</b>
<b>Dr. ing. Mihaela Lazarescu</b><b>- Cercetator la Institutul National pentru Protectia Mediului -</b><b>"Catastrofele ecologice, precum cea in pregatire la Rosia Montana, sunt rezultatul unei gandiri de tip Ceausescu"
Pe Aries, mor pestii cand ploua. Pe raul Sesii, intreaga viata acvatica a disparut. Dupa inundarea de la Baia Borsa, nu mai sunt lostrite in rezervatia naturala a Vaserului. Odata cu topirea zapezilor, cianurile au otravit Viseul si Tisa. Iata propozitii simple, rostite si scrise in limba noastra europeana, la inceputul unui secol ce s-a anuntat a fi Secolul Ecologic. La acestea, exista pericolul sa se mai adauge una, mai terifianta decat toate celelalte la un loc: cativa munti din Apuseni, de langa Rosia Montana, urmeaza sa dispara. Desi apartin celui mai spectaculos habitat natural din Europa, muntii acestia sublimi au singura "vina" ca sunt, de milioane de ani, purtatori de aur si argint. De cand exista civilizatia, de aici s-au scos pretioasele metale, locul fiind un El Dorado al tuturor imperiilor din vecinatate. De o frumusete fara seaman pe dinafara, de o stralucire fabuloasa pe dinauntru, Muntii Apuseni s-a intamplat sa fie, pe rand, ai geto-dacilor, ai romanilor, ai romanilor, ai austriecilor, ai ungurilor, ai rusilor si iar ai romanilor. Oricat de lacomi s-au dovedit unii sau altii, oricat de adanc au patruns in maruntaiele stancilor (sa notam furia stalinista din anii 50), muntii acestia si-au revarsat generozitatea asupra tuturor, parand a spune ca mineritul cinstit nu se va opri aici niciodata, tonele de aur fiind suficiente pentru a umple, una dupa alta, visteriile goale din zona, dupa cum a batut vantul istoriei. Iata insa noutatea absoluta a zilelor noastre: "mineri" necinstiti, cu o lacomie mai mare decat a tuturor lacomilor ultimilor 4000 de ani, doresc sa "rezolve" problema aurului de la Rosia prin stergerea din peisaj a muntilor. O nebunie in care se impleteste coruptia, neghiobia si orbirea autoritatilor romane, cu trufia si lipsa de scrupule ale unor investitori straini este pe cale sa se infaptuiasca in inima tarii. Un nucleu de puritate naturala, din a carui exploatare turistica s-ar putea scoate miliarde, cu o investitie minima, este programat a fi distrus, in zambetele si explicatiile ingineresti ale unor compatrioti (care, de fapt, nici nu stiu ce mai au in comun cu noi!). Cand lumea intreaga se trezeste la realitate, intelegand cat rau a facut naturii in cele doua secole de industrializare, rau pe care, de fapt, si l-a facut siesi, vine domnul "X" (varful aisbergului) si face un semn cu mana spre cea mai veche localitate din Romania si spre cativa dintre cei mai bogati si frumosi munti ai continentului, cerand, precum odinioara Stim-Noi-Cine, sa dispara. Nimic nu pare a sta in calea "pohtei ce pohtesc" acesti domni. Asociatia "Albamont" din Alba-Iulia a cerut sa se faca publice investitiile lor. A dorit sa afle cine sunt investitorii, ce se va intampla cu monumentele istorice si naturale. A solicitat publicarea proiectului in presa. A dorit sa vada un studiu de impact asupra mediului si oamenilor. Nu a primit nici un raspuns.
