Cronica Discului
Mircea Rusu
Iarba verde de acasa
Poate ca sufletul meu plecat de la sat, chiar de pe plaiurile transilvane, mi-a dat fiori si mi-a adus lacrimi in ochi. Demult (sunt cam treizeci de ani de atunci), ascultandu-i pe Dorin Liviu Zaharia sau pe Doru Stanculescu cu "Ai hai" si "Cei ce ne-am dat nume", albumul formatiei Phoenix, am fost la fel de tulburat. Era atata dragoste cinstita pentru pamantul si sufletul neamului! Am ascultat de atunci inainte multe alte lucrari, unele cinstind, altele batjocorind spiritul sacru al folclorului nostru, si nu mai credeam sa mai intalnesc in vremurile acestea pe cineva capabil sa-i evoce in profunzime esenta.
Mi-a dat Paul Nanca albumul lui Mircea Rusu, aflat de patru ani in tacere discografica, ani in care pirateria a trait bine dupa melodii ca "Hai sa ne bagam cuponul", "Omul bun si pomul copt" si atatea altele. Albumul e cald si a fost lansat oficial de Fundatia Phoenix, vineri, 22 martie, la Muzeul Satului.
Nu am ascultat, am trait cantecele lui Mircea Rusu si, sub vraja lor, scriu cele de fata. Voi fi subiectiv, nu va tin cronica si nici un material publicitar. Va fi poate o scrisoare de iertare ...
L-am intalnit de multe ori in acesti ani pe acest om modest, cumpatat, cald, nebagaret in viata Capitalei. L-am considerat ca muzician printre cei mai buni, cei talentati, dar care au cam spus ce aveau de spus. Si dupa patru ani, artistul cu radacinile ramase inca in satul sau natal (satul Band, din Mures, de unde si denumirea grupului Mircea Rusu Band!) ne daruieste aceasta atat de a noastra "Iarba verde de acasa". Are alaturi echipa sa de instrumentisti profesionisti, adevarati muzicieni.
Albumul are 13 piese (sa-i fie cu noroc!), lucrate acasa, in satul Band, la care se mai adauga Nana Nica a lu" Flore (75 de ani, din Iolenzat, Mures), Simona Rusu (sotia sa), Adina Damian in "La raspantii", iar pentru "Ingeri in cer", naistul Nicolae Voiculet. Cu ritmuri de la dance la balada si folk, muzica este semnata integral de acelasi melodist, Mircea Rusu, pe care il cunoastem. Dar acum, maturizat in finete si nuante, stapanind emotionant orchestratia, intr-un sound modern si, iarasi spun, in spiritul folclorului, intr-o muzica care vine de acolo, dar nu este folclor. O adevarata minune, in vremea aceasta, cand vulgarizarea folclorului a ajuns la paroxism cand numai bara podiumului de striptease mai lipseste miscarilor si costumatiei kitch a multor formatii care zic ca "preiau" si "transfigureaza" cantecul popular, cele mai iubite melodii pastrate de la mosii nostri de acasa, adusi si jertfiti pe asfalt pentru ceva arginti. O profanare impardonabila.
Daca ritmurile nu asigura unitatea albumului (si este foarte bine), spiritul muzicii este pastrat cu sfintenie. Pregnante sunt, insa, mai ales textele (asa scrie pe mapa, dar sunt toate versuri, poezie) printre cele mai frumoase auzite in ultima vreme.
Si iarasi surpriza, cu opt texte proprii, Mircea Rusu rezista alaturi de Radu Gyr ("Doamne, fa din suferinta"), Anton Pann ("Despre fapta buna") si Cezar Ivanescu ("Sapte drumuri" si "Mai ingaduiti-mi").
Dar, oameni buni, ce tot scriu eu... Ascultati cantecul cosasilor si greierilor, simtind mireasma ierbii de acasa!Aurel Gherghel
Firul Scurt
Tora Vasilescu
"Anul acesta, aniversarea zilei mele de nastere m-a facut sa uit de goana nebuna a timpului, care dupa o anumita varsta incepe sa-ti dea fiori. Uniunea Cineastilor mi-a acordat o distinctie care ma onoreaza nespus: Ordinul profesional <<Serviciul credincios cu titlul de Cavaler. Copiii din vecini n-o sa-mi mai spuna ca pana acum <<doamna Tora , ci <<doamna Cavaler Tora . Glumesc, fireste, ca sa fiu in ton cu starea de spirit pe care o am in primavara aceasta si cu eticheta pusa in urma cu ceva vreme, de "actrita comica". O alta surpriza de ziua mea a fost programarea pe Tele 7abc a filmului <<Imposibila iubire , care mi-a adus, pentru rolul interpretat in el, Placheta de Aur, la Festivalul International de la Avellino (Italia). Asemenea daruri sa tot primesti! De altfel, tot filmul ma consoleaza si in prezent, pentru despartirea de scena teatrului. Tocmai am inceput filmarile la un serial de televiziune, o coproductie realizata de regizori englezi: <<Aleea muzicii . Dupa cum stiti, anul trecut am parasit Teatrul Bulandra, dezamagita de <<incremenirea lui in proiect (vorba unui filosof intelept). De fapt, renuntasem la o institutie ce nu mai corespundea asteptarilor mele artistice, nu si la scena, de care ma simt legata profund. Si uite ca tot in primavara aceasta miraculoasa ea imi ofera noi bucurii: o partitura dramatica, pe care o joc la T.E.S. monologul unei femei singure si disperate. Slava Domnului ca in viata de toate zilele eu sunt ferita de asa ceva! Sunt inconjurata de oameni iubiti, de prieteni si de familie. Abia astept prilejuri sa fiu alaturi de ei, printre florile mele dragi din gradina de la Baneasa. Un paradis in care natura sterge orice amintire a anilor care vin si trec."Alice Manoiu
Carte
Selectia Formula As
- Tutu George Georgescu, "Amintiri dintr-un secol", Editura Muzicala (tel. 312.98.67), 424 pag. O data cu editia a Ii-a, mult adaugita, a biografiei marelui dirijor George Georgescu (prima editie, aparuta la inceputul anilor "70, era mutilata de cenzura), vaduva lui, doamna Tutu Georgescu, isi publica acum si propriile memorii. Nonagenara si aproape oarba, dansa nu si-a putut scrie amintirile dintr-o existenta bogata in intamplari si trairi, ci le-a povestit in fata unui reportofon, de pe benzile caruia au fost apoi transcrise. De aceea, volumul pe care vi-l recomand azi are un farmec aparte, dand impresia fiecarui cititor ca e confidentul privilegiat, ca lui anume i se destainuie cea care isi retraieste zilele fericite, intalnirile cu personalitati faimoase, voiajurile alaturi de maestrul adorat, suferintele de dupa moartea lui, survenita in 1964.
