", spune parintele Mocanu, inchinandu-se inca o data in fata nepretuitului odor.
Intre trecut si prezent
Nemaivazuta putere vindecatoare a icoanei din dud a facut ca traditia sa o atribuie insusi Sfantului Andrei, apostolul Domnului, care i-a crestinat pe romani. Parintele paroh povesteste, vorbind aproape in soapta, ca si cand ar dezvalui o mare taina, ca fiecare dintre ucenicii Mantuitorului, inainte de a-si incepe apostolatul, a primit cate o icoana ce purta suprema pecete a sfinteniei, prin binecuvantarea daruita de Iisus. Se presupune ca aceste icoane au ramas prin locurile ce au fost batute cu piciorul de ucenici. Icoana Apostolului Andrei ar fi ajuns din Dobrogea pana in Oltenia, calatorind de la un crestin la altul, dintr-o casa in alta, vreme de saisprezece veacuri, pana ce si-a ales acest loc de odihna, facandu-se descoperita in dudul batran, inainte de anul 1641, de cand dateaza prima mentiune dintr-un hrisov domnesc. Vechimea, precum si frumoasa legenda a icoanei, fac ca traditia locului sa considere "Precista ot Dud" drept o icoana din timpurile apostolice. Asa s-ar explica si forta ei, cu totul neobisnuita, de care a avut norocul sa ia cunostinta insusi actualul preot paroh. Parintele Mocanu se insufleteste de cate ori relateaza intamplarea cu pricina... "In 1992, un grup de cercetatori germani de la un institut din Bonn au vizitat parohia noastra. Pe langa examinarea picturii in sine si a vechimii lemnului icoanei, specialistii germani dispuneau de un echipament tehnologic foarte modern, de masurare a campurilor electromagnetice, pe care il mai folosisera si la cercetarea altor icoane din spatiul ortodox rasaritean. In momentul in care au facut aceeasi masuratoare, indicatoarele electronice ale aparatelor au aratat un punct energetic maxim, fapt ce i-a emotionat profund. Eram de fata si mi-au marturisit, cu mare tulburare, ca n-au mai intalnit niciodata, in lungile lor calatorii, o astfel de icoana, in jurul careia - o dovedeau chiar aparatele lor! - exista un camp magnetic atat de puternic, semn ca odorul din sfanta biserica iradiaza, in chip nevazut, o uriasa energie necunoscuta... Mi-am spus atunci, in sinea mea: <<Iata cum lucreaza Duhul Sfant, chiar si in zilele noastre! Ce "dovezi" sa-I mai cerem Celui de Sus?>>. N-am sa uit acea intamplare cat voi mai avea de trait." Insa parintele paroh a mai fost martor nemijlocit al multor cazuri de vindecari miraculoase, ce par a se fi indesit, pe masura trecerii timpului. Marturia sa este mai mult decat edificatoare. "Imi amintesc de un barbat din Slatina, intre doua varste, aflat intr-o faza avansata de cancer, care a ajuns aici intr-un carucior cu rotile. A locuit la o ruda din Craiova cam doua saptamani, rastimp in care era adus zilnic sa se roage, de dimineata pana seara, la icoana. Va rog sa ma credeti ca a plecat acasa pe picioarele lui, dar pana in ultima clipa, parca nu-i venea sa se desparta de icoana! Nici nu indraznea sa mai mearga, dupa sase luni de stat in carucior... Acum vreo doi ani, am avut o credincioasa bolnava de leucemie, care mi-a spus ca doctorii i-au mai dat doar cateva luni de viata. Venise tocmai de la Brasov. De la gara, a ajuns direct aici. Se vedea ca e slabita rau. A stat in genunchi, la icoana, vreo sapte, opt ore, suspinand fara incetare. Femeia se temea pentru soarta batranei sale mame. Daca ea si-ar fi sfarsit zilele, mama ramanea singura pe lume, muritoare de foame. Acea crestina nu se tanguia si nu se ruga pentru ea insasi, ci pentru mama sa! Au trecut circa doi ani de atunci si femeia a revenit, in repetate randuri, la biserica. Stau mereu de vorba cu ea. De fiecare data plange incet, in fata icoanei, numai ca acum o face de bucurie si cu o recunostinta fara margini, fiindca s-a vindecat. Mi-a povestit de nenumarate ori cum s-a intors la Brasov si ce a urmat. La inceput, toti medicii au refuzat sa creada ca este adevarat, atunci cand i-a iesit primul buletin cu analize bune, motiv pentru care au pus-o sa repete examenele medicale de inca doua ori, pentru ca era considerata bolnava incurabila, aflata in pragul mortii... Iata de ce repet ca aceasta minunata icoana a raspuns fiecaruia, dupa masura credintei sale!"
</b><b>Epilog
Liturghia celei de-a treia duminici din postul Pastelui, numita "a Sfintei Cruci", s-a incheiat. Crestinii sunt unsi de preot cu mirul sfintit, dupa care trec, pe rand, prin fata Icoanei Maicii Domnului, sarutand vesmintele pictate in locul unde este deschisa usita ferecaturii de argint. Unii parasesc biserica, inchinandu-se cu evlavie, iar altii asteapta sa primeasca Sfanta Impartasanie. Cei care nu se cumineca, au canon de pocainta si isi continua postul pana la marea Sarbatoare a Invierii Domnului, ce se apropie. "Precista ot Dud" sta in rama icoanei si priveste cu mila si iubire chipul fiecarui crestin, cantarindu-i dreapta credinta, nevoile si suferinta ce l-au purtat la slujba. Tot astfel se petrec lucrurile si cu miile de pelerini sositi din toate colturile tarii, chiar si de peste granita, care se perinda zilnic prin fata Maicii cu Pruncul. Icoana ce a calatorit vreme de saisprezece veacuri din om in om, pana si-a ales acest loc, nu lasa nici un credincios fara raspuns. "Am vazut oameni care au venit la biserica in pragul disperarii, insa, dupa ce s-au rugat, au plecat acasa ca niste nou-nascuti, asa de usurat le era sufletul! Eu insumi, ca preot, m-am intarit in sanatate, in credinta si in speranta mantuirii, slujind aici, langa icoana, de paisprezece ani...", incheie parohul.Marius Petrescu
Fotografii de Petre Cojocariu