</b><b>Sunetele care vindeca</b><b>Gheorghe Iovu</b><b>"Sincer sa fiu, si pentru mine este uluitoare aceasta putere a sunetelor armonioase de-a vindeca"
N-am crezut niciodata ca un bar oarecare, un loc in care lumea vine sa se distreze, poate deveni o... metoda de vindecare. Ei bine, mi-a fost dat sa vad totusi si aceasta minune. Barul respectiv se afla intr-un club al universitarilor din Timisoara si nu este prin nimic mai presus sau mai prejos decat orice alta unitate cu acest profil, doar ca in fiecare miercuri seara, aici are loc o metamorfoza neobisnuita. Pe usa capitonata de la intrare este agatata o placuta aurie pe care scrie Meloterapie, adica terapie prin muzica, iar la deschiderea acestei usi te invadeaza un adevarat val de sunete cristaline. O seara pe saptamana, acest loc se transforma intr-o "institutie" de sanatate, in care publicul vine sa-si tamaduiasca psihicul si spiritul, cu muzica unui timisorean cu adevarat inspirat de Dumnezeu: Gheorghe Iovu. Concertele sale saptamanale sunt gratuite si aduna un public extrem de interesant: in general, oameni mai in varsta si foarte tineri. Am participat si eu la o asemenea sedinta de terapie pe note, iar impresia a fost coplesitoare. Muzica in sine, atmosfera, caldura publicului din acea zi friguroasa si umeda de inceput de primavara m-au hotarat sa scriu despre acest fenomen.
Cum a inviat filodendronul
Daca ar fi sa fac o caracterizare a d-lui Gheorghe Iovu, as incepe cu doua trasaturi: modestia si candoarea. Altfel, prin contrast cu muzica sa diafana, este un barbat cu o alura atletica, mult mai tanar decat o indica numarul de ani. Cu gesturi precise, o tinuta dreapta si un zambet sincer, te face sa te simti in largul tau, inca de la prima intalnire. Atunci cand canta, pare sa se fi desprins de lumea pamanteana, avand insa si o siguranta de sine, pe care o transmite publicului. Cand vorbeste, in schimb, este chiar timid, preferand mai degraba limbajul muzicii, decat pe cel al cuvintelor. Interviul cu domnia sa a fost poate cel mai placut din viata mea, pentru ca atunci cand simtea ca nu-l ajuta cuvintele, se aseza in fata claviaturii si imi canta. Regret ca nu pot transpune si muzica sa in randurile care urmeaza, dar voi reda in cuvinte personalitatea acestui om exceptional si virtutile extraordinare ale terapiei pe care o promoveaza.
- Sa incepem cu inceputul: cine sunteti dvs., d-le Gheorghe Iovu?
- Sunt un om care a folosit muzica mai intai ca autotratament, pentru ca apoi sa descopere ca ea le poate fi de folos si altor oameni. Meseria pe care am practicat-o pana de curand (am fost pensionat pe motive de sanatate, ficatul meu nemairezistand la tetraetilul de plumb cu care a tot fost intoxicat) a fost aceea de scafandru in uriasele rezervoare de combustibil ale "Peco" Timisoara. Practic, vreme de mai bine de douazeci de ani, m-am "jucat" cu moartea, am fost supus la o tensiune psihica imensa. Pentru a ma reechilibra psihologic, am gasit ca evadare muzica. Am facut ore de canto si chitara la Scoala Populara de Arta, am cantat muzica usoara la tot felul de reuniuni, apoi, la un moment dat, am inceput sa aud intr-un for interior sunetele unei muzici foarte pure, delicate, care nu putea fi generata de nici un instrument pe care il cunosteam atunci. Era in anii "80, cand nu se auzise inca de instrumente electronice, si cel mai apropiat ca rezonanta de ceea ce eu auzeam a fost pianul, pe care am inceput sa-l studiez.
- Ati spus ca <<auzeati muzica>>, deci dvs. retransmiteti o muzica pe care o auziti... de unde?
