In preajma Sfintelor Pasti, prin Gradina Maicii DomnuluiPreot prof. dr. Silvestru A. Prundus"Traiesc cu speranta ca odata si odata se va ajunge la adevarata impacare"
- Povestea parintelui Silvestru Augustin Prundus incepe in 1915 la Caseiu, un sat de romani greco-catolici, aflat la vremea aceea in judetul Somes, din Transilvania. Povestea unei vieti zbuciumate, marturie vie a unui secol de framantari si nelinisti, pe care parintele o rosteste cu zambet, privind fara manie in urma, catre vremurile si suferintele din trecut. L-am lasat pe bunul parinte
sa-si duca singur la capat litania, pentru a nu tulbura spiritul amintirii si emotia inabusita cu greu -
De la Caseiu la Roma
"Cum din Silvestru nu puteai sa scoti alt nume, ungurii m-au rebotezat Agoston"
"De la nastere deja, am intrat, cum se spune, in belea. Parintii m-au botezat Silvestru, dar la noi in sat toti copiii trebuia sa aiba nume ce puteau fi maghiarizate. Cum din Silvestru nu prea puteai sa scoti alt nume, ungurii m-au rebotezat la Starea Civila Agoston de unde, mai tarziu, mi-am tras cel de-al doilea nume, Augustin. Mama imi povestea cum de fiecare data cand eram strigat la vreun registru, mi se zicea: <<Solovastru Agoston, fiul lui Janos (pe tata il chema Ioan) si al Lucretiei . Pana cand mama nu s-a mai dus niciunde cu mine, zicand: <<Solovastru nu-i fain nume! .
Scoala am facut-o in sat scoala confesionala greco-catolica , apoi am mers la Dej, la Liceul <<Andrei Muresanu , pentru ca in "33 sa ajung la Cluj, la Teologie. Sansa mi-a suras pe neasteptate. Dupa doi ani, am primit o bursa de studii la Roma, unde se deschisese Colegiul Pio Romeno al Bunei Vestiri. O initiativa laudabila a Papei Pius al Xi-lea, care tinuse sa infiinteze la Vatican cate un institut de studii pentru fiecare tara cu reprezentanti catolici un institut unde fiecare natiune sa-si poata pregati preotii intr-un cadru academic deosebit, dar unde fiecare sa-si poata pastra traditiile din tara-mama. Colegiul dedicat Romaniei purta numele <<Buna-vestire , dupa institutul omonim de la Blaj.
Am ramas la Roma pana in "42, cand am reusit sa-mi sustin, in latina, doctoratul cu tema <<Introducerea limbii romane in Sfanta Liturghie . In tot acest rastimp, o singura data am venit in tara, in "40, cand Ardealul de Nord cazuse sub Dictat, motiv pentru care a trebuit sa fug la Budapesta, ca sa-mi iau pasaport unguresc. Nu ca sa plec, ci ca sa fiu sigur ca ma mai pot intoarce acasa."
Restristea
"Pana la eliberarea Ardealului, ortodocsii si greco-catolicii au fost tare uniti in cuget"
"In "43, la venirea definitiva in tara, am intrat in serviciul Episcopului Iuliu Hossu, care m-a pus imediat la treaba urma sa am grija de corespondenta si de arhiva Episcopiei. Am trait vremuri tulburi atunci, in Ardealul de Nord ocupat toata administratia, scolile, autoritatile, pana si Universitatea din Cluj se mutasera in zona libera. Tin minte ca la un moment dat, Mitropolitul Balan de la Sibiu a venit la Hossu si l-a intrebat: <<Preasfintite, ce faci? La ce mai stai aicea, nu vezi ca toata lumea pleaca? . La care Hossu i-a raspuns: <<Ce sa fac? Unde sa plec? De aicea nu pleaca decat armata si administratia. Poporul ramane. Iar eu raman cu el .
