Invataturile unui brutar olandez catre "devoratorii" de paine din Carpati</b><b>Hans J.A.M. Scholten</b><b>Membru fondator al Fundatiei Deventer-Romania</b><b>"Romani, pastrati natura si tara frumoasa, nu repetati greselile Occidentului!"
Hans J.A.M. Scholten din Deventer - Olanda este pensionar. Decenii la rand a lucrat ca manager de vanzari la "Quality Bakers", una dintre cele mai mari brutarii din centrul Tarii Lalelelor. Daruit cu talentul vorbirii libere, a fost indemnat deseori sa intre in politica, si anume in "politica verde", deoarece olandezii, poate mai repede decat alti europeni, si-au dat seama ca protejarea naturii va fi cea mai mare provocare a inceputului de mileniu. Dar Hans Scholten a rezistat ispitei, fiindca el nu a avut niciodata o parere prea buna despre politicieni. De cate ori ii vorbeste cineva despre "alesi", obisnuieste sa raspunda cu o anecdota, auzita de la primarul orasului, onorabilul James van Lindt. Cica era odata un barbat care a dorit sa cumpere un papagal vorbitor. Vanzatorul i-a spus: "Am trei papagali de vanzare, alegeti". "Dar ce stiu sa faca?", a intrebat barbatul. "Primul stie legile administratiei locale pe de rost; cel de-al doilea cunoaste in plus si legea contabilitatii. Cel de-al treilea...", vanzatorul ramane o clipa pe ganduri. "Hai, spune-mi, ce calitati are asta?", vrea sa stie clientul. "Cel de-al treilea", raspunde oarecum incurcat stapanul pasarilor, "nu stie sa faca absolut nimic, dar ceilalti ii spun mereu: <<domnule deputat>>..."
Scapand de tentatia politicii, Hans Scholten a lucrat intens, cu multa constiinta, pana si-a dat seama ca vine batranetea si nu s-a ingrijit deloc de sine si, cu atat mai putin, de altii. Cu alte cuvinte, a trait rupt de lume si de natura, cufundat in vartejul fara sfarsit al "datoriei". In interviul pe care mi l-a acordat in recenta calatorie pe care am facut-o in Olanda, brutarul din Deventer a dorit sa transmita niste "adevarate invataturi", legate atat de experienta sa impresionanta in productia de paine, cat mai ales de pretul pe care, desi cu intarziere, a ajuns sa-l puna pe actiunile de protejare a naturii, fara a face parte din vreun partid "verde". Cateva vizite in Romania i-au schimbat multe din ideile preconcepute despre Estul european; i-au consolidat hotararea de a deveni militant ecologist si i-au intarit convingerea ca merita sa lupte pentru ca noile democratii, in special Romania, sa nu repete greselile Occidentului.
"Mergeti in Europa, dar nu repetati prostiile ei!"
- Mari mancatori de paine, romanii nu au avut parte, nici in vremurile comuniste, nici dupa "89, de o prea mare diversitate in domeniul panificatiei. Abia in ultimii ani, dupa experienta discutabila a cuptoarelor turcesti de cartier, au aparut investitori notabili, care au lansat pe piata cateva sortimente noi. Cate feluri de paine produceati la "Quality Bakers"?
- Peste 120 de feluri. Nu-ti poti imagina un atat de vast asortiment: mare, mica, alba, neagra, intermediara, cu seminte, cu ceapa, cu masline, tigrata, franceza, germana, italiana, africana etc. Cum olandezii au calatorit foarte mult in jurul lumii, de-a lungul timpurilor, ei au adus de peste tot retete de paine.
- Cu toate acestea, olandezii nu mananca multa paine. Cum va explicati obisnuinta romanilor de a da gata o paine intreaga langa un castron de ciorba?
- Romanii mananca de doua ori si jumatate mai multa paine decat olandezii. Romanii sunt latini. La fel mananca francezii si italienii. Este un semn al vitalitatii, al apropierii de natura. Sunteti mai aproape de natura decat noi. De aceea, va indemn: mancati mai multa paine, devorati-o, ca sa aratati tuturor cat sunteti de... naturali! Ramaneti acolo unde sunteti, langa elementele simple ale firii, de care noi, luati de valul superdezvoltarii, am uitat. Eu, spre exemplu, ce am facut toata viata? Am muncit ca un rob si n-am vazut natura, nici nu m-am odihnit. N-am facut nimic pentru mine, dar nici pentru altii. Nici pentru natura. De aceea, am asteptat cu multa nerabdare iesirea la pensie. Am vizitat Romania, unde am vazut lucruri bune si rele. La Selimbar, am construit o brutarie, dand de lucru la opt sateni. Produc o paine superba, orientandu-se mai mult spre sortimentele intermediare si negre; in acest fel educa si aduc sanatate in casele oamenilor din zona. O greseala a romanilor, care vine din anii comunismului, cand painea neagra era, dupa cum am aflat, ca pamantul, este ca alearga dupa painea alba, "purificata" de toate principiile active, de toate enzimele si mineralele.
