Cultura

Redactia
Cinema. O veste buna! Se mai naste un film romanesc!"Raport despre starea natiunii"- Regia: Ioan Carmazan - Actori principali: Irina Dinescu si Emil Hostina - Locul filmarilor: Bucuresti -Ioan Carmazan"Atata timp cat adevarul nu ne va guverna viata, nu vom putea face nimic bun". - D-le Carmazan, film...

Cinema

</b><b>O veste buna! Se mai naste un film romanesc!</b><b>"Raport despre starea natiunii"</b><b>- Regia: Ioan Carmazan - Actori principali: Irina Dinescu si Emil Hostina - Locul filmarilor: Bucuresti -</b><b>Ioan Carmazan</b><b>"Atata timp cat adevarul nu ne va guverna viata, nu vom putea face nimic bun"

- D-le Carmazan, filmul la care tocmai ati inceput sa lucrati, "Raport despre starea natiunii", vine dupa o lunga tacere. Parea ca ati abandonat cinematografia, dar iata ca, slava Domnului, a fost numai o iluzie...
- Intr-adevar, in film am tacut o vreme. Dar in acest rastimp n-am stat degeaba. Am scris doua carti, mi-a fost ecranizata povestirea "In fiecare zi, Dumnezeu ne saruta pe gura", am lucrat si in televiziune, unde am facut peste 200 de emisiuni, de pilda, "Matinalul" de pe postul national, prezentat de Vizante, sau emisiunea cu Catalin Crisan de la Tele 7abc. Sunt, de asemenea, profesor la Universitatile "Luceafarul" si "Hyperion" si tin si un cenaclu de limbaj si literatura de film la "Club A". Si-apoi, a fost o vreme cand nu mai eram sigur ca mai pot spune lucruri noi in film, fiindca eu sunt de parere ca nimeni nu poate fi proaspat si inventiv 24 de ore din 24, 12 luni pe an. Asa ca am asteptat sa-mi alcatuiesc un portofoliu de scenarii. Acum, am vreo zece si am inceput deja sa le dau drumul. Filmul la care lucrez zilele astea face parte dintr-o trilogie pe care probabil ca nu voi reusi s-o vad transpusa pe pelicula in totalitate, din lipsa de fonduri.
- Vorbiti-ne pe scurt despre tema filmului.
- Povestea e si banala si-n acelasi timp si complexa, pentru ca, de fapt, este vorba despre un cuplu de tineri reporteri care, incercand sa umble pe firul unui asa-zis adevar, intalnesc lumea de azi: o lume incurcata in itele trecutului, dar si printre acelea ale unui prezent pe care nu-l percep. Apar tot felul de personaje stranii, scoate capul si minciuna, pe care o descopera in biografiile confectionate ale vietilor noastre. Cei doi sunt marcati de aceste descoperiri si, impreuna cu ei, si noi, spectatorii. Pelicula vorbeste despre adevar si minciuna. Generatia din care fac parte protagonistii n-a crescut cu minciuna in brate, pe cand generatia mea a stat cu ea in poala. Unii dintre noi am aruncat-o, altii au luat-o in brate si-au sarutat-o, unii s-au logodit cu ea, iar unii chiar s-au casatorit cu ea si-au facut si copii. Asa se face ca acum copiii minciunii umbla printre noi. Intr-o anumita masura, acest "joc" e de neinteles pentru generatia care vine. Cei doi tineri incearca sa descifreze semnele, pe care, in final, le inteleg sau nu, dar odata cu spectatorii incercam sa ne limpezim si noi si sa tragem un semnal de alarma, fiindca atata timp cat adevarul Nu ne va guverna viata, nu vom putea face nimic bun.
- Distributia filmului reuneste actori de marca. Azi i-am vazut repetand pe Lucia Muresan si Remus Margineanu...
- E adevarat ca pe generic veti regasi multe nume sonore din cinematografia romaneasca. Din pacate, scenariul e scris de asa maniera, incat ei nu au decat doua-trei zile de filmare. De pilda, Victor Rebengiuc a filmat o singura zi, dar face un rol extrem de important. In ciuda acestei situatii, am fost placut surprins sa vad ca toti marii actori pe care i-am solicitat au raspuns pozitiv invitatiei noastre. Greul, adica peste 30 de zile de filmare, este dus de cei doi tineri actori, Emil Hostina si Irina Dinescu, care sunt protagonistii peliculei. Cuplul a fost selectat dupa foarte multe probe. Cred ca am vazut peste 300 de oameni. In legatura cu Irina, care este fiica poetului Mircea Dinescu, vreau sa preintampin orice speculatii si sa spun ca nu sunt prieten cu tatal ei si ca, de altfel, am aflat de aceasta legatura de rudenie foarte tarziu, atunci cand Irina ajunsese printre primele patru sau cinci candidate favorite. Ea este o fata extrem de talentata, teribil de fotogenica si, in plus, e un om foarte destept, ceea ce, pentru mine, inseamna enorm.