Mare roman a fost Hossu. Desi catolic, a simtit si a trait trup si suflet pentru toti romanii din Transilvania. De fapt, pana la eliberarea Ardealului, ortodocsii si catolicii de aici au fost tare uniti in cuget. Exista o fratietate greco-catolico-ortodoxa in care colaboram pentru pregatirea credinciosilor spre o participare in unica biserica a unicului Christos. Imi mai aduc aminte ca hortistii au vrut la un moment dat sa ia Catedrala Ortodoxa din Cluj sa o dea armatei maghiare, pe motiv ca nu mai sunt destui credinciosi ortodocsi aici. Ei bine, Hossu a simtit ca trebuie sa dea ajutor fratilor ortodocsi si la fiecare slujba de-a noastra spunea celor prezenti: <<Cand veniti la biserica, intrati si pe la Catedrala, sa se vada cata lume merge acolo .
N-am apucat apoi bine sa traim momentul eliberarii, ca a venit peste noi acel decret teribil din "48, care a aruncat Biserica Greco-Catolica in ilegalitate. Nu multa lume stie insa ca totul a pornit, de fapt, de la Moscova: Stalin, <<Parintele Popoarelor , a trimis acest ordin lui Petru Groza, prin delegatul sau, Patriarhul Alexei al Moscovei. In "45 deja, greco-catolicii fusesera desfiintati in Ucraina. Acum venise randul Transilvaniei, unde pe vremea aceea vietuiau cam 2 milioane de greco-catolici. Alexei s-a intalnit cu Groza la Blaj, iar cand Groza a incercat s-o mai indulceasca, Patriarhul a ridicat pumnul si a spus autoritar: <<Sa nu se mai vorbeasca despre aceasta Biserica! In doi ani, sa dispara! .
A durat insa doar cateva luni pana in octombrie "48, cand toate episcopiile greco-catolice au fost inchise si cand noua ni s-a dat ultimatumul trecerea la ortodoxie sau inchisoarea. Hossu ne-a fost din nou exemplu el, care refuzase deja Mitropolia Ortodoxa a Moldovei si Patriarhia, spusese in nenumarate randuri: <<Eu n-am constiinta si credinta de vanzare . Foarte putini dintre noi au avut. 340 de preoti greco-catolici au fost intemnitati. 12 episcopi de-ai nostri au avut aceeasi soarta, 7 dintre ei stingandu-se in inchisoare ...
Pe Hossu l-au ridicat de la Bucuresti, de la domiciliul fratelui sau. <<Bejenia a trecut pe la Dragoslavele, Arges la vila Patriarhului , pe la Manastirea Neamt, pe la inchisoarea de la Sighet si inapoi in sud, la Curtea de Arges. Cand s-a ridicat domiciliul fortat, militianul de serviciu a venit la Hossu si l-a intrebat ce sa treaca la <<domiciliul nou ! Hossu a raspuns: <<Calea Motilor 26, Cluj-Napoca , acolo unde locuise dintotdeauna. N-a mai apucat insa sa vada Clujul niciodata s-a stins in Bucuresti, la Spitalul Colentina, in 1970, cu aceste ultime cuvinte pe buze: <<Lupta mea s-a terminat. A voastra continua. Duceti-o pana la capat! .
Si am dus-o. Care cum a putut. Pe mine, de exemplu, m-au inchis de patru ori prima data m-au condamnat in "49, iar ultima data m-au eliberat la amnistia generala din "64. La a treia arestare, mi-au dat alternativa: preluarea Episcopiei Ortodoxe de la Oradea, cu Pobeda la scara si nemaipomenitul salariu de 10.000 de lei pe luna sau <<inchisoare mai grea decat la Jilava si Aiud , pe unde deja trecusem. La interogatoriu le-am zis asa: <<Ar trebui sa accept Episcopia, dar nu pot s-o fac. Constitutia imi asigura libertatea constiintei, iar asta este un drept de care nu ma voi lepada niciodata . Si apoi, cum as mai fi avut obraz sa apar in fata enoriasilor eu, care zisesem una si as fi facut alta? M-au trimis atunci la Canal, cu o condamnare pe care zicea: <<uneltire contra ordinii sociale . In total, am facut 11 ani si jumatate de inchisoare. Cand m-au eliberat, de la Capul Midia, m-am intors la Cluj. Nu mi-a ramas nimic de facut decat sa ma angajez ca muncitor necalificat la Fabrica de Bomboane <<Feleacul ."
