La un pahar de vorbe, in Tara VranceiElisabeta T. Galimei"Is proasta, da darile mi le platesc! "- Despre Dumnezeu si politica, despre speranta si saracie, despre viata si moarte, cu o taranca din Tara Vrancei -
Elisabeta T. Galimei are 74 de ani si locuieste in comuna Valea Sarii, satul Poduri, din judetul Vrancea. Desi a terminat sapte clase elementare, recunoaste ca nu a citit nici o carte in viata ei. Chiar si balada "Miorita ", despre care stie ca a fost descoperita pe meleagurile natale, a ascultat-o la difuzor, cand comunistii introdusesera radioficarea la sate. Tot la difuzor a ascultat "Tanti Veta " (cum ii spune lumea din sat) si Revolutia romana, dupa ce a fost contemporana cu doi regi, un razboi mondial si aproape 50 de ani de comunism. Vaduva de peste douazeci si sase de ani, taranca din Vrancea are doi copii scoliti si mai multi nepoti, insa marea ei slabiciune, acum, raman cei cinci porci, pe care ii ingrijeste cu multa afectiune, alaturi de cei doi pisoi, "Tom " si "Jerry ", ale caror nume nu stie sa le scrie, dar le pronunta in dulcele grai moldovenesc. In tarziul vietii, Tanti Veta a mai trait o tragedie de proportii, care o marcheaza profund. Unul dintre cei mai iubiti nepoti, Valentin, a murit la numai 21 de ani, dupa o leucemie galopanta... Chiar si dupa aceasta nenorocire care o face inca sa planga in fiecare dimineata, femeia din Tara Vrancei nu si-a abandonat definitiv "curajul de viata " si nici ironiile usturatoare la adresa politicienilor autohtoni. Elisabeta T. Galimei crede in Dumnezeu, bea tuica, nu-si pierde speranta in fata saraciei sau a durerii, nu a iesit niciodata din tara, nu a vazut marea si reprezinta un exemplu tipic pentru ceea ce sociologii ar putea numi "Romania profunda ".
"Am muncit sa infloresc locul "
- Tanti Veta, ce inseamna sa traiesti la tara o viata intreaga?
- Maica, la oras n-as fi trait nici sa ma pici cu ceara! Acolo sa traiasca astia cu politica si hotiile lor. Aici, in Vrancea, eu am venit dupa omu mieu. De atata amar de vreme, de cand sunt vadana, mi-e mai urat, insa n-as pleca nicaieri. Era un pustiu cand am agiuns aisi, ca vorbeam cu Dumnezeu cum vorbesc cu dumneata, cu glas tare, si-L intrebam ce caut eu tocmai in locul asta. Nu era nimic construit, din tot ce vezi acuma! Si o saracie lucie, maica, ca erau anii de dupa razboi... Am muncit pe branci sa infloresc locul, rauri de sudori au curs da pa mine, asa sa stii.
- Cum traiau taranii acum o jumatate de veac in Vrancea?
- Parca ne plictiseam mai putin pe atunci, chit ca nu era nebunia asta cu televizoru, numa bombe, crime, droguri, curvasareala asta! Da munceam, n-aveam timp de prostii... Eu am fost dintr-o bucata, nu din doua, cum e lumea azi. Eu nici copiii nu-i pupam, darmite pa omu meu! Eu nu mi-am sarutat sotul o viata intreaga si n-am fost niciodata la hora, cu toate ca am trait impreuna douazeci si opt de ani.
- Anii comunismului au fost grei in satele Vrancei?
- Comonistii au fost niste hoti si niste mincinosi! Da astia da azi parca sunt mai ceva! Eu mi-am vazut da treaba si pa vremea alora, si pa vremea astora. Is proasta, da darile mi le platesc... N-am ramas datoare nimanui, numa lu Dumnezeu, saracu!
- Cum vi se par timpurile acum, fata de ceea ce ati trait in deceniile trecute?