- Poate de la ingeri (zambeste si face o pauza). Sunt in lumea aceasta inca multe taine pe care noi nu le cunoastem. Cert este ca mi-am vandut masina si am reusit sa-mi cumpar un sintetizator electronic foarte performant. Am incercat apoi si am reusit sa transpun in muzica inspiratiile mele mai vechi, acasa, in camera mea, cu ajutorul orgii, petrecand zile si nopti numai cu muzica. Pe urma, am plecat pentru o perioada in Statele Unite, unde am mai cantat pe la diferite case de batrani, orfelinate, precum si pentru romani de-ai nostri, plecati acolo. Cand m-am intors, dupa cateva luni, printre primele lucruri pe care mi le-a spus nevasta-mea a fost ca filodendronul din camera mea, desi a fost udat si ingrijit, s-a uscat. S-a uscat probabil de dor, si acum trebuia aruncat. Mi-era drag filodendronul si i-am zis sa nu-l arunce, ca poate-si mai revine, desi nu mai avea nici o frunza. Nu stiu ce mi-a venit, ca i-am cantat o multime de melodii, mai ales o bucata pe care am compus-o in Statele Unite, ce are o poveste mai speciala: intr-o seara, mai in gluma, mai in serios, le-am spus gazdelor noastre din Arizona ca, daca am sa cant, atunci o sa vina ploaia. Asa ca am compus o melodie pe loc, am cantat-o, si in noaptea aceea a plouat. Acolo este desert si ploua de cateva ori pe an, iar atunci e sarbatoare. Asa ca cei de-acolo s-au minunat. M-am minunat si eu si am numit melodia "Nopti in Arizona". Cu "Nopti in Arizona" s-a vindecat si filodendronul meu, caruia i-au crescut frunzele la loc. Tamaduirea plantei a fost rapida si m-a pus pe ganduri, incat i-am povestit-o si unui prieten mai vechi - un pictor, care intre altele este si controlor de trafic aerian si are o "ureche" foarte buna si un simt artistic rafinat. El m-a ascultat si mi-a spus ca muzica mea se ridica la valoarea unor compozitori straini, celebritati in domeniu. Asta mi-a dat curaj sa continuu.
- Si cum ati ajuns la domeniul acesta, al vindecarii prin muzica, pe care inca foarte putini oameni il cunosc?
- Obiectivari mai clare ale valorii acestei muzici le-am avut cand am concertat pentru prima oara la Colegiul Medicilor din Timisoara. Atunci m-a ascultat seful Clinicii de Psihiatrie, d-l prof. univ. dr. Mircea Lazarescu, si mi-a propus o colaborare. Dumnealui a selectat mai multi pacienti in stare mai putin grava (cei cu depresii severe, psihoze sunt practic impermeabili la acesti stimuli) si le-am cantat de mai multe ori. Rezultatele au fost uimitoare - acestia au devenit mai calmi, mai destinsi, somnul lor s-a imbunatatit... A fost un semn si mai puternic sa continuu. De atunci, am concertat gratuit in tot felul de locuri, am imprimat casete si compact-discuri pe care le-am trimis acolo unde erau cerute. Din pacate, nu s-a facut un studiu medical in toata puterea cuvantului, dar muzica aceasta a ajutat - conform celor spuse de medici - copii cu retard psiho-motor, bolnavi nevrotici si cardiaci, oameni cu insomnie de zeci de ani. Sincer sa fiu, si pentru mine este uluitoare aceasta putere de a vindeca a sunetelor armonioase.
- Care a fost cea mai impresionanta experienta de vindecare cu ajutorul muzicii pe care ati avut-o?
