Calcule geo-politice
Explozia de nemultumire de la Chisinau nu ar fi trebuit sa fie o surpriza pentru nimeni. Comunistii lui Vladimir Voronin au preluat puterea in urma cu un an, speculand populist criza economica din zona. Republica Moldova este unul dintre cele mai sarace state ale Europei. Partidul Comunist din Moldova spera intr-o redresare economica minima cu ajutorul Rusiei, principalul furnizor de energie din regiune. "Ajutorul " s-a dovedit insa a fi unul otravit. La Moscova nu mai functioneaza acum "legile economice " comuniste ce permiteau distribuirea materiilor prime si a energiei "dupa necesitati ". Moscova s-a aratat dispusa sa crediteze Guvernul comunist de la Chisinau cu produse energetice la preturi foarte mari, plata urmand sa se faca dupa un moratoriu de trei ani, cu o anume dobanda. Dar logica Moscovei este o logica imperiala. Orice facilitate trebuie platita nu numai prin echivalente economice, ci si prin reglementari politice. Reglementari acceptate de Guvernul Tarlev, impus de comunistii de la Chisinau. Moldova a devenit, sub regimul lor, o docila membra a Csi, forma institutionala mascata de refacere a Imperiului rus de odinioara. Dar ajutorul rusesc nu a dus la restabilirea situatiei economice. Incapacitatea administrativa a comunistilor s-a vadit inca o data. O economie etatizata si planificata nu poate rezista intr-un stat mic, la presiunile concurentei de pe o piata libera generalizata. "Solutia " gasita de tandemul Voronin-Tarlev era falimentara, inca dinainte de a fi fost adoptata.
Ceea ce este ingrijorator nu este insa esecul unui experiment economic. In orice regim democratic un partid care esueaza in aplicarea programului sau este amendat electoral. Ingrijoratoare este docilitatea Guvernului comunist de la Chisinau fata de Moscova imperiala. Unii analisti au sustinut ca Guvernul Tarlev a decis introducerea limbii ruse ca o a doua limba oficiala, inlocuirea Istoriei Romanilor cu o istorie a moldovenilor si revenirea la impartirea administrativa din perioada sovietica, pentru a crea o diversiune menita sa mascheze situatia economica extrem de grava din regiune. Dupa ei, rusificarea fortata nu are momentan sanse, cata vreme Republica Moldova este enclavizata intre Ucraina independenta si Romania. Desigur, comunistii au fost - si sunt - maestri in diversiuni, dar aceasta nu este o diversiune comunista. Ea a fost provocata la cererea Moscovei, pe baza unui calcul geo-politic realizat la Kremlin. Diversiunea este clar indreptata impotriva Romaniei si a fost declansata tocmai acum, cand se pune problema aderarii la Nato. Dupa ce a pierdut "valul " de la Madrid, Romania are, in sfarsit, o sansa ca la summit-ul din toamna, de la Praga, sa fie admisa in organizatia euro-atlantica. Nici performantele economice, nici reformele institutionale (mai ales restructurarea Armatei) nu o indreptatesc. Sansa Romaniei, extrem de fragila, se datoreaza noii politici adoptate de administratia americana dupa atentatele din 11 septembrie 2001. Sua au decis largirea aliantei pentru a asigura stabilitatea regiunilor europene in campania globala antiterorista in care s-a angajat.
Largirea Nato spre gurile Dunarii si Marea Neagra nu convine Rusiei, chiar daca organizatia i-a propus un parteneriat foarte avantajos. Rusia are nevoie de zone tampon prin care sa controleze acest culoar. Intrarea Romaniei in Nato si, in perspectiva, in Ue, i-ar reduce drastic posibilitatile de a domina in zona. Romania (si eventual Bulgaria) trebuie deci impiedicate sa intre intr-o alianta, si asa extrem de puternica. In cazul Romaniei, faptul nefinalizarii tratatului de baza cu Rusia nu este suficient. Guvernul roman a facut, in aceasta privinta, aproape toate concesiile posibile, renuntand la condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov si la problema tezaurului national confiscat de bolsevici in 1917. Blocarea admiterii Romaniei in Nato s-ar putea realiza numai prin antrenarea ei intr-un conflict cu vecinii, organizatia euro-atlantica neadmitand o astfel de situatie pentru candidatii sai. Moscova a ales deci provocarea unui conflict intre majoritatea romaneasca din Basarabia si Guvernul comunist de la Chisinau, pentru ca de un conflict interetnic cu minoritatea rusofona de acolo nu se poate vorbi. Minoritati rusofone exista in toate statele fostei Uniuni Sovietice, inclusiv in cele care nu au intrat in Csi, dar in nici unul dintre ele, cu exceptia Moldovei, nu s-a incercat impunerea rusei ca limba oficiala. Provocarea regizata de Chisinau este evidenta. Rusia a mizat pe replica partidelor romanesti din Basarabia si, implicit, pe reactia emotionala a Romaniei fata de tentativa de deznationalizare a etnicilor majoritari de acolo. Nu intamplator, in ciuda asigurarilor date de Guvernul de la Bucuresti ca Romania nu se amesteca in treburile interne ale unui stat suveran (Moldova fiind recunoscuta ca atare), Duma de la Moscova a votat, a doua zi dupa vizita premierului Nastase, o hotarare prin care condamna "interventia romaneasca ".
