Spectator

Redactia
Povestea unei dinastii taranestiDumitru D. DiaconescuFermier din Novaci"Averea mea a inceput sa prinda contur in urma cu peste 200 de ani ". Luigi Pesce este un mic fermier italian. In gospodaria lui gasesti o casa mare, dotata cu tot confortul, un grajd in care cresc 10 taurasi, o gradina de legume...

</b><b>Povestea unei dinastii taranesti</b><b>Dumitru D. Diaconescu</b><b>Fermier din Novaci</b><b>"Averea mea a inceput sa prinda contur in urma cu peste 200 de ani "

Luigi Pesce este un mic fermier italian. In gospodaria lui gasesti o casa mare, dotata cu tot confortul, un grajd in care cresc 10 taurasi, o gradina de legume si un helesteu cu 200 de pastravi. La camp, omul are 5 ha cultivate cu porumb, pamant de categoria I, pe care-l poate vinde oricand cu 60.000 de dolari hectarul. Pe langa tractor si alte masini agricole, Pesce are si un automobil Fiat, cu remorca. In fiecare dimineata de vara, se trezeste la ora 3, cupleaza remorca incarcata cu lazi de cu seara si duce marfa (ardei, rosii, salata, varza etc.) unui angrosist, la Piata de Gros. Pe la 7, se intoarce si continua cu hranirea si adaparea vitelor. Uda gradina, arunca doua maini de granule la pesti si da de mancare celor 5-6 caini de pe langa casa. Intre timp, doamna Pesce pregateste o colazione (mic dejun) dulce cu lapte, si asa il prinde pe amicul Luigi o noua zi.
Povestea lui mi-am amintit-o zilele trecute, la Novaci, in timp ce vizitam gospodaria lui Dumitru D. Diaconescu, inginer silvic si gospodar - unul dintre cei care se aseamana foarte mult cu "vectorul Pesce ", ca sa folosim o sintagma la moda. Cand s-a intamplat sa-l cunosc pe acest italian de langa Padova, in casa caruia am stat cateva zile, nu-mi inchipuiam ca voi avea vreodata ocazia sa vad o ferma asemanatoare chiar pe meleagurile mele natale, in Gorj. Admirand casa, proprietatea si "aranjarile " lui "Diaconescu al Vi-lea " - o veriga din lantul de 6 generatii ale "dinastiei taranesti D.D.D. " (Dumitru D. Diaconescu, nume pe care l-au purtat toti strabunii si pe care il poarta si fiul sau), nu mi-am putut ascunde bucuria in fata unei realitati tonice: sunt inca destui gospodari adevarati in tara asta. Datand de la 1800, averea lui Diaconescu a fost adunata pas cu pas, "osteneala cu osteneala ", cum spune el, "piatra cu piatra si pom cu pom ". Facand un exercitiu de "survolare " a celor 2 km lungime si 80 m latime, de pe malul Gilortului pana pe varful Carpeni, observi cureaua de pamant care pare o gradina inflorita in mijlocul unei jungle parasite: 150.000 m2, inconjurati de 800.000 m2 de parloaga, tufisuri, maracinisuri si rugarie.
Iata, langa apa, helesteul de pastravi; nu departe, o baraca pentru porci; in jur, livada de pruni. Peste drum, casa. Cu toate ca e novacean "pamantean ", si nu "ungurean " venit de peste munti, Dumitru D. Diaconescu si-a construit gospodaria dupa tipicul ardelenesc: pe o latura, locuinta, o superba constructie alba, iar pe cealalta, bucataria si camerele de vara; in fundul curtii, sura de fan si grajdul de vite. In spatele surii, o mica pajiste cu 10 stupi si plantatia cu 150 de piersici si 100 de peri. Urmeaza gradina de zarzavat, cazanul de tuica, plantatia de pruni (150), staulul pentru oi, pasunile cu cele trei fantani, saivanele pentru fan, lucernierele, plantatia de salcam. Totul tradeaza mana unui gospodar "dat dracului " - un Pesce din Carpati.

"Taranul roman este pe cale de disparitie "