Ceea ce se pregateste in inima muntilor de care se leaga pagini importante de istorie a romanilor este o tragedie. Pe zeci de hectare, un lac de mazga otravitoare va face sa dispara orice urma de viata in jur. Un peisaj selenar se va intinde in patru zari: "Marea Moarta" a Apusenilor. In 20 de ani, motii vor putea spune adio unei istorii de 4000 de ani, minele dacice si romane - monumente unice in Europa - urmand sa cada prada basculantelor de 100 de tone, adevarati monstri pe roti, care vor duce in uitare pana si cantecele locului: "Muntii nostri aur poarta..." etc. etc. Care munti? Care aur? se vor intreba cei nascuti de azi inainte in spatiul artificial produs de Companie. Muntii vor fi rasi si chiar transformati in... vai, iar aurul va fi "terminat" cu furie, cu lacomie nemaivazuta. Inginera Mihaela Lazarescu este doctor in "halde de steril si iazuri de decantare", in cadrul Institutului National de Cercetare si Dezvoltare pentru Protectia Mediului, din Bucuresti. Intr-o cariera de peste doua decenii, domnia sa a vazut multe si a cercetat temeinic acest domeniu. In 1996, a lucrat la un program Phare, dedicat managementului de mediu in Romania.
</b><b>"Acest gen de manevre, care sfideaza mediul inconjurator, cautand cu orbire numai profitul, nu se mai practica decat in tarile Lumii a Treia"
- Pe timpuri, circula un banc amar: Ceausescu, intr-o conferinta internationala de presa, lauda rezistenta poporului roman care nu se plangea de nimic, nici de foame (se hranea cu "tacamuri"), nici de frig (isi punea o haina in plus), nici de lipsa proteinelor (manca salam cu soia). Intrigat, un jurnalist american l-a intrebat: dar cu cianura ati incercat domnule presedinte? Ca inginer de mediu inca din acele timpuri, ce credeti ca a raspuns dictatorul in... gandul lui?
- Probabil si-a amintit ca a incercat, totusi cu cianura, la Baia Borsa, la Baia Mare si, intr-o mai mica masura, la Rosia Poieni. Dar nici el nu si-a permis sa proiecteze un scenariu in care sute de tone de aur din Apuseni sa fie scoase la suprafata si exploatate superintensiv, cu pretul crearii unui urias iaz de decantare bogat in cianuri. De altfel, acest gen de manevre care sfideaza mediul inconjurator, cautand cu orbire profitul si numai profitul, nu se mai practica decat in tarile Lumii a Treia. Daca sunt responsabili politici romani care au aprobat decopertarea Apusenilor si mutarea (mai bine spus: mutilarea) celui mai vechi oras atestat din Romania (Alburnus Maior, Rosia Montana, anul 132 d. H.), este evident ca asistam la o actiune scandaloasa. Catastrofele ecologice, precum se prefigureaza a fi cea de la Rosia Montana, sunt de fapt o prelungire a situatiei din timpul regimului comunist, rezultatul unei gandiri de tip Ceausescu.
- Cum a obtinut Compania "Eurogold Corporation" avizul de mediu pentru proiectul de la Rosia Montana?
- N-as putea sa va spun, probabil ca au apelat la alt Institut, la noi n-a venit nici o solicitare in acest sens. De altfel, un aviz de mediu se obtine foarte usor in tara noastra.
- Cum vedeti graba Companiei de a termina de exploatat tot aurul de la Rosia Montana, circa 300 de tone, in 20 de ani? Nu s-ar putea continua ca si pana acum, lasand si viitoarelor generatii o sansa?
- 300 de tone in 20 de ani? Mi se pare exagerat. Nu vad posibilitatea tehnologica. Ei pot sa spuna ce vor, pentru a-i impresiona pe tarani si a-i determina sa-si vanda pamanturile, dar, din experienta, se stie ca exploatarile miniere de suprafata sau de subteran nu lucreaza niciodata la parametrii proiectati; lucreaza sub acesti parametri. De asemenea, cantitatea de minereuri obtinuta este intotdeauna mai mica decat cea proiectata. Dupa mine, 300 de tone suna putin a lauda. Trebuie sa ne punem niste intrebari, totusi. Daca ei spun ca iazul va avea atatea hectare, nu-i credeti. Acest iaz va creste pe masura ce se exploateaza zacamantul. Peste 10 ani, va fi dublu sau triplu decat marimea estimata. Asa s-a intamplat in exploatarile mai vechi, de cupru, de plumb etc. Vor avea nevoie de halde de steril mai mari decat declara acum, plus toate instalatiile, plus drumurile etc.
