Zdob Si Zdub</b><b>Turneul trupei moldovene a adus in muzica romaneasca prospetimea si parfumul primaverii
"asta-i telul nostru: soarele, lumina pe care o aducem publicului"
Cateva sute, poate o mie de oameni, au invadat in prima zi a primaverii curtea cu miros de mici si bere, pridvoarele si scarile de lemn ale batranului Han al lui Manuc. Are loc concertul unei trupe basarabene, care strabate cu real succes rutele muzicale ale Europei, cantand in limba romana. Dupa ce in ultimii doi ani a participat la numeroase festivaluri de rock in Olanda, Ucraina, Italia, Rusia, Ungaria, a cantat in concert alaturi de trupa lui Emir Kusturica, a imprimat piesa "Videli Noci", ajunsa pe locul unu in cel mai important top rusesc si inclusa pe o compilatie ce s-a vandut in 1,5 milioane de exemplare, si dupa ce in septembrie a lansat cel de-al treilea album, "Agroromantica", trupa Zdob si Zdub a sustinut saptamana trecuta un turneu de patru concerte in Romania. Varful turneului, show-ul de la Hanul lui Manuc, a avut parte de aceeasi atmosfera, de acelasi iures general ca si concertele din cluburile neincapatoare, publicul cantand alaturi de cei sase moldoveni piese vechi si noile hituri, mai melodioase, insa in acelasi stil, al imbinarii filonului folcloric cu instrumentele si energiile muzicii rock.
"N-am mai cantat de mult aici si suntem foarte bucurosi de reintalnirea cu un public calduros, fierbinte chiar", ne-au declarat "zdubii" la sfarsitul turneului. "Obositi, neobositi, nu mai conteaza. A fost superb. La Constanta de pilda, la Clubul <<Phoenix>>, nu era loc de dansat din cauza meselor si am crezut ca va fi un concert ca la party-urile private la care suntem invitati in Rusia - la cazinou, la restaurant. Insa aici, oamenii s-au urcat pe mese si au dansat, au inceput sa bata cu canile, cu paharele ca sa revenim pe scena. La <<Twice>> si <<Laptaria lui Enache>> - la fel, erau fani care de bucurie nu mai stiau ce sa faca, iar noi am terminat concertele uzi leoarca, parca facusem baie."
</b><b>Zdob cu Zdob si Zdub cu Zdub
Zdob si Zdub s-a infiintat in 1994, cand trei elevi ai Scolii de Muzica din Straseni, o localitate basarabeana, au pornit spre Chisinau, pentru a forma o trupa de hardcore, in spiritul modei americane. Doi dintre ei se regasesc si in formula de astazi a trupei: Mihai Gancu, basistul si autorul pieselor, si vocalistul Roman Iagupov, un showman original, cu mare priza la publicul feminin. Roman este un admirator declarat al Mariei Tanase, al lui Tudor Gheorghe, iar pasiunea sa pentru Taraful din Clejani, pentru Fanfara "Ciocarlia" din Zece Prajini, pentru cultura si muzica tiganilor din Moldova, Rusia si Romania a insemnat o piatra de hotar in schimbarea repertoriului si a stilului trupei."In copilarie, eram fascinat atunci cand o auzeam pe mama mea cantand melodii tiganesti. Acum cant si eu <<Zagiom ma coroma>>. Atunci cand am imprimat-o pentru noul disc, am lipit pe peretii studioului fotografii cu tigani si am cantat dand frau liber simturilor si vocii mele."
Pe cand avea trei ani, Mihai Gancu a primit cadou de la parintii sai un acordeon de jucarie si de atunci viata sa este strans legata de muzica. "Lucram la via tatalui meu, care este producator de vin, si in paralel studiam tobele, chitara bas, chitara acustica. Apoi, dupa ce am facut trupa cu Roman, munceam la fabrica in Chisinau sa strangem bani pentru aparate. Am scos primul disc in ruseste, cu o exceptie, <<Hardcore Moldovenesc>>, care a devenit simbolul nostru si ne-a facut sa cautam ceva mai serios, etnic, un mix intre nou si vechi. Asa a aparut <<Zdubii bateti tare!>>, cu care am avut foarte multe concerte, atat de multe, ca nu mai apucam sa scriem piese noi decat noaptea, pe drum. Au fost vremi dure pentru noi, dar am scos-o la capat."