- Cum doriti sa va spun, domnule Diaconescu: inginer, fermier sau taran de la munte?
- Puteti sa ma numiti oricum, dar am observat un lucru: taranul roman e pe cale de disparitie. Ma gandesc la taranul ala care punea capul pe brazda, sa auda cum creste graul. Mergea-n padure, cu copiii dupa el, sa taie niste lemne de foc; cauta lemnul stramb, lemnul bolnav. Taranul ala nu mai exista. Satenii de azi, carora le dam noi padurile inapoi, au trait in orase, sunt saraciti si derutati. Situatia economica dezastruoasa si lipsa de educatie ii indeamna sa caute resurse cu orice chip. Din amarata de padure care mai exista se gandesc sa creeze un venit. Zice omul: dom le, fiu-meu e la oras; vrea apartament. Serviciu nu mai are. Intretinerea n-o mai poate plati. Il vede pe vecin cu masina noua. Ce facem, tata? Pai, hai sa taiem 2 ha de padure (primita cu Legea 18 si Legea 1). Hai s-o taiem, jos cu ea! O taie, ia cativa bani, cat ia; isi cumpara, acolo, ce-si cumpara: un apartament, o masina, un calculator. Dar, pentru asta, el a creat un gol in munte si nici nu se gandeste sa planteze alti copaci in loc. Terenurile agricole din zona de munte sunt deja o tragedie mare: s-au umplut de tufe, de maracinisuri, de specii pioniere (cum ar fi mesteacanul). Vazute din avion, aceste tufisuri li s-au parut celor de la Ocot (Oficiul de Cadastru) adevarate paduri, de aceea au scris pe harta: "Romsilva ". Asa s-a ajuns sa avem mai multa padure decat in realitate...
- Silvicultorul din dvs. a luat-o inaintea agricultorului, cu toate ca as fi dorit sa vorbim despre frumoasa proprietate mostenita de la parinti, bunici si strabunici. Ne aflam in plina seceta, cum n-a mai fost de multi ani. De ce credeti ca nu ploua, d-le inginer?
- Intr-adevar, e o seceta crunta; multe fantani au secat deja. Cauzele sunt multiple, dar sigur una dintre ele sunt taierile din padurile particulare. Padurile retrocedate cu Legea 18 au fost, in mare parte, defrisate, fara nici un fel de mila. Fiii fostilor proprietari nu mai au aceeasi dragoste fata de copaci, adica nu mai sunt tarani adevarati. In general, la tara, nu mai e dragoste de nimic, iar populatia e imbatranita, lipsita de orizont. Faptul ca pamanturile raman parloaga este cea mai puternica dovada a disparitiei iubirii taranesti pentru pamant. Nici vacile nu mai dau lapte cum dadeau, fiindca nu mai are cine sa le mangaie, cine sa le tesale.

</b><b>"As putea vinde si lapte de la vecini, dar nu pot jura pe el "

- Observ ca aruncati numai asupra taranilor povara taierilor criminale de paduri. Noi stim ca si de la Stat se taie masiv, ca unii padurari sunt intelesi cu hotii, avand partea lor din profit. Mai stim ca bosi din lumea politica detin sute de gatere care "umbla " intruna de 12 ani, lasand muntii golasi, cu voie de la partid. Nu va cerem insa dezvaluiri in aceasta directie, fiindca am aflat de embargoul pe care Romsilva l-a pus pe informatie. V-am intalnit insa in piata din Targu Carbunesti, unde am vazut coada in dreptul tarabei dvs. Ce vindeati acolo, d-le fermier?
- Branza, cartofi, miere, oua, mere, samburi de nuca. Toate, produse ecologice 100%, deoarece eu nu folosesc nici ingrasaminte chimice, nici ierbicide, nici nutreturi concentrate. Cele 60-70 de gaini se hranesc cu grau si boabe, albinele isi aduna mierea din salcamii nostri, vacile pasc sau mananca fan din sura. Nimic altceva, nici un aditiv, nici un colorant, nici un hormon de crestere. Aduc si lapte, cate 50 l, dar il vand direct din masina clientilor statornici. Multi ma intreaba de ce aduc atat de putin; pai, n-am decat 10 vaci. As putea sa iau ceva lapte de la vecini, sa-l vand "la liber ", dar nu risc, nu am incredere, nu vreau sa-mi strice numele. Mai pe scurt: nu pot jura pe el.
- Dar aceste produse, fiind ecologice, ar trebui vandute mai scump. Ele sunt sanatate curata si de aceea trebuie platite ca peste tot in lume: mai bine. De ce nu mariti pretul?
- Produsele ecologice nu sunt cautate la noi, fiindca romanii nu au inteles inca rolul unei alimentatii sanatoase. Branza mea costa 40.000 de lei, la fel cu a unuia care a pus ingrasaminte chimice in lapte, sa aiba densitate mai mare. Spitalele si scolile cu internat nu au voie sa cumpere de la mine, trebuie sa ia marfa numai de la fabrici, unde igiena lasa mult de dorit, iar puritatea produselor, si mai si. In plus, branza cumparata de aceste unitati costa 55.000 de lei pe hartie, un pret numai bun pentru invartelile unor directori. Cand aud ca spitalele nu au bani pentru alimentatia bolnavilor, ma cuprinde furia, caci stiu ca platesc cu 15.000 de lei mai mult pe o branza mai proasta decat a mea si, pe deasupra, daunatoare sanatatii. Cumpara carne de porc de crescatorie sau de import, "asezonata " cu hormoni de crestere si nutreturi chimizate, in timp ce, la un pret comparabil sau mai mic, carnea porcilor mei, crescuti cu dovleci fierti si uruiala de porumb, nu are cautare. La fel se intampla cu curcanii din curtea noastra, pe care nu reusesc sa-i vand decat la piata, in ajunul Pastilor. Eu, domnule, am vaci confirmate, purtand tablite cu numele parintilor in ureche. Din pacate, nu pot depasi pragul de 10 capete, din cauza cheltuielilor prea mari. Deseori, simt nevoia sa vand tineretul pentru taiere, tineret de rasa, exemplare deosebite, care ar putea da productii mari de lapte sau material seminal. Oamenii nu investesc acum, sa obtina ceva peste trei ani, cand o vitica, de exemplu, ar da lapte; de aceea, se multumesc cu ceea ce au, putin si prost. In plus, se tem de impozitele anuntate, nu-i atrage nimic spre productiile destinate comercializarii. Sunt descurajati, pe de alta parte, de diferenta sufocanta dintre pretul piperat al produselor industriale si pretul derizoriu al produselor agricole. Pentru comparatie, ma refer la Germania, unde situatia se afla in echilibru: daca acolo poti cumpara un tractor cu 8-10 taurasi, in Romania nu-l poti lua nici cu 100.
</b>
<b>
"Averile facute peste noapte sunt bolnave "

