Cititorii au cuvantul
Domnilor guvernanti, salvatiTara Motilor!Pe marginea reportajului</b><b>"Rosia Montana. Presimtirea unei catastrofe "</b><b>de Horia Turcanu</b><b>"Va rugam sa participati la salvarea sufletului si trupului Tarii Motilor din Apusenii dacici "
Stimata doamna Sanziana Pop,
Sunt un bucurestean cu suflet de mot, cu prieteni si rude aflate in Muntii Apuseni. Cand spun suflet de mot, o spun cu mandrie, pentru ca ei, motii, mai reprezinta acea particica a marelui suflet dacic, care dainuie inca pe acele meleaguri binecuvantate de Dumnezeu cu frumuseti magice.
Nu intamplator v-am amintit de daci si de tot ceea ce este legat de tragedia acestui neam, ai caror urmasi nedemni participa astazi la otravirea trupului sfant al acestui colt de Rai. Tara Motilor are in inima teritoriului sau o localitate care a pasit in istoria neamului nostru de pe vremea romanilor, cand centrul exploatarilor miniere se stabilise la Alburnus Maior - Rosia Montana de astazi. Aurul, aceasta bogatie ravnita de toti, a adus pe plaiurile Rosiei Montane nu numai pe romani, care prin viclesug si forta au reusit sa puna mana pe cea mai bogata zona aurifera a Daciei, dar iata ca au aparut si alti candidati la o jefuire mult mai rafinata a zacamintelor cu care Dumnezeu a binecuvantat aceasta zona.
Firma canadiana "Eurogold ", in colaborare cu "Rosia Montana Gold Corporation ", doreste sa faca o exploatare de suprafata, in urma careia sa valorifice nu numai aurul zonei, dar si alte minereuri, printre care si uraniu. Am stat de vorba cu geologi si cu locuitori din tot tinutul, toti spun ca prin aceasta decopertare se va favoriza distrugerea ecologica a unei suprafete enorme. Nimeni nu poate sa impiedice ca praful rezultat din exploatare sa se raspandeasca in toata zona. Ce se va intampla cu sterilul? Unde va fi depozitat? Ce efecte secundare are aceasta depozitare a unor reziduuri radioactive? Cine va putea stopa contaminarea panzei freatice, datorata depozitarii sterilului? Cine da dreptul catorva oameni sa hotarasca ceea ce se intampla cu viata a zeci de mii de locuitori ai zonei? Stim ca locuitorilor Rosiei Montane li s-au facut propuneri de cumparare a caselor si, evident, a terenurilor, cu sume fantastice. Unii dintre ei negociaza la sange, cerand chiar si 500.000 de dolari pentru o casa si terenul aferent. Este posibil ca unii dintre ei sa obtina ceea ce vor si sa-si vada problemele vietii rezolvate. Dar ce se intampla cu locuitorii zonei? Nu cumva se condamna generatii intregi de vietuitori ai locului la schilodire fizica si psihica, la nasteri cu grave malformatii, la decese premature? Sau poate firma "Eurogold " va propune stramutarea tuturor localitatilor din vecinatatea Rosiei Montane? Protestul zonei se va auzi din ce in ce mai tare. Ma consider responsabil moral sa aduc cuvantul motilor cat mai aproape de urechea celor indreptatiti sa-i ajute. In sensul acesta, anexez prezentului document "Scrisoarea taranilor din Albac catre Guvernul Romaniei ", scrisoare compusa de cetateni ai comunei Albac. Taranii din satul lui Horea se afla intre doua amenintari, deoarece acum aproximativ 50 de ani, rusii au facut in zona respectiva exploatari masive de uraniu. Tot ei spun ca in ultimii zeci de ani decesele localnicilor din cauza cancerului s-au inmultit alarmant. In speranta ca una dintre cele mai importante publicatii nationale va dori sa poarte mesajul plin de durere si disperare al unei populatii sarace, dar demne, va asigur de intreaga mea stima.Sorin Carstea
Scrisoarea taranilor din Albac, adresata Guvernului Romaniei</b><b>"Urmasi ai lui Horea, treziti-va! "
Traim de o viata in Muntii Apuseni, dar este pentru prima data cand simtim ca o mare nenorocire urmeaza sa se abata asupra Tarii Motilor. Am trait vremuri in care aveam curent electric doar din doua in doua zile, aveam cate doua ore de program Tv pe zi si aveam ratia de 1 kg de paine pe saptamana. Trebuia sa facem contracte pe porci, chiar daca nu aveam porci, trebuia sa cumparam oua ca sa le dam la achizitii si trebuia sa aplaudam cand simteam nevoia sa aruncam cu pietre. A fost greu de suportat, a fost cumplit de greu, dar niciodata nu am simtit plutind in aer moartea generala, niciodata nu ne-a fost teama ca Muntii Apuseni vor ramane goi, pustii, fara urma de viata.