- Maica, eu i-am apucat si pa Carol si pa Mihai! Regele Mihai era frumos, o mandrete da barbat... Cand l-am vazut, dupa Revolutie, daca mai eram tanara, m-as fi dus la el. Zau, maica! Traiam mai bine pa vremea lui... Da n-am avut noroc, nici noi, nici el, saracu... Pa urma i-am apucat pa Antonescu, pa Dej, pa balbaitu da Ceausescu, pa Iliescu, pa Constantinescu, pa toti astia, da sa stii ca Petrea Grozea parca parea mai om... Daca stau sa ma gandesc bine, toti au fost o apa si-un pamant, hir-ar ai dalapului! O suta de anticristi!
"Ce-am folosit de viata asta?! "
- Cum traiti in prezent?
- Fac ce-am facut toata viata: muncesc da dimineata pana sara. Muta canele, dragaleste pisoii, raneste la porci, vezi da gaini, uda gradina, gateste, roaga-te la Dumnezau, nu pot sta o clipa! Am niste gaini cam curvistine, ca toata ziua cad closte, iar Tom si Jari sunt vizitati de niste motani obraznici, de prin vecini, cu care se incaiera mereu. Daca lumea s-a holerit, darmite animalele!
- Ce inseamna "s-a holerit "?
- Adica s-a inrait, maica! Zi "Romania ", zi "Tigania "... S-au dat si pisicii dupa oameni. Prostologie mai multa ca in tara asta nu stiu sa hie. Si nici hotie! Cu cat sa inmulteste hotia, cu atat sa inmultasc si miliardistii. Stai la televizor, asculti si-ti vine sa pleci singur pe lumea ailalta. Nu mai pot, mi s-a urat de tot! Cateodata il strig pe nepotu Valerica prin curte: "Hai, mama, ca te-asteapta curcanii si pisoii, unde esti!? ". Trai-l-ar Dumnezeu, acolo unde este, da ce dor mi-e de el... "Ai tu, dincolo, tot ce-ti trebuie? " Degeaba avem libertate, daca eu nu mai sunt cu omu mieu si nepotu s-a dus la 21 de ani... In fiecare dimineata plang si ma spal cu lacrimi pa fata... Mi-l inviaza Iliescu? N-am cantat de cand ma stiu, da de bocit... Ce-am folosit de viata asta?!
- Lumea merge inainte, se schimba, nici Tara Vrancei nu mai este la fel ca ieri. Prefacerile dimprejur nu va bucura?
- Cum sa schimba? Ca au facut discoteca la Caminul Cultural si vin toti nebunii? Dupa ce se imbata, fac cate o prostie si ii baga la puscarie, unde stau foarte bine, ca in fan. Pai, da unde sa mai aiba Statu bani la bujet, daca-i tine pa astia la puscarie ca la hotel?
- Spuneti-mi sincer, il regretati pe Ceausescu?
- O fost om viclean, nu incape tagada, insa avea ceva minte, asa sa stii dumneata... Da la nenorocit muierea, ca "s-a dat dupa par ", cum zicem noi, adicatelea si-a facut coc si a uitat ca plecase tot de la coada vacii! Vezi, matale, totusi cate s-au construit pa vremea aia, iar acum sa duce totul da rapa. Io nu zic ca era bine sa-i stii de frica unui singur om, da nici ca azi... Nu vezi dumneata ca in Parlimentu asta parca ar fi Turnu Babel?! Si toti parlamentii astia care s-au imbogatit au masini, neveste noi si zic ca ne poarta noua da grija. Eu n-am nevoie sa-mi apere cineva saracia, ca stiu sa plang si singura...
"Eu nu-l mai votez decat pa Dumnezeu! "
- Imi vine greu sa cred ca in Vrancea nu s-a schimbat chiar nimic...
- Stai, maica, io ti-am zis dumitale c-or aparut tat feliul da prostii, nu ca o ramas totul la fel! Da mie nu-mi place nic... Cine mai munceste campu? Vad tinerii cum sa imbata si topaie la barul da langa bisearica si fetele cu fusta pana la fund, sulemenite. Cine-a mai pomenit una ca asta? Pa vremuri sa duceau barbatii la cooperativa (asa-i ziceam noi magazinului din centru) si beau cateva paharele, fara sa-i vezi pa trei carari, ca era da munca si n-aveau timp da prostii. Eram asa da obositi, ca pateam sa picotim in strana, la bisearica, duminica. Io am zas ca n-am cantat si n-am jucat la hora, ca n-aveam timp, da faceam asta la camp, cand ne hodineam si ne bucuram peste poate de munca.