- In timp ce tatal dvs., Dumitru D. Diaconescu, azi in varsta de 90 de ani, a fost taxat drept chiabur pentru "vina " de a fi fost mare gospodar, indurand toate persecutiile cunoscute, a dat Dumnezeu ca dvs., pentru acelasi motiv, sa fiti admirat si invidiat. Cum va simtiti ca om cu avere?
- Ma simt extraordinar de bine, caci am lucrurile clare, proprietatea si veniturile imi sunt la vedere si nu ma doare capul. Spre exemplu, am incheiat anul 2001 cu un profit net de peste 100 de milioane de lei. Dorm noaptea linistit. De aceea, probabil, nici nu imbatranesc (la 53 de ani, Dumitru D. Diaconescu arata de 43 - n.r.). Averea mea a inceput sa prinda contur in urma cu 200 de ani, deci e una sanatoasa, solida, facuta deceniu cu deceniu. In loc sa risipesc ce-au facut altii, dupa metoda la moda in zilele noastre, eu caut sa adaug ceva la patrimoniul mostenit, sa pun un "cerc " in plus peste sudoarea stramosilor. De la ei am invatat un lucru: averile facute peste noapte sunt bolnave.
- In acest caz, ne-ar trebui cam multe spitale sa-i vindecam pe "suferinzi ". Mare parte din averile recente din Romania sunt suspecte de "boala ". Nu credeti?
- Multe din aceste averi sunt rezultatul unor furturi oribile, facute cu complicitatea autoritatilor. Dupa mine, daca s-ar intoarce timpul inapoi numai pentru o luna si i-ar duce pe toti acesti miliardari de carton, care au devalizat banci, fonduri de investitii si intreprinderi, la un nou Canal, Justitia n-ar face nici cea mai mica greseala. Ei nu fac astazi nimic bun pentru tara, fiind preocupati doar cum sa-si protejeze furtul si sa-si "curete " imaginea, caci le place sa se arate in lume "onorabili ". Mergand mai departe cu polarizarea asta excesiva, in foarte bogati si foarte saraci, riscam sa patim ca Argentina. Un lucru grav se petrece: daramarea increderii in proprietatea privata. Prin inactivitatea lor, institutiile Statului dau apa la moara acelor oameni care l-ar sprijini si astazi, poate mai abitir ca pana acum, pe un Miron Cosma.
- Dupa toate indicatiile, singura iesire, pe termen scurt, pentru Romania este agricultura si in special agricultura ecologica - parte a traditiei romanesti dintotdeauna. Veti ramane ecologist pe mai departe?
- Fiind traditionalist, iar ecologia fiind un element de traditie romaneasca, nu am alta cale. De aceea, ii indemn pe oameni: nu cumparati merele mari si prea frumoase; alegeti-le pe cele cu viermi si rapan, caci aveti garantia ca sunt curate, fara chimicale. Cumparati lapte de la vaci care pasc pe pasune, fiind stiut ca acestea nu pasc niciodata iarba otravita. Mirositi varza, chimicalele se simt in ea de la distanta. Nu mancati rosii cu seminte verzi si pline de zeama incolora, sunt coapte fortat. In fine, celor responsabili cu turismul le-as spune: cautati sa vindeti muntele ca tinta turistica, faceti reclama si aduceti Occidentul sa cunoasca cea mai spectaculoasa zona muntoasa a Europei. Iar daca vor veni in numar mare, turistii sa nu ocoleasca Novaciul - orasul de munte in care se traieste curat si in care oamenii se imbolnavesc mai rar.Ion Longin Popescu
Fotografii: Alexandru Popescu

Cei interesati sa-l contacteze pe Dumitru D. Diaconescu ii pot scrie la Novaci, jud. Gorj, str. Valea Gilortului nr. 89, cod 1346, sau ii pot telefona la 053/46.63.63.