Protestul romanilor basarabeni era inevitabil si necesar. Sub conducerea Ppcd si a liderului acestuia, Iurie Rosca, ei au inceput o demonstratie-maraton care a atras atentia opiniei publice mondiale. Aberatia existentei unei limbi moldovenesti si a unei istorii aparte a moldovenilor nu putea sa nu genereze o replica pe masura a celor pe care nici rusificarea tarista, nici cea stalinista nu i-au indepartat de simtirea romaneasca. Ea nu putea sa nu atraga solidarizarea afectiva a romanilor de dincoace de Prut. Moscova a dorit insa o implicare oficiala, de natura politica, pentru a demonstra incapacitatea Romaniei de a nu se lasa tarata intr-un conflict local cu iz nationalist. Guvernul Romaniei si majoritatea partidelor politice au realizat insa capcana, reactionand dupa normele europene, care exclud orice imixtiune in treburile interne ale unui stat suveran, cum este - deocamdata - Republica Moldova. Chiar si "fratele politic " al Ppcd din Moldova, recent aparutul Ppc din Romania, a subliniat, in mesajul liderului sau, Vasile Lupu, ca o implicare a tarii in conflictul basarabean ar fi o greseala. Daca Romania ar fi reusit redresarea economica si Reforma, ea ar fi devenit un pol de referinta pentru romanii basarabeni si ar fi limitat - prin exemplu - posibilitatile comunistilor de a accede la putere la Chisinau. Romania este obligata, in situatia delicata in care se afla, sa se limiteze la sprijinirea morala a romanilor din Basarabia si atati. O implicare fara acordul Europei ar fi o cumplita greseala.
O greseala cu aceleasi consecinte (blocarea aderarii la Nato) ar fi si reactia impulsiva la o alta logica imperiala. Prin "legea statutului maghiarilor ", chiar amendata de guvernele tarilor interesate, inclusiv de Guvernul Romaniei, Ungaria promoveaza o politica de discriminare pozitiva intre minoritarii maghiari si etniile majoritare in mijlocul carora traiesc. Comunitatea europeana a sesizat, deja, ca Ungaria vizeaza un tel nationalist-iredentist anacronic in contextul largirii Ue. Guvernul ungar actioneaza "la doua capete ", urmarind, pe de o parte, sa stimuleze partidele etnicilor maghiari din statele riverane si, pe de alta parte, indemnandu-i sa-si asume o dependenta clara de Budapesta, intr-o perspectiva obscura, de modificare a granitelor. Minoritarii maghiari din Romania au primit, datorita participarii partidului lor, Udmr, la guvernare, drepturi cum putine comunitati de acest tip au in Europa, inclusiv Politie de aceeasi limba. Prin "legitimatia de maghiar " ei vor avea acces la resurse economice superioare romanilor. Tendinta lor centrifuga, in cazul neadmiterii Romaniei in Nato, s-ar putea accentua. O separare a Transilvaniei de Romania, conform celebrei "granite culturale " a lui Huntington, ar putea fi atunci posibila. Ce s-ar intampla in acest caz cu Romania? Sau ce s-ar intampla, daca intrebarea pusa de premierul rus, Mihail Kasiamov, omologului sau roman, Adrian Nastase, ar avea temei real: "Lumea se schimba si Nato va disparea, si atunci unde merge Romania? ". Raspunsul ar trebui sa fie unul singur: spre Europa. Dar pentru asta, sunt foarte multe de facut.Toma Roman