Dupa ce au schimbat trei chitaristi, Mihai si Roman, "parintii" trupei, au descoperit solutia ideala in persoana lui Sveatoslav Starus, un rus cu fata de elev premiant, singurul care nu vorbeste o boaba romaneste. Sveatoslav a facut la zece ani o pasiune pentru chitara, a ascultat multa muzica, s-a perfectionat, si din 1995 face parte din Zdob si Zdub, fiind una din prezentele spectaculoase in concertele trupei. Noi veniti in trupa sunt Andrei Cebotari, Victor Dandes si Valeriu Mazilu. Desi de cand se stie batea ritmul in mobila si in tot ce-i iesea in cale, Andrei a studiat aproape zece ani trompeta. El a facut parte din primul schimb de elevi intre Romania si Republica Moldova dupa 1990, astfel ca, dupa Scoala de Muzica din Chisinau, a terminat cursurile Liceului Auto din Timisoara. De muzica s-a apucat serios, cabaterist, in 1993, iar in 2000 a ajuns la Zdob si Zdub, dupa ce acestia "rulasera" deja cinci tobosari. "Mi-au dat o caseta sa studiez, a urmat o saptamana de repetitii, iar primul concert l-am avut la Moscova, in fata a 35.000 de oameni. Am avut ceva emotii." Andrei este proaspat casatorit, nunta din Caragas, satul miresei, fiind serbata cum se cuvine de toti membrii gastii Z&Z. "Pe cand era tanar, tata canta la nunti, la trompeta, am cantat si eu de cateva ori cu el. Acum mi-a facut o surpriza, a cantat cateva piese la nunta mea, chit ca n-a mai pus de 12 ani mana pe trompeta. Dupa ce au baut un pic, au cantat si baietii din formatie si pana la urma, am dat-o si eu pe muzica."
Cei doi trompetisti ai formatiei, Valeriu si Victor, s-au nascut la Chisinau, acolo unde au urmat cursurile Scolii de Muzica si mai apoi ale Conservatorului. Cel mai tanar membru al trupei, Valeriu, a cantat pana acum un an si jumatate intr-un alt grup moldovenesc cunoscut, Gandul Matei, iar la Zdob si Zdub a venit "pentru a canta ceva interesant, cu totul special".
Pana sa ajunga, in februarie 2001, la Zdob si Zdub, Victor a parcurs cale lunga. A studiat instrumente traditionale, precum cavalul, tilinca, buciumul, cimpoiul, a cantat muzica de caf? concert si muzica lautareasca in Spania si s-a oprit aici, "deoarece asa se desfasoara viata, in ritmul asta, de rock. In plus, mi-am gasit colegi de trupa cu care ma inteleg foarte bine. Formam o echipa adevarata".
"Sa-i auzi pe rusi cum canta <<dulce e viata!>>"
Agenda formatiei este plina ochi, astfel ca cei sase sunt mereu pe drum, intre o invitatie la un festival in aer liber si un concert intr-un club rusesc cu circuit inchis (numai in Moscova sunt peste 200 de cluburi!). "Fiecare sala are propria ei energie, iar noi suntem obligati sa oferim spectatorilor ceea ce asteapta de la noi, fara sa ne abatem de la drumul nostru, ceea ce nu-i deloc usor. De Revelion, am cantat la Krasnodarsk, in aer liber: noi cantam, oamenii dansau pe strada, ningea foarte frumos, dar atat a nins, ca dimineata nu mai puteam sa plecam de acolo, sase ore am asteptat in gara sa apara un tren. Acum, la Bucuresti, am ajuns pe urmatorul traseu: de la Ijvesk am parcurs cu autocarul 700 de kilometri pana la Samara, de acolo am luat avionul pana la Moscova, ne-am urcat in tren luni, la amiaza, si miercuri dimineata eram in Romania. E obositor, insa incercam sa avem cea mai buna organizare, cele mai bune hoteluri, sa nu ne drogam si sa nu bem prea mult. In fond, asta-i viata de artist si ne place foarte mult: vedem tari, orase diferite, lucruri interesante, cunoastem multi oameni!"
Pe langa stilul aparte, umorul si patosul cu care canta si forta de trupa live, "zdubii" mai au un as in maneca: aerul exotic pe care-l duc cu ei oriunde canta, fie Rusia, fie Romania. Alaturarea pieselor in limba romana cu un puternic iz moldovenesc, si a celor in ruseste accentueaza aceasta senzatie. "Nu putem sa cantam in ruseste, pentru ca ar trebui sa traim acolo, sa simtim ca acolo. De aici au pornit problemele la Chisinau, pentru ca oamenii din varf au vrut sa introduca limba rusa obligatoriu in scoli, de aceea s-au suparat studentii. Pai, cine vrea sa invete ruseste, franceza sau engleza poate sa invete, dar sa nu fie obligat. Daca vrei, bine, daca nu, nu! Si noi avem piese-n ruseste, dar cele mai multe in romaneste. Sa-i auzi pe rusi cum canta <<hopadirida, hopadirida, dulce e viata!>> si cum striga la concert. Rusa, romana, nu conteaza, oamenii sa fie veseli. Ca asta-i telul nostru, bucuria, dialogul intre spectatori si scena, soarele, cum sa-i zic, lumina pe care o aducem publicului."Iulian Ignat
Fotografiile autorului