Regim de slabire
Guvernul a stabilit acum cateva zile ca un roman ar trebui sa cheltuiasca pe mancare nu mai mult de 45 de dolari pe luna, ceea ce inseamna cam 45 de mii de lei pe zi. Adica, pe intelesul tuturor celor care n-au mai vazut bani de amar de vreme, vreo zece legaturi de ceapa, o suta de grame de branza, o suta de parizer si doua paini. Nu se stie cum s-a ajuns la aceasta suma, cand cafeaua si sucurile pe cap de ministru prezent la o sedinta de Guvern costa cu mult mai mult. Poate ca oamenii din Guvern traiesc acasa in austeritate si compenseaza cu iaurturi ceea ce consuma la sedinte si congrese. Chiar si asa, suma este mare la o populatie platita cu 70 de dolari pe luna din care, nu se stie cum, ar trebui sa dea bani si pentru intretinere, si pentru mancare, si pentru educatia copiilor sau repararea casei. Multi oameni nu au pentru o intreaga familie decat 45 de mii de lei si fiecare trebuie sa faca foamea pe rand.
La inceputul anului trecut, sute de oameni au ajuns in spital pentru ca au mancat peste din apele otravite cu cianura ale Siretului. Desi malurile erau pazite de gardieni, oamenii au dat navala sa culeaga pestele care plutea cu burta in sus pe ape. Ei nu aveau, probabil, banii pentru cosul zilnic. Nici nu e de mirare. Prin regiune, somajul e de peste 50%. Cateva luni mai tarziu, adica dupa ce au iesit din spital, unde s-au cheltuit averi sa fie salvati, oamenii nu mai capturau peste din apele Siretului, ci carne de vita. Abatorul din amonte nu mai avea bani sa incinereze resturile, iar oamenii, care de foame visau numai ciorbe si fripturi, isi puteau vedea visele cu ochii.
Nu sunt singurii. Profesorii din Iasi au iesit de foame pe strazi cu cosciugul. Nu le e foame de cultura, pentru ca in cei 45 de mii de lei pe zi pentru cheltuieli nu mai incape cumpararea unei carti care costa de cele mai multe ori de patru ori pe-atat. Ei voiau tichete de masa si majorarea salariilor, in vreme ce Guvernul cauta sa-i convinga pe ei, si mai ales pe noi, ca profesorii nu fac foamea mai mult ca oricare functionar din Guvern.
S-ar putea sa aiba dreptate. Salariatii fabricii de clei de oase din Marasesti au intrat in greva. Lor le lipsesc pana si cei 45 de mii de lei pe zi pentru mancare, desi fabrica lor e singura din tara si ar putea gasi ceva si pe la export. De patru luni oamenii nu si-au mai primit salariile. Din pricina saraciei, au fost nevoiti sa foloseasca materia prima pentru a-si completa meniul zilnic. Materia lor prima sunt oasele primite de la diverse abatoare din regiune. Multi muncitori le-au spus ziaristilor ca, din cauza saraciei, au ajuns sa-si faca mancare din oasele aduse de la abator pentru prepararea cleiului industrial. Norocosii gasesc si ceva carne uitata printre coaste. Muncitorii si familiile lor isi astampara foamea cu ciorba de oase, in care arunca doi pumni de orez si cateva frunze de loboda. Reteta simpla, traditional-romaneasca. Copiii lor s-au imbolnavit dupa asemenea dieta. Ei nu au participat la greva. Nu pentru ca nu ar fi fost de acord cu parintii, ci pentru ca s-au internat, iar in spital primesc varza si cartofi pe saturate. Iar daca pun si sare in bucate si folosesc si servetelul sa se stearga la gura, s-ar putea sa se apropie de suma stabilita de Guvern pentru cosul zilnic, adica 45 de mii de lei pe zi.
Dupa ce recent, la Resita, muncitorii au protestat, scandand: "Jos Guvernul foamei!", locuitorii unui mic orasel, mai modesti, au cerut apa! Apa de baut! Functionarii Guvernului sunt contrariati de cerere. Intrebarea care-i framanta e simpla, ca si raspunsul ei. De ce sa vrea cineva apa, cand toti ceilalti cer mancare? Poate ca sunt mai instariti si au dupa ce bea apa! Dar ei, nu! S-au saturat sa le mai fie sete si s-au saturat si de gogosi. Si nu pricep ca traim sub un regim de slabire, care ofera oamenilor un cos zilnic de numai 45.000 de lei!N.C. Munteanu