Asii Muzicii
Gil Dobrica"Asta-i vocea de la Mama Natura, in care musteste sufletul "
Ne aflam in "grota " semiobscura a Clubului A, clubul bucurestean cu cele mai vechi amintiri, locul unde au concertat marile nume ale rock-ului, blues-ului si folk-ului romanesc din ultimii treizeci si ceva de ani. Ringul de dans nu este inca plin, insa peste cateva minute nu vei avea unde sa arunci un ac. Imbracat simplu, cu o camasa in carouri si un sacou, Gil Dobrica apare in fata publicului, nu pe scena, ci fata in fata cu tinerii de 19-25 de ani, orchestra incepe sa curga de pe banda, Gil deschide microfonul si toata lumea amuteste. "Georgia on My Mind " suna ireprosabil, daca ai inchide ochii ti-ai putea imagina ca Gil l-a trimis pe idolul sau, Ray Charles, pe care l-a imbratisat in 1993 la Cerbul de Aur, sa cante in deschidere la Club A. Prezentarile erau facute: pe de o parte, un suflet mare, o voce de aur, nealterata de trecerea timpului, pe de alta, cateva zeci de pustani care auzisera doar din povesti de Gil Dobrica, pentru simplul fapt ca nu erau nascuti pe vremea cand acesta incingea cluburile sau canta si dansa fericit, cu un zambet urias pe fata, intr-o scena fulminanta din "Nea Marin miliardar ". "Nea Gilache " si-a pastrat darul, asa ca atmosfera din Club A s-a incins incetul cu incetul si dupa doua-trei piese, toata lumea dansa pe melodiile de rhythm n blues, rock n roll, country, al monstrilor sacri Sam Cook, Beatles, Ray Charles, Little Richard. Perenitatea acestei muzici s-a vazut inca o data miercuri, 13 februarie 2002, cand Gil Dobrica a adus stralucire in ochii celor prezenti si i-a facut pe pustanii obisnuiti cu ritmurile la moda, cu alte miscari de dans, sa topaie in voie si sa se bucure din plin. Atat de mult, incat solistul, primit cu o extraordinara caldura si simpatie, a fost lasat cu greu, dupa doua reprize de cantat, sa puna punct recitalului.
Concertul din Club A, precedat de unul cu aceeasi tema - muzica anilor 80 - din Club Twice, a insemnat pentru Gil Dobrica o intoarcere pe scenele cluburilor bucurestene, o data cu iesirea dintr-o iarna grea a maestrului.
"Acum vin la concerte copiii celor de acum 25 de ani "
- Va asteptati la o asemenea reactie din partea publicului? Ati avut emotii vizavi de media de varsta a celor din club?
- Am stiut eu de la bun inceput ca o sa-i prind, ca o sa intru imediat in sufletul lor. Alta era grija mea: cum o sa arat pe scena asa straveziu, cum o sa ma descurc cu piciorul asta betegit de la guta care ma chinuie de atata timp? Ca-n rest, vocea-i nealterata, nu fumez de 24 de ani, nu beau tarii de 21 de ani, glas mai curat ca asta n-ai cum sa ceri. E de la Mama Natura, asta-i glas de rhythm n blues, in care musteste sufletul. N-am nevoie de vocalize, de antrenament; cand am auzit tonul pieselor, viorile, am intrat ca si cand as fi fost acolo infipt de cand lumea.
- Se pare ca este o muzica ce ramane peste timp, peste generatii...
- Vai, asta ramane pe veci, asta-i stanca, R&B-ul, soul-ul, n-ai vazut ce reactie au avut copiii astia? Sunt piese pe care le cant de 25-30 de ani, le-am cantat si la Sala Palatului, la Polivalenta si la restaurant sau cluburi si au prins peste tot. Le-am selectat pentru cei din generatia mea, pentru cei care nu inghit muzica asta actuala, cu playback-uri tot timpul, cu schimonoseli. Avea vreun sens sa-mi vopsesc parul, sa-mi pun cercei in urechi? Nu. Asta-i varsta mea, asta sunt eu la 55-56 de ani si asa cant. Iar acum vin la concertele mele copiii celor care ma ascultau acu 25-30 de ani si asta-i o mare bucurie pentru mine.
- Cum erau serile de altadata in Club A, care era atmosfera in anii dvs. de glorie?
- La fel ca si acum: studenti multi, bere ieftina si buna. Atata doar ca nu era aer conditionat si tin minte cand am cantat prima oara aici, cu grupul vocal 5T, pana sa ajung pe scena, eu, care eram pe atunci fumator, am ragusit instantaneu, in fumul ala dens de Carpati, Snagov si Kent. A trebuit sa ma fortez serios ca sa-mi duc recitalul pana la capat. Diferenta fata de ce se intampla acum era data de cei de pe scena. Erau anii 70, cu valul ala urias, planetar, erau florile hippie, flower-power, Beatles, Rolling Stones, Kinks, Bob Dylan. Si la noi clocotea cu Sfinx-ul lui Dan Andrei Aldea, cu Phoenix, F.F.N., Iuliu Merca, cu folkistii, cei de astazi si cei care au disparut. Cu totii cantau aici, in Club A, in liniste, cu tigara infipta in gatul de la chitara. Ma intelegeam perfect cu ei, cantam impreuna, ma luau cu ei la concerte. Eu cantam sambata la Club Universitas, aici, la iesirea din Cismigiu, la Schitu Magureanu si la Preoteasa. Danut Aldea m-a luat cu el intr-o duminica, cu Pittis si cu Caramitru: "Hai, nu vii cu noi la teatru? ". Aldea, care era pe atunci un zeu, facuse muzica la piesa "A douasprezecea noapte " si acum canta intr-un spectacol de poezie si muzica. Liviu Ciulei m-a ascultat, m-a placut. "Gata, dom le, intri in spectacol. " Mi-a aratat cum sa stau pe scena, nu asa in picioare, sa stau pe jos, ca si cum as fi pe un chei si m-as gandi. Asa am ajuns eu pe sfanta scena a Teatrului Bulandra, care era cu totul altceva, nu mai era nici club muncitoresc, nici Casa studenteasca. Usor, usor s-a dus vestea, s-a incins spectacolul, jucam duminica dimineata, duminica seara, a fost un mare succes.Eu faceam naveta, ca sunt oltean, de la Dabuleni si dormeam seara in teatru, in cabina, ca n-aveam casa, masa, nimic. Apoi m-a luat Danut Aldea cu orchestra Carabus la mare, am prins curaj si drumul, destinul meu, s-a schimbat, in mare parte datorita acelui spectacol la Bulandra. Au urmat Galele revistei "Saptamana ", de la Sala Palatului, concertele de la Polivalenta, contractele prin cluburi si baruri.
- Amintiri frumoase din anii efervescenti ai muzicii romanesti... Dar acum, ce pregatiti, ce va urma dupa acest concert de club?
- Continuu colaborarea cu Hanno Hfer si cu Nightlosers, pe care am inceput-o o data cu videoclipul lor la piesa "Dragostea-i ca si o raie ". Acolo eu doar apar si-i prezint, insa vrem sa si cantam impreuna. Repetam cateva piese Little Richard, Otis Redding pentru un program live. Dragii de ei, imi sunt foarte simpatici, au talent cu carul si publicul e innebunit dupa ei. E o mare bucurie sa le fii alaturi pe scena.Iulian Ignat