Bani albi pentru zile fripte
Acum catva timp, Curtea de Conturi descoperea ca partidele au cheltuit in timpul campaniei electorale sume uneori de 10 ori mai mari decat au declarat. Un presedinte de partid confirma informatia. In scripte se trecuse o suta de mii de dolari, in realitate se cheltuisera peste un milion. Alt candidat, ramas repetent dupa alegeri, s-a autodenuntat, spunand ca a platit o suma cu multe zerouri pentru a fi trecut degeaba pe listele electorale. Toate partidele intrate in cursa electorala au cheltuit mai mult decat au declarat, fara a da socoteala cuiva. Trezorierii partidelor tin o contabilitate dubla din care mituiesc votantii, finanteaza afisele electorale, aprind focurile de artificii si desfac sampania electorala. De unde vin acesti bani - de la comunitatea kurda, de la traficantii de minori, din bugetul de sanatate, din adoptii internationale - nu intereseaza pe nimeni. Presedintele Ion Iliescu, care la ultimele alegeri a primit bani, printr-o fundatie, de la Sorin Ovidiu Vantu, zice ca nu e treaba lui sa controleze traseul banilor. Ca la noi, la nimeni! Departe de a starni mirarea societatii fata de felul in care gestioneaza sau se deturneaza banul public sau cel privat, oficialii reactioneaza vehement atunci cand sunt intrebati de sursa bunastarii. Ca si in cazul miliardarilor de carton, e imprudent sa intrebi un politician cu ce bani si-a cumparat prima casa.
Si totusi, intr-o lume normala, aceste intrebari sunt pe buzele tuturor celor care scot un ban bun sa ingrase Fiscul. Recent, peste Canalul Manecii, in buricul City-ului londonez, s-a declansat un scandal care a pus pe jar mass-media britanica. Mai multe ziare de anvergura au publicat documente din care rezulta ca un miliardar a varsat o suma de bani in contul partidului laburist al premierului Tony Blair. Bani pentru partid, cum ar veni. Spre deosebire de colegii lor romani tinuti sa se teama de bratul lung al propagandei, jurnalistii londonezi au avut acces la informatii, au scormonit in finantele partidului si i-au luat la bani marunti pe contabili. I-au hartuit fara mila pe politicieni, facand zile fripte birourilor de presa. Nimic n-a ramas necercetat. Ce au descoperit? Premierul britanic a expediat, inainte de semnarea contractului de vanzare a Sidex-ului, o scrisoare in care le transmite colegilor sai romani ca vanzarea combinatului este un pas catre aderarea la Uniunea Europeana. In schimbul acestui gest, aparent insolit, partidul premierului ar fi primit o donatie din partea miliardarului indian care a cumparat combinatul. In treacat fie spus, donatia de 125 de mii de lire sterline nici nu pare atat de mare fata de banii spalati pe scena politica din Romania.
Premierul britanic, aflat la mii de kilometri de casa, intr-o vizita oficiala, a trebuit sa dea socoteala. A facut-o, cum altfel, cu calm englezesc. El spune ca asa se procedeaza mereu pentru a incuraja extinderea industriei britanice si ca donatia indianului in contul partidului sau nu are nici o legatura cu aceasta scrisoare. Colegii de partid si adversarii din opozitie au intrat si ei in priza, scotocind prin recipise, chitante fiscale si opisuri. Reputatia unui premier, rasfatat pana acum de presa, care l-a poreclit Bambi, pentru aerul sau inocent, a fost pusa sub semnul intrebarii, desi banii au ajuns nu in contul sau personal, ci in cel al partidului sau. Mai mult, spre deosebire de colegii lui din Romania, care ar fi considerat ca dezvaluirile pun in pericol siguranta nationala, Tony Blair nu i-a amenintat pe jurnalisti si nici nu a pus Procuratura pe urma celor care au facut descoperirea. E drept ca-l ajuta si naturelul lui de gentleman. Dar si frica sa nu-si piarda onoarea, fara de care nu ar mai putea sa-si priveasca in ochi copiii si nici sa iasa la cumparaturi.N.C. Munteanu