Noua evanghelizare
"In ziua de astazi, ura si vrajba sunt mult prea mari"
"Dar am izbandit cumva. Cu credinta si cu vointa. In ultimii ani de comunism, cand teroarea se mai inmuiase cumva, am deschis o capela la subsolul unei cladiri ne adunam si ne rugam, cu stirea gardienilor. Cum am supravietuit eu au supravietuit si altii, si asa, uniti in simtire, chiar daca de la mare departare, am reusit sa iesim din nou la lumina cu fata curata si cu cugetul impacat.
In ziua de astazi, ura si vrajba sunt mult prea mari. Eu traiesc insa cu speranta ca odata si odata se va ajunge la adevarata impacare. Va amintiti de venirea Papei in Romania, cand unul dintre cuvintele cele mai des rostite a fost <<unitate ? Papa a repetat asta de nenumarate ori si in audientele sale de la Vatican, chemand totodata la ceea ce se numeste <<noua evanghelizare . Asta am spus-o si eu dintotdeauna, ca numai asa putem trai laolalta, fara dusmanie. Adica abia atunci cand fiecare crestin isi va implini promisiunea de la botez. Atunci cand fiecare crestin va ajunge sa fie o Evanghelie vie a lui Christos, o icoana fidela a sa, un ostas al lui Dumnezeu. Intrucat fiecare a marturisit la botez (singur sau prin cuvantul parintilor ori al nasilor): <<ma unesc cu Christos .
Cat despre Romania, vreau sa cred ca ea este, in continuare, <<Gradina Maicii Domnului . Stiti povestea calugarului de la Sihastria, care se hotarase sa plece la Athos ca s-o slujeasca pe Maica Sfanta asa cum se cuvine, in pustnicie. Fecioara i-a aparut atunci inaintea ochilor si l-a intrebat, de ce tocmai la Athos, iar el a zis: <<Pentru ca acolo e gradina Ta . Maica Domnului i-a raspuns atuncea: <<Dar si Romania e gradina Mea . Fericiti ar trebui sa fim la acest gand si cu iubire de Dumnezeu sa nazuim la mai bine. Un bine in care eu cred cu indarjire pentru ca Domnul nu poate sa nu rasplateasca credinta poporului roman si jertfa mamelor si bunicilor noastre care, pentru salvarea Romaniei, rostesc Tatal Nostru si cate o Nascatoare de Dumnezeu pe boabe de porumb, pe care apoi le macina si din care fac prescura ...
Cu precadere sa ne rugam acuma, in preajma Pastelor, care este praznicul praznicelor si sarbatoarea sarbatorilor. Va fericesc pe dvs., aceasta minunata revista, care aduceti in fata lumii o judecata sanatoasa si de bun-simt si deschideti ochii pe fapta care inalta sufletul!"Sanziana Demian
(Fotografiile autoarei)
</b><b>Un miracol adevarat: Rugaciunea</b><b>Lumina de la miezul noptii
Draga "Formula As",
Sunt o cititoare fidela a ta si-i multumesc lui Dumnezeu ca existi. La fiecare pensie pe care o primesc, imi pun deoparte bani pentru a putea cumpara numerele din luna respectiva. Este extraordinara speranta ca, rasfoind paginile revistei, vei gasi ceva util, fie ca hrana spirituala, de care ducem mare lipsa, fie un leac sau un prilej de a face o fapta buna, ajutand pe cineva aflat in suferinta sau saracie ...