- Romanii sunt, intr-adevar, mai aproape de natura decat olandezii. Dar si ei au apucat pe panta periculoasa a distrugerilor aplicate mediului inconjurator. Si ei au pornit pe traiectoria care sufoca si alieneaza lumea dezvoltata. N-ati observat acest lucru, macelarirea padurilor, taiatul copacilor de pe marginea soselelor, infestarea aerului si a apelor? Cateva orase din Romania se afla in topul negru al poluarii din Europa...
- Ma provocati la sinceritate totala. In acest caz, voi vorbi fara menajamente. Am observat, da, cum si romanii, desi inca puternic ancorati in mediul lor natural, au inceput sa se indeparteze de aceasta matrice, pas cu pas. De la o vizita la alta, de la un an la altul, am vazut ca situatia este tot mai ingrijoratoare. "Aveti grija!", imi vine sa-i strig fiecarui trecator. "Romani, pastrati natura si tara frumoasa pe care o aveti de la Dumnezeu, nu repetati greselile Occidentului! Ce faceti? Modelul nostru de dezvoltare intensiva prin distrugerea naturii, aplicat in anii "60-"70, va jur, nu e bun! Cautati in istorie, in trecutul vostru stralucit, acolo veti gasi o lume mult mai curata, un paradis pierdut. Mergeti in Europa, dar nu repetati prostiile ei!"
"Cand nu ai decat asfalt, piatra si orase, nu mai vezi anotimpurile, nu stii daca e iarna, toamna sau vara"
- Sunt destui romani care se vor arata contrariati. Nu este oare Uniunea Europeana tinta noastra suprema, nu cautam noi dezvoltarea cu sprijinul vostru financiar? Atunci, de ce sa nu va urmam pas cu pas?
- In urma cu 30-35 de ani, Olanda era in aceeasi situatie ca Romania de azi. Fara repere, fara invatatura nimanui, am declansat furia dezvoltarii. "Mult si repede" au fost cuvintele de ordine ale consumismului. Cu acest "accelerat" al cresterii economice, am intins inutile asfalturi peste pajisti si paduri, am distrus partial natura cu autostrazile, nelasand pe unde sa mai respire pamantul. Nimeni n-a actionat din perspectiva naturii, iar acum am ajuns sa supravietuim, nu sa traim cum se cade. Cand nu ai decat asfalt, piatra si orase, nu mai vezi anotimpurile, nu stii cand e iarna, toamna sau vara. De aceea, va indemn: planuiti totul cu mare grija! Nu mai puneti fabricile peste tot, nu mai deschideti santiere in mijlocul naturii. Grupati-le in sectii, in platforme compacte, in parcuri industriale. Nu le plantati unde i se nazare fiecarui patron, caci intre ele trebuie construite noi drumuri, instalate conducte, si iata cum ocupati pamantul, natura, cu corpuri straine! Mai bine un "oras de fabrici", toate la un loc, decat imprastiate.
- Dar ce facem cu drumurile? Cum sa ramanem fara autostrazi? Circulatia auto este in Romania un veritabil infern.
- Eu cred ca drumurile sunt destul de bune acum in Romania. Desigur, este necesar sa aveti un drum cu patru benzi, Nadlac - Bucuresti - Constanta, dar nu mai mult. Autostrazi? Poate peste 50 de ani, acum nu sunt necesare. Nu ar aduce decat distrugeri in fabulosul peisaj al tarii.
- In Muntii Apuseni, la Rosia Montana, o companie romano-canadiana se pregateste sa exploateze aur la suprafata, distrugand muntii si otravind natura cu cianuri. Peisajul e paradisiac, dar, cu toate acestea, muntii si vestigiile arheologice antice, dacice si romane sunt in pericol. Cineva a planuit acolo totul "cu mare grija", cum spuneti dvs., iar "corpurile straine" vor pune stapanire pe sute de case. Cum comentati?
- Dar acolo, la Bucuresti, tara nu are Guvern? Mi se pare de neinteles, doar nu sunteti o republica bananiera. Nici in ultima insula din Pacific nu s-ar permite o astfel de blasfemie. Nici o ratiune, nici de-ar ploua cu miliarde de dolari din cer, nu ar justifica un astfel de proiect. La vara voi merge acolo, sa vad cu ochii mei. Si voi instiinta organizatiile din Olanda si Europa, presa internationala, guvernele Ue. Voi face tot ce tine de constiinta mea de cetatean liber al Europei, asa cum sper ca actioneaza deja romanii din zona.
- Ce-i ramane Romaniei de facut in perspectiva aderarii la Ue?