"Tipul de exploatare propus la Rosia Montana sfideaza conceptul Ue de dezvoltare durabila"
- Pe langa poluarea zonei si alienarea oamenilor (cand se vor vedea mutati "la bloc" sau, ma rog, la vila cu termopan), ce credeti ca se va intampla in sectorul economic al Apusenilor?
- La prima vedere, se vor inmulti slujbele, se va dezvolta infrastructura. Tinerii, mai ales, vor fi multumiti, fiindca pentru ei conteaza mai putin istoria si sentimentele. Ei sunt, in general, dintre cei care se ascund in containere, riscandu-si viata, ca sa ajunga in Canada. La o privire mai atenta insa, nu putem ignora catastrofa care se pregateste. Pur si simplu, tipul de exploatare propus la Rosia Montana sfideaza conceptul Uniunii Europene de dezvoltare durabila. Ue investeste bani multi in acest concept care presupune folosirea resurselor naturale, gandind nu numai la noi, cei de azi, ci si la urmasii urmasilor nostri. Lor ce le lasam? Un urias jgheab de pamant rascolit, un El Dorado fantomatic? Dezvoltarea durabila implica protectia mediului. Pe cand cei de la Compania in cauza ce doresc? O imbogatire rapida, si pe urma nu-i mai intereseaza ce ramane in urma lor. Isi iau banii si-au plecat!
- Inginerul Dimitrie Clepan din Alba-Iulia, inspector-sef la Inspectoratul Judetean de Protectia Mediului, ne-a asigurat ca nu va aproba nici un proiect de exploatare in care cianurile vor ajunge in iazul de decantare. Domnia sa va cere chiar crearea unui al doilea iaz de siguranta, in aval. Teoretic vorbind, s-ar parea ca nu vor fi probleme atat de mari. Cu alte cuvinte, nu vor mai fi acceptate tehnologiile de la Baia Mare si Baia Borsa. Cum comentati?
- Teoretic, da, totul pare in regula, daca inchidem ochii si acceptam raderea de pe fata pamantului a unor munti extraordinar de frumosi. Sa nu uitam insa ca in procesul de exploatare, pe langa cianuri, sunt folosite si alte substante periculoase, precum azotatul de amoniu. Acesta, dupa cum stiu bine chimistii, este asimilat cu pesticidele si fertilizatorii din agricultura. Se acumuleaza in sol ca poluant organic persistent. In privinta cianurii de sodiu, in mod normal, aceasta se neutralizeaza cu hipoclorit de sodiu si var, deci n-ar trebui sa treaca in iaz. Dar nu intotdeauna procesul de neutralizare este corect. In plus, e nevoie de cantitati uriase din acesti neutralizatori care sunt si foarte scumpi. Tot in mod teoretic, "tulbureala" din iazuri (partea fina de substante trimise spre decantare, cele mai otravitoare) ar trebui sa se depuna si sa se intareasca relativ repede. Asta se intampla in Australia, la 40-50¡C, nu la noi, cu iernile lungi si ploile abundente. Cazul Baia Mare este elocvent; sa nu uitam ca s-au gasit cianuri si in Delta Dunarii, la o saptamana dupa catastrofa cunoscuta de acum doi ani.
</b><b>"Sa ne amintim ce s-a intamplat cu taranii din comunele limitrofe Bucurestiului, dupa ce au fost mutati la bloc. In sase luni, au murit toti batranii"
- Un batran roman din vestul Canadei, emigrat cu familia in 1912, la varsta de 8 ani, din satul Balaceana, jud. Suceava, s-a intors special, in anii 80, sa vada daca in gradina casei parintesti mai traieste marul copilariei sale. Mai traiau cateva ramurele pe tulpina scorburoasa. Nu e loc sa vorbesc despre emotia si lacrimile omului, dar incerc sa-mi imaginez ce vor spune motii din Rosia cand le va fi dor de gradini, de pomi si de surile cu fan. Ce credeti ca vor spune?