- Greu de spus. Ca impact asupra unui colectiv, cel mai puternic efect s-a inregistrat la Karlsruhe, in Germania, unde am cantat la una din cele mai mari clinici de psihiatrie din Europa. Erau acolo si pacienti, dar mai ales medici, o multime de medici curiosi sa-l asculte pe romanul despre care auzisera ca vindeca prin muzica. Mi-a fost teama ca publicul de acolo, fiind mai rece, n-o sa receptioneze aceasta muzica, dar dupa o ora si ceva de concert, s-a produs un fenomen: toti erau atat de fericiti, ca nu puteau vorbi. N-o sa-i uit niciodata pe medicii aceia, cum aratau atunci cand s-a reaprins lumina in sala: erau rosii la fata, cu lacrimi pe obraz si - lucru rar pentru ei - au venit sa ma imbratiseze. Ca vindecare in sine, cel mai mult m-a impresionat insa cazul unei fete din Lugoj. Provenea dintr-o familie instarita, avea toate conditiile, dar cu toate acestea, s-a imbolnavit psihic si era considerata, la 24 de ani, irecuperabila. Cei din familia ei m-au vazut intr-o emisiune televizata si m-au chemat acasa la ei, ca sa-i cant. Cand am ajuns, fata era in pat, cu o privire pierduta, care nu se fixa pe nimic, iar din cand in cand, avea un spasm foarte puternic, care-i schimonosea tot chipul. Mi-am montat orga si am inceput sa fac primele probe, atunci ea a spus aratand vag spre mine: "Acolo cineva lucreaza foarte tare!", apoi s-a linistit. Am inceput sa-i cant o melodie care sa i se potriveasca, iar pe la jumatatea ei, fata s-a ridicat brusc din pat, mai exact, a zvacnit. Pentru prima oara dupa mult timp, Oana (asa o cheama) a fixat cu privirea obiectele si oamenii din jur si era infiorata, toata, de muzica. Melodie dupa melodie, am continuat sa cant, sa improvizez, iar pe obraji imi siroiau lacrimile de emotie si recunostinta fata de Dumnezeu. Fata aceea si-a revenit si de atunci nu a mai avut probleme. M-a sunat acum vreo trei saptamani din Olanda, pentru ca de atunci tinem legatura, si se simte excelent, este un om normal.
- Am ascultat si eu muzica dvs. si, intr-adevar, nu prea seamana cu ceea ce se asculta astazi: nu este deloc zgomotoasa, este mai degraba cristalina si diafana. De unde credeti ca vine puterea ei tamaduitoare?
- Stiti cum este?De fapt, nu muzica vindeca, ci sufletul omului se vindeca prin iubirea pe care a insamantat-o in el Dumnezeu. Dragostea din fiecare om vindeca. Aceasta dragoste, acest dor caut sa-l generez prin muzica, pentru ca sentimentul acesta de iubire ne conduce direct la suflet, acolo unde se afla si vindecarea. De fapt, nu toti oamenii primesc aceasta muzica. Unii nu o pot suporta, altii sunt foarte sceptici sau o resping vehement. In ultimii doi ani, am fost la tot felul de televiziuni nationale si dupa cate o emisiune, imi dadeam numarul de telefon, pentru a le trimite oamenilor, contra unei sume modice, casete. Multi m-au sunat din curiozitate: "Cum, domnule, insomnia mea de 20 de ani, care nu trece cu medicamentele cele mai scumpe, se vindeca asa, cu o melodie?". Nu toti, dar multi dintre acestia au avut totusi rezultate spectaculoase.
- De fapt, in ce consta metoda dvs. de vindecare, exista o tehnica speciala de a asculta muzica?
- Nu m-am gandit la acest lucru, pentru ca muzica vorbeste de la sine. Totusi, pentru a se obtine rezultate, trebuie indeplinite doua conditii: 1. Persoana care asculta sa fie cat mai relaxata, intr-o pozitie stabila, pe care sa nu o schimbe prea des; 2. Toata atentia sa-i fie concentrata asupra muzicii, fara sa mai faca nimic altceva in paralel. Ca "doza", este bine sa se faca o ora neintrerupta de auditie zilnic, vreme de macar doua saptamani. Mai ales la inceput, muzica nu trebuie ascultata decat atunci cand suntem in stare de repaus si atentia nu ne este bruiata de nici o alta preocupare. Muzica aceasta se adreseaza in primul rand tulburarilor si problemelor cauzate de stres, iar intr-o societate in care unul din trei oameni sufera de depresie pasagera sau permanenta, va dati seama cata nevoie este de un asemenea refugiu. Pentru ca muzica pura, adresata sufletului, este un refugiu, un loc numai al nostru, in care ne putem regasi in fiecare zi. Prin aceasta regasire prin muzica pot fi tratate nevrozele, depresiile, anxietatea, tulburarile de dezvoltare intelectuala si mai ales emotionala la copii, insomnia, diferite boli care apar pe fond de stres: iskemia cardiaca, hipertensiunea, gastrita si ulcerul, colita, anumite forme de alergie si astm pe fond nervos, iar lista ar putea continua.