</b><b>Irina Dinescu</b><b>"Cu certitudine voi urma calea actoriei"

- Irina, cum se explica faptul ca o foarte buna studenta de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti face film?
- Legatura mea cu actoria dateaza cam din clasa a Ix-a, cand mi-am dat seama ca eram foarte atrasa de acest domeniu si am intrat in trupa "Podu", a lui Catalin Naum. Dumnealui m-a placut foarte tare, a avut incredere in fortele mele si a lucrat cu mine o multime de bucati foarte dificile. Am fost atat de incantata de experientele avute la "Podu", incat am trait cu certitudinea ca voi da la Atf, insa, prin clasa a Xii-a, in viata mea s-a creat o conjunctura care m-a deturnat de la acest drum si uite-asa, s-a facut ca m-am decis sa dau la Stiinte Politice. M-am apucat sa studiez filosofie, care se cerea la admitere, dar am fost atat de cucerita, incat am dat chiar la Facultatea de Filosofie si, spre surprinderea mea, am si intrat. Dupa primul semestru, pe care l-am terminat cu zece pe linie, am auzit, nu mai stiu pe unde, despre probele pe care le dadea domnul Carmazan si pentru ca pasiunea pentru actorie imi dadea, din nou, tarcoale, m-am dus si eu. La prima proba am fost ingrozitoare: am tinut-o numai in balbe, pentru ca imi tot uitam textul. Probabil insa ca dansul a intrezarit un oarecare potential in mine, pentru ca a fost foarte rabdator si m-a ajutat nesperat de mult. Domnul Carmazan este genul de regizor care stie cum sa te aduca exact unde vrea el dar, in acelasi timp, iti lasa si suficienta libertate de miscare, incat sa-ti exprimi si tu ideile.
- Cum crezi ca va decurge viata ta de-acum incolo? Vei mai cocheta cu filmul sau te vei dedica filosofiei?
- Cu certitudine voi urma calea actoriei, si asta pentru ca simt ca nu e vorba despre un simplu moft, ci ca e ceva mult mai serios. Deja, datorita filmarilor, n-am prea mai ajuns pe la scoala, asa ca nu sunt sigura ca voi mai termina anul. Oricum, am luat hotararea ca, in vara, sa-mi incerc norocul la Uatc. Sa vedem ce-o sa iasa. Datorez acestei pasiuni teribile macar atat: sa incerc. Si-apoi, mai am si un proiect in teatru: impreuna cu echipa de la "Podu" si cu d-l Catalin Naum vrem sa punem la Teatrul "Nottara" un spectacol mai vechi, realizat de noi dupa "Jurnalul" lui Mihail Sebastian. Sunt convinsa ca ar fi un succes extraordinar.Ines Hristea
Foto: Emanuel Tanjala