Primavara noilor aliati
Reuniunea candidatilor la admiterea in Nato, tinuta la Bucuresti pe 25 si 26 martie, a confirmat ceea ce banuia toata lumea: dupa ratarea de la Madrid de acum cinci ani, Romania are toate sansele ca la Praga, in noiembrie 2002, sa devina membru al Aliantei. "Primavara noilor aliati", cum a fost denumita intalnirea de la Bucuresti, a reprezentat neindoielnic un succes. Au fost prezenti prim-ministrii tuturor celor zece tari candidate, au participat, din partea Nato, presedintele Poloniei, premierii Turciei si Cehiei, ministrul de externe al Ungariei. Sua a fost reprezentata de Richard Armitage, adjunctul secretarului de stat. Reuniunea a validat conceptul "extinderii sudice" a Organizatiei, extindere in care Romania si Bulgaria vor juca rolul principal. Flancul sudic al Nato se prezinta inca fragil intre cei doi membri din zona, Grecia si Turcia, si restul tarilor aliate, neexistand o comunicare terestra directa. Prin pozitia lor geografica, prin marimea teritoriului, dar si a populatiei lor, Romania si Bulgaria asigura eliminarea acestui neajuns si aduc un spor de siguranta in gestionarea conflictelor in care Nato este implicat. Intarirea flancului sudic este o miscare fireasca de echilibrare a structurilor organizatiei, ca urmare a certitudinii ca tarile baltice vor deveni prima transee a flancului nordic. Daca noua din cele zece candidate vor fi admise la Praga, Nato va inlatura, dupa cum sustine in mesajul adresat reuniunii George W. Bush, presedintele Sua, "ultimele linii de demarcatie in Europa". Declaratia confirma ca optiunea pentru "o extindere cat mai robusta", de tipul big-bang, a fost deja luata.
Totul indica asadar ca, daca nu se va produce vreun seism politico-social care sa ii afecteze stabilitatea, Romania va fi din toamna membru al Aliantei. Guvernul Nastase a inteles sa nu se implice in "provocarea moldoveneasca", a reusit sa mentina "pactul sindical" ce ii asigura pacea interna si a facut chiar o serie de pasi decisi in continuarea Reformei. Premierul roman a putut deci sa demonstreze la Bucuresti ca initiativa Grupului Vilnius (denumire sub care sunt cunoscuti "noii aliati") este corecta, intre tarile candidate neexistand o competitie. Forumul din 25 si 26 martie a devenit insa un forum de cooperare, pentru ca Alianta a renuntat la toate criteriile pe care trebuia sa le indeplineasca tarile candidate, cu exceptia celui politic. Daca nu s-ar fi declansat, dupa 11 septembrie 2001, campania mondiala antiterorista, Romania nu ar fi avut nici o sansa sa fie admisa. Ea nu a indeplinit nici unul dintre criteriile impuse de Nato inainte de evenimentul care a solicitat Sua sa se angajeze in alte zone de conflicte, lasand componentei europene a Organizatiei rolul principal in pastrarea echilibrului pe vechiul continent. Sua a acceptat criteriul politic pentru a se putea detasa de problemele Europei. Odata cu largirea Nato si cu realizarea unui parteneriat cu Rusia, sursele de conflict est-europene vor fi sub control. In plus, in cadrul Organizatiei sau direct, Sua va beneficia de noi baze pentru desfasurarea fortelor sale in apropierea celei mai instabile zone planetare, Orientul Mijlociu.
Presa straina a sesizat imediat aceasta schimbare de atitudine. In urma cu un an, a scris "The New York Times", ideea ca Romania si Bulgaria s-ar putea alatura Summit-ului de la Praga din noiembrie parea cel putin hilara. Insa, in urma atentatelor de la 11 septembrie si a declansarii campaniei antiteroriste, flancul sudic al Nato a devenit brusc mult mai important, iar problemele economice ale unor tari ca Romania, mai putin relevante. Iar "The Washington Post" adauga ca, in noul context geo-strategic, importanta Marii Negre, ce a servit drept zona de pregatiri pentru razboiul afgan si ar putea fi folosita intr-un atac asupra Irakului, a catapultat Romania si Bulgaria in evaluarea de catre Nato a tarilor candidate. Ele au sanse, in pofida preocuparii din capitalele occidentale privind seriozitatea lor in reforma democratica, pregatirea militara si eforturile de stopare a coruptiei. "Financial Times" crede ca Romania si Bulgaria vor fi admise pentru ca "s-au dovedit parteneri loiali in conflictele din Bosnia, Kosovo si in razboiul contra terorismului". Prin acceptarea lor, "Alianta s-ar putea impune ca factor de crestere si integrare intr-o zona apreciata pana acum drept piesa lipsa in puzzle-ul american". Chiar si presa rusa pare a considera admiterea inevitabila. "De tarile aliate nu depinde absolut nimic in privinta aderarii. Decizia se ia la Washington si este deja luata, astfel ca, orice ati face, bun sau rau, oricum veti fi primiti", a declarat Viaceslav Nikonov, presedintele Fundatiei Politika, adaugand ca, desi Rusia va recepta extrem de negativ noua extindere, "nu poate face nimic".