Pacientii au cuvantul
- Prof. H.M. Ciugudean, directorul Casei Universitarilor din Timisoara. "In urma cu mai bine de doi ani, am trecut pe langa moarte. Totul a pornit de la o infectie destul de urata, care s-a complicat, am fost internat in spital, unde se pare ca am ajuns cam tarziu. In cele din urma, am intrat in coma pentru noua zile si am fost cu greutate adus la viata de catre medici. Dupa un timp, am fost externat si a urmat perioada de convalescenta. Sub numele acesta de convalescenta se ascund adesea perioade din cele mai dificile din viata noastra. Ma simteam slabit fizic, deprimat, parca nu ma mai regaseam, iar situatia aceasta ameninta sa se prelungeasca... Atunci a venit la mine d-l Gheorghe Iovu, intrebandu-ma daca nu pot sa-i dau un spatiu ca sa concerteze gratuit, pentru oameni, saptamana de saptamana. I-am cerut sa-mi faca o demonstratie a maiestriei sale muzical-medicale, iar de la primele acorduri m-am simtit cucerit si tamaduit deopotriva. Nu stiu, a fost ca un moment de eliberare declansat de muzica domniei sale, care m-a facut sa revin, nu doar cu corpul, ci si cu sufletul la viata. In scurta vreme, mi-am revenit si pentru aceasta ii sunt recunoscator profund d-lui Gheorghe Iovu, care de atunci concerteaza neintrerupt la Casa Universitarilor..."
- I.T. - Bucuresti, economist la Ministerul Agriculturii - insomnie. "L-am <<cunoscut>> pe d-l Gheorghe Iovu pe ecranul televizorului, la emisiunea <<Duminica in familie>>. La acea emisiune s-au spus tot felul de lucruri, cum ca muzica ar ameliora hipertensiunea si problemele cardiace, ar reduce stresul si ar elimina insomnia. Sincera sa fiu, eu nu cred in aceste terapii, dar am vrut sa incerc, si asta pentru ca oricum nu aveam nimic de pierdut. Problema mea era ca, de cand mi-a murit mama - de care eram foarte legata -, nu mai puteam dormi deloc noaptea si trecuse mai bine de un an, iar situatia devenise pentru mine aproape disperata, pentru ca eram tot mai macinata psihic de nesomn. I-am dat un telefon d-lui Iovu si i-am cerut o caseta, pe care am ascultat-o mai multe seri la rand, inainte de a adormi. Mi s-a parut un adevarat miracol, inca din prima noapte: pentru prima oara am adormit profund si am visat atat de frumos, am visat ca zburam. M-am trezit in sfarsit regenerata si cu o pofta de viata care parca venea din strafundul meu. Cred ca muzica d-lui Gheorghe Iovu este un adevarat miracol, pe care multi oameni ar fi bine ca macar sa-l incerce."
- M.G. - Bucuresti, maior la sectia de criminalistica - depresie. "Pe prietenul meu Gheorghe Iovu il cunosc de la Antena 1, unde si-a lansat una din casete. Am vazut emisiunea cu el dupa ce luasem pumni de medicamente pentru a-mi trata depresia care ma chinuia de mai bine de doi ani de zile. Eram disperat, pentru ca in starea in care ma aflam nu mai puteam face fata nici la serviciu si nici in familie. Nu stiu ce m-a facut sa am incredere in puterea muzicii lui, din care am auzit doar un fragment la televizor. Cert e ca i-am dat telefon si i-am cerut sa-mi trimita toate albumele pe care le scosese pana atunci. Dupa ce am primit casetele, m-am izolat in dormitor, am inchis ochii si am ascultat aceasta muzica ore in sir. Si pot spune ca pentru prima oara dupa mult, mult timp, am putut si eu sa ma relaxez si sa ma simt om cu adevarat. Nu stiu cum sa numesc ce mi s-a intamplat, parca mi s-ar fi trezit la viata sufletul.
Din cele relatate, s-ar putea crede ca muzica d-lui Gheorghe Iovu este destinata doar celor bolnavi. Gresit! Muzica sa este adresata poate in primul rand celor sanatosi, pentru a-si mentine echilibrul si armonia sufleteasca.
Pe d-l Gheorghe Iovu il puteti contacta la tel. 092/61.18.72.Ilie Tudor