Acum, cand incepuseram a spera ca motii vor trai mai bine, acum privim cu groaza la pregatirea unui cimitir in care vom fi ingropati cu totii.
Domnilor guvernanti, salvati Tara Motilor! Sta in puterea domniilor voastre sa opriti un dezastru. Va imploram, fie-va mila de acest colt de Rai, de aceasta lume de basm, de aceasta minune lasata de Dumnezeu pe pamant!
Domnilor deputati de Alba, oare ati vazut vreodata adevarata Tara a Motilor? Oare nu ati simtit ca este o lume absolut speciala, o lume in care Dumnezeu coboara uneori pentru a se odihni? Nu i-ati simtit oare bataile "inimii de aur ", batai care vor inceta pentru totdeauna atunci cand Rosia Montana va deveni un cimitir? De ce va jucati cu viata unor oameni care au fost mereu loviti de soarta?
Eurogold... o problema de interes national?
Dar motii ai cui sunt? Ei si urmasii lor nu mai sunt o problema de interes national? Ne intoarcem la: "Muntii nostri aur poarta,/ Noi cersim din poarta-n poarta "?
Dar acum ce sa cersim? Viata, Sanatatea, Viitorul copiilor si al nepotilor nu se pot cersi. Pentru castigarea si pastrarea lor, motii au luptat si au murit de-a lungul istoriei.
Domnilor guvernanti, Horea si Avram Iancu nu au murit si nu vor muri cata vreme aici mai traiesc oameni. Motii nu vor privi cu bratele incrucisate la crima ce se pregateste in Rosia Montana. Nu vor vinde nimanui viata si sanatatea urmasilor lor. Nu vor da unor straini tot ce le-a daruit bunul Dumnezeu.
Eurogold-ul promite despagubiri si locuri de munca. Despagubiri... pentru ce? Pentru ca motii sa se lase inmormantati de vii? Cati ani vor avea locuri de munca: 10-12 ani? Si pe urma? Daca va mai exista un "pe urma "!? Ei pleaca bogati si motii raman saraci, cu sanatatea distrusa, cu natura bolnava si cu spaima ca urmasii lor vor fi niste handicapati... daca vor mai fi!
Urmasi ai lui Horea, treziti-va!
Copii ai lui Avram Iancu, desteptati-va! Nu va lasati inselati de promisiuni si vorbe mestesugite! Nimeni nu vine aici de mila noastra si nici din dorinta de a ne imbogati pe noi! Nimanui nu-i pasa de viata noastra.
"Ei " vin sa ne ia tot ce avem si pleaca fara a se gandi la ceea ce lasa in urma lor. Dupa Ei... Potopul!
Domnilor guvernanti, va rugam respectuos, salvati Tara Motilor! Inca nu e prea tarziu!
Solidari cu locuitorii din Rosia Montana, semneaza in numele a sute de moti, locuitori ai comunei Albac, jud. Alba: Berindei Sofia - prof. pensionara, Todea Barbu - invatator, Todea Maria - telefonista, Popa Ioan - patron S.C., Popa Viorica - patron, Plesa Iancu - profesor, Plesa Horea - profesor, Nicola Ioan - student, Todea Monica - studenta, Plesa Solomon - taran, Plesa Valentin - muncitor, Plesa Adriana - barman (lista continua).
Pe marginea interviului</b><b> "Catastrofele ecologice, precum cea de la Rosia Montana, sunt rezultatul unei gandiri de tip Ceausescu ",
realizat de Ion Longin Popescu, cu d-na dr. ing. Mihaela Lazarescu, cercetator la Institutul National pentru Protectia Mediului</b><b>"Guvernul Romaniei vrea sa distruga aceasta tara pe cativa dolari "
Am citit in revista "Formula As " despre ce se petrece la Rosia Montana. M-am infiorat. Guvernul Romaniei vrea sa distruga cu orice pret aceasta tara pentru cativa dolari. Este inadmisibil. Dar nu sunteti singuri in fata acestei amenintari. Mai multi oameni cu inima din comuna noastra va vor sustine, daca veti avea curajul sa incepeti lupta impotriva hotilor. Sunt sigura ca si alti romani vor raspunde negresit apelului dvs.