Tutu Oroveanu a facut prin nastere parte din aristocratia romaneasca si a fost asa cum o arata numeroasele fotografii din volum una dintre marile frumuseti ale Bucurestiului interbelic. Prima parte a vietii ei a stat sub o zodie fericita, lipsita de griji (tatal ei adoptiv, Constantin Busila, decan la Politehnica si intemeietor al energeticii romanesti, a ajuns prin merit ministrul Lucrarilor Publice). Superba adolescenta, inconjurata de adoratori, era sufletul intalnirilor mondene de la Sinaia si Bucuresti, in cercul ei de prieteni numarandu-se vlastare ale marilor familii boieresti, membri ai Casei Regale, crema intelectualitatii romanesti. Modul fastuos de viata al protipendadei e evocat cu atata savoare si culoare, incat ai impresia ca asisti la un film de epoca. La 18 ani, domnisoara cu atata succes in societate se indragosteste de maestrul George Georgescu, deja faimos, cu 25 de ani mai mare ca ea si a carui prima sotie murise. Muzicianul celebru exercita o fascinatie speciala asupra femeilor (aflam ca de el fusese foarte indragostita, dupa cum arata scrisorile reproduse in volum, si fiica reginei Maria, printesa Elisabeta, prin 1920, dar aceasta iubire reciproca a trebuit sacrificata din ratiuni de stat). Familia Busila s-a impotrivit casniciei fetei lor cu mai varstnicul Gogu Georgescu si abia dupa trei ani de suferinta si incapatanat refuz al altor partide bune si-au dat acceptul ca Tutu sa se marite cu barbatul vietii ei, despre care era convinsa ca i-a fost predestinat. Alaturi de el are parte de o existenta stralucitoare, impartasindu-i succesele internationale, bucurandu-se de prietenia unor faimoase personalitati artistice si politice (carora li se contureaza, din detalii intime si sociale, destinele, uneori tragice). In secvente luminate afectiv, apar in paginile cartii, intre altii, Octavian Goga, Grigore Gafencu, I.G. Duca, C. Argetoianu, Armand Calinescu, Nicolae Titulescu, Martha Bibescu, Ion Antonescu, reginele Maria si Elena, Richard Strauss, George Enescu, Sviatoslav Richter, Dinu Lipatti, Cella Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Alice Voinescu, Vladimir Streinu ... Tutu Georgescu nu e insa doar o eleganta doamna de lume, cu simtul relatiilor sociale, si nu se multumeste doar cu rolul de sotie a unei celebritati. Experienta infiintarii de catre ea a Dispensarului Floreasca, apoi crearea fermei de la Tunari, cu eforturi (si fizice) considerabile, dovedesc o fire realista, care stie ce vrea si nu se da in laturi de la munca, o femeie puternica, in ciuda aparentei delicate. Dupa 1944, va avea nevoie de intreaga sa forta fizica si psihica: lumea ei, intrata sub ocupatie sovietica, e naruita printr-un val violent de arestari, confiscari de bunuri, distrugeri. Tutu Georgescu si familia ei au parte de umilinte si teroare, de tragedii: Constantin Busila e arestat in toamna lui 1944 si, dupa 5 ani, moare in inchisoarea de la Aiud, proprietatile le sunt confiscate si agoniseala de o viata furata, maestrul Gogu Georgescu e "epurat" de la Filarmonica pentru cativa ani. Dupa revenirea lui la pupitru, casa Georgescu devine un adapost pentru rudele ramase fara mijloace de subzistenta, iar maestrul si sotia lui ajuta o multime de prieteni persecutati. Succesele internationale aduc insa si privilegiul calatoriilor si avantajul ca fiica lor, Ioana, sa poata studia in Anglia, cu o bursa a Statului roman, incepand din 1964 (un loc aparte in volum il ocupa aceasta fiica iubita, maritata cu unul dintre baietii lui Ion Ratiu si care a facut o frumoasa cariera in marketing la Paris).
"Amintirile dintr-un secol" nu sunt povestite cronologic, ci urmand capriciile asociative ale memoriei si au un ton oral, direct, de o dezarmanta sinceritate (de pilda, memorialista nu ezita sa spuna ca muzica moderna, de dupa Richard Strauss, o plictisea si inainte de astfel de concerte bea multa cafea ca sa nu adoarma!). Datorita acestui ton, dupa ce termini cartea, ai impresia ca ai ascultat confidentele unui prieten.Adriana Bittel