Pamantul romanesc, un cos de gunoi
Christine si Hermann Spack din Cristian, Sibiu, veneau in cea de-a treia calatorie in tara, impreuna cu fetita lor, Rebeca. Pana la cei 6 ani pe care-i implinise la data intamplarii, copila admirase destule peisaje superbe si destule sosele pitoresti din Romania. In minte i s-a fixat insa un amanunt: pretutindeni, vazuse maldare de gunoaie. Grijulie sa stranga toate resturile din masina in pungi de plastic, pe drumul de la Munchen la Nadlac, Rebeca se gandise, pe buna dreptate, sa le arunce in primul "cos de gunoi" din cale, si anume in peisajul indurerat al Romaniei. Imediat dupa iesirea din zona frontierei, a deschis fereastra, dorind sa parasuteze gunoiul pe marginea soselei. Intrebata de ce vrea sa faca un lucru pe care nu l-ar face niciodata in Germania, nevinovata delincventa a raspuns scurt si cuprinzator: "Mami, am ajuns in Romania!".
Altfel spus, toata educatia nemteasca din familia Spack disparuse intr-o clipa, in momentul in care fetita zarise pamantul zgribulit, ranit si bubos ca Leul din Kabul.
*
Recent, un grup de tineri din Brasov, catarandu-se printre pungi de plastic si sticle de Cola, au smuls, "in joaca", zeci de tufe de garofite din Rezervatia Retezat. La Targul Turistic de la Bran, sute de flori-de-colt, regine ale stancilor, sunt vandute zilnic la vedere. Exista un trafic transfrontalier cu aceste minunatii carpatine, fata de care granicerii si vamesii romani nu arata nici un interes. Si fauna salbatica este in pericol. Cocosii de munte, monumente ale Creatiei, sunt exterminati de bosi din anturajul autoritatilor locale, pasionati de trofee. Iepurii, desi pe cale de disparitie, din pricina otravurilor cu care sunt stropite recoltele, sunt prinsi cu plasele si trimisi in Italia. Lupii, si ei tot mai putini, iau drumul Germaniei. Fazanii zboara direct in... farfuriile olandezilor, in timp ce dropiile si potarnichiile mai exista doar in povestile vanatoresti.
</b><b>*
Nu departe de Cristian, pe dealurile mandre pe care pasc caii si vacile satului, in fiecare vara navalesc zeci de motociclisti olandezi si italieni, care se iau la intrecere pe masinile lor turbate. Cauciucurile tintate distrug iarba pe hectare intregi, pentru cel putin 5 ani. Nimeni, niciodata, nu i-a rugat sa inceteze, necum sa le arda o amenda usturatoare. In tarile lor, curate ca paharele, asa ceva este de neinchipuit, li s-ar confisca "utilajele" si ar plati mii de euro amenda. In tarile lor, adica, pamantul are stapan; un hectar de teren arabil, intr-o zona obisnuita, costa intre 40.000 si 60.000 de euro! Mai pe inteles: intre 1,2 si 1,8 miliarde de lei! In acelasi timp, pamantul romanesc, tratat de autoritati, dar si de unii proprietari cu indiferenta, se degradeaza sub mustul sufocant al gunoaielor, al cianurilor si metalelor grele. Fara reguli si fara autoritate statala, pamantul romanesc e in pericol. Dusmanii sai cei mai mari suntem chiar noi, romanii, in furia de a arunca gunoaiele pretutindeni, de a scoate tot aurul din zacaminte dintr-o data, de a seca apele "dintr-o sorbire"; in inconstienta de a profana natura.
Pe teritoriul mioritic, din pacate, povestea din celebrele desene animate nu este operationala. "Capitanul Planeta" are un concurent redutabil: indiferenta nationala. In zadar se razvrateste unul sau altul, agitand "inelul fermecat" spre a-l aduce din ceruri pe "Captain Planet".Ion Longin Popescu