Nu am harul scrisului, dar intamplarea pe care vreau sa v-o povestesc este adevarata, traita de mine, o dovada ca rugaciunile rostite in fata icoanei Maicii Domnului se implinesc. Totul a inceput in urma cu doi-trei ani, cand am cerut sfatul duhovnicesc al parintelui staret Corneliu Miroslav de la Manastirea Calui, din judetul Olt, pentru un frate care devenise alcoolic si toti banii si-i cheltuia pe bautura, iar sotia, copiii, parintii traiau calvarul agresiunilor zilnice. Parintele m-a sfatuit sa ma rog patruzeci de zile neincetat, iar la miezul noptii sa citesc "Paraclisul Maicii Domnului", cu candela si trei lumanari aprinse. M-a avertizat ca la inceput n-o sa-mi fie usor, pentru ca gandurile imi vor zbura aiurea, dar sa iau rugaciunea de la inceput, ca Cel de Sus imi vede truda si se va indura. Am inceput sa ma rog intr-o luni. Grabita sa-mi incredintez sufletul Maicii Domnului, am uitat insa sfatul parintelui, sa aprind candela si cele trei lumanari. Exact la 12 noaptea am inceput rugaciunea. Cascam continuu, imi fugeau gandurile, randurile din carte se suprapuneau, dar pana la urma am terminat de citit tot "Paraclisul". Cand am stins lumina si m-am asezat pe pat sa ma culc, o forta m-a smuls si m-a trantit cu capul de podea. S-a auzit o bubuitura, dar eu n-am simtit nici o durere. Aceeasi forta m-a ridicat si m-a asezat iar in pat. Cateva minute am fost descumpanita, dar mi-am adus aminte ca n-am respectat sfatul parintelui, sa aprind candela si cele trei lumanari, inainte de inceperea rugaciunii. De asemenea, uitasem sa multumesc Sfintei Treimi si Maicutei Domnului pentru ca m-au ajutat sa ma rog. Am citit 40 de zile "Paraclisul Maicii Domnului". Tineam post luni, miercuri si vineri, iar duminica mergeam la biserica. Intr-o sambata seara, cand s-au implinit cele 40 de zile prescrise, in timp ce-mi faceam rugaciunea, am observat in jurul cuiului in care statea atarnata icoana o lumina alba-argintie, care palpaia ca flacara unei lumanari. Apoi, lumina lua forma icoanei si se deplasa sub forma Sfintei Cruci. La inceput, am crezut ca mi se pare, ma rugam cu lacrimi si ma inchinam. Dar pe masura ce ma rugam, lumina crestea in intensitate si disparea prin tavan, in timp ce din icoana se desprindeau alte fascicule luminoase. Toata noaptea nu am dormit de emotie, iar a doua zi m-am simtit foarte odihnita. Am telefonat acasa, la tara, unde locuia fratele meu, cu parintii si familia sa, ca sa aflu care mai era starea lui. N-am sa uit niciodata raspunsul surorii mele: "Nu stiu ce s-a intamplat cu el, o minune, nu mai bea. E de nerecunoscut, nu se mai cearta cu nimeni". Au trecut doi ani de atunci si fratele meu n-a mai pus mana pe pahar niciodata. Cand i-am povestit parintelui staret cele intamplate, el mi-a explicat ca rugaciunile noastre il scot din minti pe Satana si atunci el ne sperie, incercand sa ne abata de la drumul pe care pornim, dar totodata, in jurul nostru sunt cete de ingeri, care ne protejeaza. Marturisesc ca de cand s-a petrecut aceasta intamplare, ori de cate ori ma rog cu lacrimi si cu credinta, imi apare lumina alba in fata icoanei, semn ca Maica Domnului Preacurata imi primeste rugaciunile.
Fie ca aceste randuri sa dea curaj celor aflati in suferinta si sa-si aminteasca cuvintele Mantuitorului: "Tot ce veti cere in rugaciune cu credinta veti primi"!
Cu dragoste si respect,Elena Petrescu
cartier Tomis Iv, Constanta