Nato: ultima strigare
Joi, 4 aprilie 2002, Guvernul Romaniei a adoptat un "plan de actiuni pentru integrarea in Nato", plan aprobat in ziua urmatoare (vineri, 5 aprilie) de Csat. Din perspectiva Summit-ului de la Praga din noiembrie al Organizatiei Nord-Atlantice, planul pare strict necesar. Niciodata Romania n-a fost mai aproape de primirea in cea mai mare alianta politico-militara a lumii ca acum. Alianta, dominata de Sua, si-a schimbat pozitia fata de tarile candidate dupa evenimentele din 11 septembrie 2001. La Madrid, in urma cu cinci ani, au prevalat criterii economico-sociale si institutionale, pe care Romania nu le indeplinea. Intrarea in Nato presupunea o anume dezvoltare economica, susceptibila sa suporte costurile modernizarii si reorganizarii armatei, dar si o anume dezvoltare institutionala, capabila de o conectare rapida la structurile similare ale Organizatiei. Romania nu indeplinea practic nici unul dintre criteriile impuse de Nato si, in ciuda sperantelor populatiei ei, dornica de stabilitatea si siguranta oferite de Alianta, nu a fost admisa. Dintre fostele state socialiste doar Polonia, Cehia si Ungaria au devenit membre ale Organizatiei. Mai mult, desi nominalizata in capul "listei de asteptare" pentru valul secund al admiterii, Romania s-a indepartat treptat de sansa, la inceputul noului mileniu parand a se plasa pe ultimul loc intre aspirante. Evenimentele din 11 septembrie au schimbat totul. Atacul terorist din America a impins pe primul plan, din considerente geo-strategice, criteriul politic, Romania devenind prin plasamentul geografic, marimea teritoriului si a populatiei, unul dintre principalii candidati la integrare.
Sansa oferita de intamplare (pentru ca, exceptand restructurarile socio-economice inevitabile, guvernantii vremelnici ai tarii nu au facut nimic pentru indeplinirea criteriilor) nu este insa absolut sigura. Washingtonul si Bruxellesul au facut mari presiuni la Bucuresti pentru ca Guvernul roman sa adopte un plan de masuri extraeconomice pentru integrare, masuri fara de care functionarea aliantei largite ar fi, in aceasta zona, grav afectata. Asa s-a nascut "planul" adoptat de Guvern in 4 aprilie. Singura cerinta din domeniul economic vizeaza alocarea a minimum 2% din Pib pentru continuarea reformarii armatei. 2% nu ajung nici pentru inlocuirea "sicrielor zburatoare", care sunt Mig-urile aviatiei romane, nici pentru dotarea infanteriei cu mijloace de transport si de lupta moderne, dar Nato este dispusa sa mai astepte si, eventual, sa contribuie baneste la modernizare. Pentru societatea romaneasca mult mai importante sunt celelalte cerinte. Combaterea coruptiei a devenit o necesitate stringenta pentru ca in Romania coruptia s-a institutionalizat. Toate legile privitoare la reforma economiei, adoptate de doisprezece ani, au fost concepute pentru favorizarea unor grupuri clientelare ale partidelor aflate momentan la Putere. Chiar si Legea 1/2000, singura lege ce prevedea o refacere corecta, prin restituire, a proprietatii private anihilate de comunisti, a fost amendata. Pana acum, in doisprezece ani s-au acumulat oneros averi individuale uriase, nestiute de omul de rand, de electoratul obisnuit, care s-ar cutremura daca ar afla cat poseda "alesii" sai. Legea declararii averii demnitarilor si Legea conflictului de interese au fost impuse doar la presiunea Nato si Ue. Ne putem totusi intreba de ce partidul social-democrat al presedintelui Iliescu si al premierului Nastase nu a luat pana acum nici o masura legala impotriva demnitarilor care, pastorind binele tarii, isi pastoreau in acelasi timp binele propriu, favorizand firmele lor si ale apropiatilor. Conducatorii Psd vin in acest moment cu pachete de legi anticoruptie, dar raul a fost deja facut. Nu e de mirare ca intr-un "Top 100 al celor mai corupte persoane si institutii din Romania" - transmis prin E-mail si votat pe Internet - guvernantii (in frunte cu O. Cozmanca, ministrul Administratiei Publice) ocupa cele mai (ne)onorabile locuri.