Dumnezeu sa salveze Romania!Laura Giurgiu - Logasu de Jos,
jud. Bihor, cod 3583
</b><b>"Ma intriga faptul ca guvernantii stau cu mainile in san, indiferenti fata de dezastrul care ne ameninta "
Sunt o tanara studenta de 20 de ani, care a avut "norocul " sa citeasca in revista "Formula As " interviul despre catastrofele ecologice petrecute in Romania in ultimii ani. M-au impresionat profund declaratiile d-nei Mihaela Lazarescu in legatura cu dezastrul ecologic de la Rosia Montana si Rosia Poeni. M-a cutremurat imaginea "pustiului de la Rosia Poeni " si faptul ca acolo inca se mai continua dezastrul. Dar ceea ce nu-mi da pace este gandul ca autoritatile romane, Guvernul roman nu iau o atitudine, o masura impotriva stoparii dezastrului. Cum este posibil sa ne lasam "prostiti " si "furati " de niste straini, care nu au nici o strangere de inima cand distrug muntii nostri? Ce le pasa lor de noi, de tara noastra? Ei vorbesc de ecologie, de protectia mediului numai la ei in tara, dar la noi continua dezastrul.
Ma intriga faptul ca guvernantii stau cu mainile in san, indiferenti fata de dezastrul care ne ameninta. Chiar nimanui nu-i pasa de Romania? Acesta este viitorul pe care ni-l lasati? Ce doriti sa facem? Sa continuati dezastrul, si dupa ce nu mai este nimic de luat si de scos, sa plecam "americaneste " spre alte meleaguri? Sa fim emigranti "imputiti " in propriul nostru stat?
Dupa parerea mea de simplu cititor si de cetatean al acestei tari, cred ca o solutie eficienta ar fi ca Institutul National pentru Protectia Mediului sa faca sesizarile la Ue, la Comisia pentru Protectia Mediului si sa-i lasam pe ei sa ne ajute, daca noi nu putem. Poate asa se mai trezeste Guvernul, Parlamentul, si mai baga de seama cate ceva din tot acest haos ecologic. Daca ei nu iubesc natura si nu vor sa o apere, sa-i lase pe altii sa le faca treaba!
As dori sa va aduc la cunostinta (dar poate ca deja stiti) ca un "mic " dezastru ecologic se petrece si in judetul meu, Dambovita. Aici, frumoasele si chiar secularele parcuri forestiere de la Caragiale (comuna I.L. Caragiale) si Vacaresti (comuna Vacaresti) au fost rase de pe suprafata pamantului de "binevoitori necunoscuti " (rromi, localnici si firme din apropiere). Frumosul parc al Vacarestilor, in care se afla chiar stejarul plantat de primul mare romantic al neamului, Ienachita Vacarescu (1740-1797), parcul ingrijit de intreaga dinastie a Vacarestilor, chiar si de "ambasadoarea sufletului romanesc ", doamna Elena Vacarescu, acum nu se mai afla! Au ramas doar "cioturi " de arbori si ici-colo cate un pomisor, plantat din "grija Primariei ".
Ne aflam intr-o stare critica de nedescris! Fiecare taie, fura, cara tot si cat vrea, de oriunde! Anul 2002 a fost declarat de Ministerul Culturii si Cultelor "Anul Caragiale ". Domnul ministru Razvan Teodorescu a venit in comuna marelui Caragiale. As dori sa-l intreb pe d-l ministru cum i s-a parut privelistea parcului forestier defrisat? Probabil ca i-a placut, de nu s-a manifestat in vreun fel, sau probabil ca asteapta ca si Casa Memoriala "Ion Luca Caragiale " sa fie distrusa de "necunoscuti " pentru ca de!, are lemn in ea!
Nu stiu ce altceva as putea sa va mai spun. Cuvintele mi se usuca cand le pun pe hartie. Ele refuza sa formeze fraze pentru a continua povestea despre ceea ce se petrece aici. Va las pe dvs. sa concluzionati. Eu sunt prea tanara pentru lucruri atat de profunde (asa cum mi-a reprosat un domn care era deranjat ca "observ " anumite aspecte ale problemei).
Va multumesc ca va pasa de Romania! Va multumesc ca ne aratati ce dezastre se pun la cale pentru un pumn de dolari. Va multumesc pentru ca aveti indrazneala sa continuati aceasta lupta cu "orbii si surzii " tarii.
Cu respect deosebit,
O tanara careia ii pasa