Guvernantii de la Bucuresti pot sa se laude, prin urmare, cu un rezultat mare. In toamna, la Praga, Romania va reusi, in sfarsit, sa-si atinga primul dintre obiectivele vizate dupa rasturnarea comunismului: admiterea in Nato. Integrarea in Organizatia euro-atlantica asigura si o crestere majora a sanselor de aderare la Ue. Dupa ani de "stat la coada", dupa ce un deceniu si ceva Romania a fost prezentata drept "bolnavul Europei", se pare ca norocul ii surade. Cu intrarea in Nato, Romania inceteaza sa mai fie o "tara a nimanui", situata la granita civilizatiei occidentale cu lumea asiatica. Cel putin asa pare la prima vedere. Dar sa nu ne imbatam cu apa rece. Admiterea in Nato este, cum s-a vazut mai sus, rezultatul unei conjuncturi externe. Guvernantii romani nu au facut nimic pentru a satisface criteriile obiective impuse de Alianta inainte de 11 septembrie. Daca evenimentul nu s-ar fi produs, la Praga Romania s-ar fi vazut amanata inca o data, destinata unui "val" potential ce ar fi putut sa nu mai vina niciodata. Guvernul nu a reusit nici cresterea economica promisa, nici stabilizarea inflatiei, nici stoparea saraciei. Cifrele pe care le vantura premierul si specialistii lui se vadesc simple formule propagandistice, atata vreme cat, concret, in viata de zi cu zi populatia simte altceva. Cand veniturile cetateanului nu mai ajung nici pentru plata intretinerii, cand transporturile si energia se scumpesc continuu, cand familii intregi nu isi mai pot asigura hranirea decenta, a vorbi de crestere si stabilitate economico-sociala devine un nonsens. Pacea interna se tine intr-o ata, doar coruptia liderilor si nesincronizarea sindicatelor impiedicand o explozie a exasperarii. Tranzitia se lungeste la nesfarsit prin privatizarea haotica a unitatilor economice si prin blocajele financiare succesive. Iar cancerul afacerilor mafiote, sustinute clientelar, s-a generalizat, cinismul si aroganta imbogatitilor peste noapte fiind egalate doar de saracia lucie a celor multi.
Politicienii romani au adoptat si acum, in ultimul ceas, clasicul joc duplicitar al prezentarii "vopsite" in exterior, pe fondul asteptarii conjuncturilor favorabile. Numai ca imprejurarile vin si se duc. Presat de ele, Nato ne accepta. Nu insa fara minime conditii. In mesajul pentru reuniunea de la Bucuresti, secretarul general al Organizatiei, lordul Robertson a aratat ca "mai sunt multe de facut pana la Praga". Alianta a acceptat ideea ca Romania, dar si alti "noi aliati", nu-si pot aduce in cateva luni armatele la nivelul cerut de standardele ei. Dar Nato nu este dispus sa se deschida spre state in care democratia nu este consolidata, economia amenintata de colaps, iar valorile comune ale Occidentului asumate doar formal. Nato cere curatarea structurilor informative de personaje care au jucat roluri importante in Securitatea ceausista si, in primul rand, eradicarea coruptiei ce afecteaza functionarea ansamblului societatii. Reforma si eliminarea coruptiei pot fi realizate doar printr-o vointa politica ferma, bazata pe un sistem legislativ clar, aplicat uniform. "Cuvintele", a spus lordul Robertson, "nu sunt niciodata de ajuns, ele trebuie sustinute prin acte si decizii care pot fi recunoscute si masurate." Guvernantii romani si-au luat nenumarate angajamente frumoase pe baza unui rationament viclean: "Sa ne primeasca (la Praga, desigur) si apoi om vedea noi". Dar daca pana in noiembrie, cum s-a mai intamplat, conjunctura se schimba? Cata vreme deschiderea Organizatiei nu este sprijinita prin reforme interne, printr-o necrutatoare lupta impotriva coruptilor de la toate nivelurile, prin garantarea statului de drept, cursa poate fi oricand pierduta.
Toma Roman