- Jucati pe camp?
- Uite cum faceam, maica! Aisi, la Poduri, noua ne venea popa din doua in doua saptamani, ca si acum, ca sunt prea multe sate imprejur si mai multe biserici decat preoti. Cand venea randul sa nu mergem la bisearica, inhamam caii la caruta, legam si vaca si vitelul la spate, luam putineiu da branza, ceaunu si malaiu pentru mamaliga, sticloanta cu rachiu, stergare, omu mieu la hamuri si copchii in spate. Asa porneam, tot acolo unde aveam locu nost, pa Susita, la vale, dincolo de Tifesti, si ne asezam pa o prispa da pamant, da unde sa vedea toata zarea...
- Va distrati in acelasi loc unde munceati?
- Chiar asa! Plecam de sambata, cu mai multi vecini, pana duminica sara. Aveam colea mancarica, bauturica, mai luam ceva de tesut, si jucam, si cantam, si iar jucam, ca o caprita. Nu m-a vazut nimeni la hora, in sat, da acolo, da! Ne duceam pa locu nost da munca, asa ca in statiune, pricepi mata!? Da luam si uneltele cu noi, ca intre doua rachiuri mai dadeam cate o sapa, la plivit buruieni. Eram numa cu carutele, ca masini cine sa pomeneasca? Cand am vazut prima masina din viata mea, am fugit in padure da frica...
- S-au mai pastrat semne ale satului de altadata?
- Nici vorba! Acuma toti umbla dupa bani, stau la televizoru ista ori ii vezi cu telefoanele la urechi, chiar si prin porumbi...
- Tanti Veta, vreau sa va intreb, in incheiere, cu cine ati vota la alegerile viitoare?
- Eu nu-l mai votez decat pa Dumnezau! In fiecare dimineata ma scol si spun la icoana: "Doamne, multumescu-Ti Tie pentru cele date, bune ori rele, ca si pentru cele ajutate! ".Marius Petrescu
Fotografii: Emanuel Tanjala
Ziua Mondiala de Rugaciune Pe 1 Martie, sute de mii de crestini s-au rugat pentru Romania - Martisorul din primavara aceasta a avut o semnificatie cu totul deosebita. Sute de mii de crestini, din 180 de tari ale lumii, s-au rugat pentru noi. Anul acesta, Ziua Mondiala de Rugaciune i-a fost dedicata Romaniei -
Ziua Mondiala de Rugaciune (Zmr) isi are radacinile intr-o manifestare ecumenica restransa din Statele Unite, initiata de cateva femei crestine, acum mai bine de un secol. De atunci si pana astazi, spiritul acestei sarbatori a cuprins intreaga lume, Ziua Mondiala de Rugaciune fiind celebrata in prima vineri a lunii martie, in toate colturile Pamantului. In fiecare an, rugaciunea este scrisa de catre o alta tara - tara care se afla apoi in centrul atentiei, in toate bisericile din lume. Anul acesta, aleasa de onoare a fost Romania, prima tara ortodoxa careia Comitetul Ecumenic International ii acorda acest privilegiu.
"Pentru noi, romanii, 1 martie 2002 este o zi de mare bucurie. Nicicand pana acum n-am fost atat de priviti si ascultati in lumea larga. Mai mult chiar, multi nu stiu mai nimic despre noi - unde ne aflam, cum traim, ce credinta avem. Ne gasim acum in fata unei ocazii deosebite de a ne face cunoscuti lumii intregi, intr-o zi cu totul speciala. Crestini de toate confesiunile se vor ruga impreuna pentru pace si impacare in Romania. Este o mare onoare pentru noi sa fim in centrul atentiei tuturor, mai cu seama ca suntem prima tara ortodoxa din lume care primeste acest privilegiu. Dar este deopotriva si o mare incercare pe care speram sa o trecem cu bine. O astfel de sansa vom mai avea probabil doar peste vreo alta suta de ani. Cu ajutorul lui Dumnezeu, totul va fi bine. El a vegheat intotdeauna asupra noastra si ne-a indrumat mereu pe calea cea buna. Il simtim aproape si acum, in aceste momente de mare insemnatate pentru Romania ", spune d-na Maria Gabriela Trambitas, aleasa in Comitetul Executiv al Comitetului International ca reprezentanta pe plan mondial a femeilor ortodoxe.