Presiunea Nato pentru cresterea controlului coruptiei nu este gratuita. Scepticii ar putea sustine ca fenomenul exista chiar si in tarile dezvoltate. De ce oare preseaza Alianta pentru o lupta dura impotriva unui fenomen universal? Raspunsul este simplu: in Romania avem de-a face cu o coruptie atipica. In tarile dezvoltate coruptia se limiteaza la domeniul economiei, politicul fiind implicat doar sub acest aspect. In Romania, coruptia a devenit o coruptie de stat dintr-un motiv pe care, indirect, mediile l-au dezvaluit mereu in cei doisprezece ani de la caderea comunismului. La noi nu a existat o Lege a lustratiei, care sa-i indeparteze pentru o vreme pe angajatii si colaboratorii fostei Securitati de functiile publice. Legea accesului la dosarele aceleiasi institutii s-a votat tarziu, dupa ce arhivele au fost temeinic "epurate". Intr-un deceniu si ceva, "baietii" au avut timp sa se raspandeasca in toate partidele, in toate institutiile administratiei, sa devina pe fata sau prin interpusi oameni de afaceri importanti prin preluarea fara scrupule a bunului public mostenit de la socialism. Relatia lor institutionala a continuat chiar si cand s-au aflat in tabere politice aparent opuse. Politica "ciocului mic" a functionat atat in privinta hotilor si coruptilor din Psd, cat si a celor din Pntcd, Pnl, Pd sau Udmr. "Raspandirea" lucratorilor fostei Securitati i-a facut vulnerabili la santaj si, concomitent, solidari, gata oricand sa se acopere intre ei. Cerinta Nato de adoptare a unei Legi a informatiilor clasificate si de eliminare din structurile administratiei publice a fostilor "securisti" (indiferent de "sectiunea" de provenienta) se bazeaza tocmai pe temerea ca indivizii ar putea vinde oricui secretele organizatiei, fiind - ca si pana acum - imposibil de pedepsit sau inlaturat. Nato a inaintat, se pare, si o lista destul de lunga cu indezirabili, dupa admiterea tarii in Organizatie. Cum o va onora d-l Nastase, cand in anturajul sau imediat se afla destui fosti securisti, in frunte cu "celebrul" Ristea Priboi? Cum vor fi eliminati santajabilii din administratie, legati mafiot de cei din afara, cand insusi d-l Iliescu, presedintele tarii, a sustinut - intr-o cuvantare la Cluj - ca solicitarea verificarii legaturilor dintre oficialii guvernamentali si fostii securisti este o imixtiune in treburile interne? Iar consilierul sau, generalul I. Talpes, a sustinut, intr-o radicala interventie la Antena 1, ca verificarea si eliminarea "baietilor" din administratie este inutila, intrucat Securitatea s-a dekaghebizat inca din 1974, Kgb-ul nu mai exista, fiind inlocuit de Fsb, iar "politia politica" a fost distrusa inca din 1990. Ba chiar a insinuat ca Nato are ceva numai cu Romania pe acest plan. D-l Talpes se face ca nu stie ca, indiferent de schimbarea initialelor unui serviciu secret, "santajul prin dosar" poate continua, si cine a raspuns o data unui santaj va mai raspunde.
"Programul" raspunde unor cerinte ce trebuia rezolvate inca din 1990. Acum, Guvernul Nastase l-a adoptat in mare graba. Dar, trebuie iarasi sa ne intrebam, il va putea totusi aplica? Nu ma indoiesc de vointa d-lui premier de a vedea Romania admisa. In fond, d-l Nastase isi joaca insasi cariera politica. Daca Romania va fi integrata, va putea, fiind pe creasta valului, sa organizeze alegeri anticipate pentru a "domni" inca patru ani. Daca nu, va rupe Psd-ul. Ma indoiesc insa de faptul ca va fi sprijinit in aplicarea programului. Majoritatea "colaboratorilor" sai cred ca insusi faptul publicarii lui este suficient ca Nato sa ne admita. Duplicitatea politicii romanesti a fost probata de multe ori. Si apoi, ce paguba este daca nu suntem primiti? Nu sustin (diversionist) "securistii cinstiti" din jurul lui Vadim ca mai bine renuntam deliberat la Nato pentru a primi Basarabia de la Moscova? O astfel de aberatie mai poate inca prinde la unii: "Beneficiul real al extinderii Nato este totusi remodelarea dezvoltarii economice si politice a statelor europene unde democratia si economia de piata nu sunt pe deplin instaurate", scrie cotidianul "The Washington Post". Or, de o astfel de remodelare se tem "baietii" raspanditi in toate structurile politico-administrative ale tarii. Daca a adoptat "planul", d-l Nastase ar trebui sa-l si aplice, oricat de dureros ar fi pentru oamenii lui, pentru ca alta sansa de redresare a tarii nu va mai exista.Toma Roman