- Vor regreta amarnic. Vor avea apa curenta, Wc in casa, termopan la fereastra. Dar unde-si vor tine vacile? In termopane? Pe ulite virtual proiectate "din satelit"? Cei care sunt astazi de acord sa renunte la proprietati au in vedere numai "faza I" (isi vand pamantul, iau bani buni), dar vor ajunge si la faza urmatoare (viata de zi cu zi, intr-o asezare de tip american), si atunci sa vezi tristete, mai ales la cei mai in varsta. Practic, in Apuseni se preconizeaza inca o generatie de sacrificiu, generatia celor care azi au peste 30 de ani. Ei se vor acomoda cu greu sau niciodata in noua asezare "Rosia Montana" (care va ramane pe vecie scrisa cu ghilimele), asa cum s-a intamplat cu "generatia lacurilor de acumulare". Au fost mari probleme cu stramutarea oamenilor de la Bicaz, de la Arges, de la Dunare. Sa muti satul cu cimitir cu tot e foarte greu, caci romanul nu pleaca fara mortul lui din groapa. Sa ne amintim, de asemenea, ce s-a intamplat cu taranii din comunele limitrofe Bucurestiului, dupa ce au fost mutati la bloc. In sase luni, au murit toti batranii, de se umplusera paginile Romaniei Libere de "decese". Noi, romanii, nu suntem ca americanii si canadienii, cu casa in spate; nu suntem din lumea lui "U-Haul" ("Tu transporti", celebra companie americana de mutat mobilier cu camioane conduse chiar de cei care se muta).
</b><b>"Rosia Poieni - cea mai mare catastrofa ecologica de pe teritoriul Europei"
- Aveti o bogata experienta in domeniul exploatatiilor de cupru la suprafata. Chiar langa Rosia Montana, la Rosia Poieni, se afla cea mai mare dintre ele. Ce se vede astazi, dupa zeci de ani de la deschiderea santierului?
- Decopertarea unui deal de 400 m altitudine si adancirea excavatiilor cu inca 100 m au generat cea mai mare catastrofa ecologica aflata "in progres" pe teritoriul Europei. Tot aici "ne mandrim" cu cel mai mare iaz de decantare cunoscut pe continent, cu o suprafata actuala de 60 de hectare si o inaltime a digului de 60 m. Acest monstru s-a facut la ordinul Pcr si nici astazi nu are aprobarea de mediu. Milioanele de metri cubi de materie sunt bogate in metale grele, iar la vale, pe raul Sesii, nu mai exista viata acvatica. Dealurile, drumurile, vaile, poienile si padurile din apropiere sunt, pe de alta parte, acoperite de fier vechi, de camioane ruginite, de senile rupte, de cauciucuri uzate, de conducte si benzi transportoare abandonate, sufocand iarba si tufisurile. Situatia este asemanatoare la Baia Borsa, de unde se scoate si cupru; la o revarsare recenta de ape, metalele grele s-au scurs in raurile Vaser, Viseu si Tisa, unde au omorat tot ce era in miscare. Dintre ele, Vaserul este declarat Rezervatie Naturala, datorita prezentei lostritei. Doar printr-un miracol s-au mai salvat cativa pesti, existand astfel sansa refacerii ecosistemului atat de pretios in lume.
- Intrevedeti o alta solutie de iesire din saracie pentru motii din Apuseni? Un mod de a-si castiga existenta fara a distruge pamantul pe care traiesc?
- Nu noi, Guvernul ar trebui sa le spuna. Sa-i ajute, sa le lumineze calea, aratandu-le ca turismul ecologic este singura directie rezonabila de dezvoltare durabila, in paralel cu exploatarea traditionala a aurului. Pe muntii acestia s-ar putea amenaja un complex de partii de schi; sunt ideali pentru mers cu piciorul, pentru turism international, deoarece se afla cu 500 km mai aproape de Occident decat Bucurestiul. Ei sunt cu adevarat "Pacea Verde" (Green Peace) a Romaniei.Ion Longin Popescu
Cei interesati sa ia legatura cu d-na Lazarescu pot scrie la Institut (Splaiul Independentei 294, sector 6, cod 77703) sau ii pot trimite un fax la (01) 221.92.04; e-mail: mihaelalazarescu@yahoo.com si mihaela_lazarescu@hotmail.com