Pentru a face cunoscuta tara noastra lumii intregi, Comitetul Ecumenic Roman a pregatit pentru aceasta zi nu doar rugaciunea in sine, ci si o parte introductiva a slujbei, in care se vorbeste despre situatia din Romania. "Din peregrinarile mele in lumea larga, am vazut ce important este ca ceilalti sa aiba o imagine corecta despre tine ", spune d-na Trambitas. "Romanii sunt priviti de multe ori cu neincredere, cu prejudecati, cu indoiala. Si asta pentru ca lumea nu ne cunoaste si partile noastre bune, care - slava Domnului - sunt o multime. Pe unde am fost, am povestit despre credinta noastra vie, despre bisericile care se umplu duminicile la Liturghie - lucru care a mirat si a impresionat. Multi nici nu stiau ca la noi religia majoritara este ortodoxa si ca rugaciunea noastra de capatai este <<Tatal Nostru>>. Iar cei care stiau gandeau ca avem un ritual invechit, care nu mai atrage astazi pe nimeni. Le-am aratat ca nu este asa. Am fost de multe ori intrebata cum se face ca intr-o tara cu atatea probleme pe cap se gasesc, totusi, atatia bani pentru ridicarea de biserici. Ei bine, se gasesc, pentru ca multi dintre noi inteleg ca fara ajutorul lui Dumnezeu am fi pierduti, asa ca tot mai multi isi intorc fata catre credinta. Romania este o tara binecuvantata de Dumnezeu cu frumusete si armonie - asta vrem sa spunem si sa aratam lumii intregi. "
Pacea tuturor bisericilor
Ziua mondiala de rugaciune este, prin traditie, organizata de femei din diferite confesiuni si etnii, care lucreaza si se roaga impreuna. La slujba insa, sunt invitati sa participe femei, barbati, copii, indiferent de confesiune, limba sau varsta. Spiritul ecumenic indeamna la impacare si intelegere: nu sa-l transformi pe cel de langa tine, ci sa-l cunosti si sa-l accepti asa cum este el - o punte de apropiere intre confesiuni. "Pentru mine ", continua d-na Trambitas, "este de neinteles ura care se poate aprinde printre credinciosii de diferite confesiuni. Ma framanta gandul ca doi oameni, vecini si prieteni pana intr-o buna zi, se pot lua la harta, doar ca unul este ortodox si celalalt greco-catolic. Eu am crescut la Cisnadie si, desi ortodoxa fiind, am luat primele ore de religie la Biserica Evanghelica, intrucat la ortodocsi acestea erau interzise. Mai mult decat atat, la noi acasa, de cate ori aveam de facut vreo slujba, tata il chema pe preotul greco-catolic si nu pe cel ortodox, care ne era si ruda pe deasupra. Dar nu-mi amintesc ca vreodata sa fi avut vrajba in familie. Eu am crescut in acest spirit ecumenic si poate de aceea ma simt atat de apropiata de mesajul pe care il transmite, an de an, Ziua Mondiala de Rugaciune. Ma bucur cu atat mai mult ca anul acesta Romania se afla in prim-plan - cred ca inainte de toate, ca sa ne mearga bine, avem nevoie de pace sufleteasca si de impacare. Cate lucruri minunate a lasat Dumnezeu pe pamant! - nu numai probleme, ci si atatea frumuseti si valori. Depinde insa in mare masura de noi si de deschiderea noastra sufleteasca sa le descoperim si sa ni le apropiem. Credinta vie a celor care au pregatit aceasta zi deosebita din 2002 este ca rugaciunea facuta in Numele Domnului nu va ramane fara rasunet. "Sanziana Demian