- Sa-si pazeasca muntii de astfel de intrusi hrapareti, sa nu-si "negocieze" traditiile, sa-si revigoreze satele. Sa-si apere, ca pe ochii din cap, natura. In paralel cu toate acestea, sa faca viata oamenilor mai buna. Planuiti pe termen mediu, sa spunem pe 10 ani, dar nu va imprastiati in prea multe directii, ca veti regreta. Nu faceti lucrurile prea in pripa, repede asta, repede cealalta, iar peste cinci ani, cand o sa va dati seama, sa va puneti mana la frunte: "Aoleu, am gresit!". Faceti lucrurile bune de la inceput, faceti legile sa reziste macar 10 ani. Fundatia noastra vrea sa ajute, pentru ca asezarile mici sunt frumoase, au case vechi, superbe, dar aproape toate sunt goale. Faceti-i pe oameni sa se intoarca in aceste case. A-i lasa sa traiasca in continuare la bloc, cand in sate stau parasite mii de case, iata o greseala monumentala. La bloc, iti pierzi imaginatia, nu supravietuiesc mintile creative. Trimiteti oamenii inapoi la tara!
- Cine sa faca asta? Oamenilor, mai ales celor tineri, nu le mai place la tara, in special daca au si pamant de muncit. Cum sa-i convinga Guvernul?
- Sa faca scoli mai multe, sa le repare pe cele existente; sa creeze conditii legislative atragatoare pentru initiativele private. Sa inlesneasca deschiderea de magazine, de supermarketuri, de brutarii, de fabrici de lapte, de pensiuni turistice. Sa faca presiuni la Romtelecom pentru extinderea telefoniei automate (in fapt, din cate stiu, trebuie sa ceara doar respectarea unei clauze din contractul de privatizare), sa incurajeze dezvoltarea Internetului pana la ultimul catun, sa repare drumurile, sa cultive voluntariatul in comunitate. Altfel spus: sa planuiasca, sa scoata tara din cercul vicios. De 12 ani, mergeti in acest cerc, revenind de unde ati plecat, va invartiti "in jurul cozii", cu eternul salariu mediu de 100 de dolari pe luna. Romania este singura tara candidata la Ue, in care salariul oficial n-a iesit din fundatura "100 Usd". Rupeti aceasta "perplexitate a stagnarii!". Dupa 40 de ani de comunism, multi romani au uitat sa munceasca, asteptand sa fie indemnati, asistati, supervizati. Intr-un fel, in 40 de ani, unii aproape ca n-au facut nimic. Asteapta si azi banii la data fixa, putini, dar ii asteapta si iar ii asteapta. In acest timp, exista pericolul ca tara sa se scufunde. Daca mai asteptati inca 10 ani, totul va fi distrus, iar sansele pierdute. Daca primii 12 ani ar putea fi scuza incepatorilor in ale democratiei si economiei de piata, in urmatorii 12 ani trebuie muncit intens. Daca va vedem ca lucrati, este o bucurie pentru noi sa va ajutam. Sunt multe organizatii in Olanda si in Europa care abia asteapta sa ajute Romania. Dar noi nu putem sa dam bani la nesfarsit, in timp ce voi continuati sa asteptati si mai multi. Nu e bine, nu e corect. Cand am inceput sa construiesc brutaria in Selimbar, primarul si oamenii se uitau la mine: "Omul asta e nebun! De ce ar face un strain ca el o brutarie pentru noi, fara sa ne ceara nimic in schimb?". Pana la urma, au pus si ei mana, cand si-au dat seama ca eu, oricum, eram hotarat sa le construiesc brutaria impotriva vointei lor. Astazi, treburile merg perfect si nu mai trec pe la ei decat sa-i intreb de sanatate.
- Si totusi, unii inca se mai intreaba: de ce-i ajuta occidentalii pe romani? Ce urmaresc ei prin asta?
- Nu sunt omul care sa spuna ca pot face intreaga lume mai buna. Dar stiu ca, daca nu-i ajutam pe romani acum, cand au nevoie, cand conditiile lor de viata sunt grele, romanii vor spune cam asa: "Daca tu, Europa Occidentala, nu ne ajuti, atunci venim noi acolo si ne luam singuri ceea ce avem nevoie". Lumea e pentru toti. Nu e bine ca 10 tari sa aiba un standard de viata perfect, in timp ce milioane de oameni nu au nimic sau aproape nimic. In plus, occidentalii au aceasta traditie a ajutorului dat semenului in nevoie. Daca nu ajut, viata mea n-are sens.
Ion Longin Popescu
Fotografii: Alexandru Popescu
D-l Hans Scholten poate fi contactat la telefon 00(315) 70.63.28.95 sau in scris, la adresa: Ceintuurbaan 8F8, 7415 Al Deventer, Holland,
e-mail: scholten.hagen@12move.nl