Corespondenta din SuaO calatorie in Basarabia</b>
<b>Motto: "Trecuta prin foc si prin sabie,/ Tradata, furata mereu/
Esti floare de dor Basarabie,/ Esti lacrima neamului meu."
Dumitru Matcovschi Desi exista destule publicatii de limba romana in Sua si Canada, cu corespondenti competenti de pe cuprinsul intregului continent american, din Vestul Europei, Romania si Israel, nici una dintre acestea nu are un corespondent permanent din Republica Moldova. Ziaristul care va propune textul de fata este american si a petrecut o buna parte a verii 2001 in Chisinau si pe restul teritoriului Republicii Moldova, din dorinta arzatoare de a intelege mai bine lupta fratilor si surorilor noastre de neam din Republica Moldova si din dorinta nemarturisita de a-i vedea mai mult angajati in lupta de retrezire nationala, de sprijinire si de protejare a romanilor basarabeni, pe compatriotii nostri din exilul romanesc american (la nivel de organizatii culturale, politice, bisericesti sau pur si simplu la nivel individual). Oamenii intalniti in Republica Moldova l-au primit cu bratele si inimile deschise si au vorbit cu mult curaj despre lupta lor de zi cu zi pentru pastrarea limbii romanesti, a istoriei romanesti si a demnitatii romanesti, in fata tavalugului rusesc si a indoctrinarii antiromanesti duse constant in Basarabia. Tentativele de rusificare si tribalizare a Republicii Moldova sunt constant facute de catre cercurile etnice rusesti si de catre mancurti - adica romanii basarabeni care din indoctrinare sau oportunism se declara de "limba moldoveneasca" si de "etnie moldoveneasca". Pentru acest scop, autorul acestor randuri a pornit de la premisa ca primul pas inspre reinnodarea nodurilor firesti de colaborare, dragoste si contact intre romanii din Republica Moldova si din Nordul Americii este informarea noastra asupra realitatilor basarabene.
Pentru orice roman care a ajuns sa vada Basarabia din ultimii zece ani, cu verdele Chisinau, cu strazile sale curate si parcurile atent ingrijite, dorinta de a se reintoarce devine o preocupare constanta. Romanismul statuii "Lupoaicei cu Pui" din Chisinau este tot atat de autentic si de admirat ca si romanismul statuii "Mihai Eminescu" din Bucuresti. Ziarele, cartile, numele strazilor, pietele, oamenii de la tara si orasenii, muzica, portul si gospodariile sunt tot atat de frumos romanesti ca si cele de dincoace de Prut. Sfantul Stefan cel Mare si Eminescu sunt tot atat de romani acolo ca si in restul Romaniei, iar cetatea de la Soroca are tot atat de multi eroi romani in pamant, care ne-au aparat neamul de invaziile straine de peste Nistru, ca si cetatile romanesti din Transilvania, din Bucuresti, din Banat sau de pe meleagurile Dunarii si-a Marii Negre, care au eroii lor de aparare a neamului, ingropati in cimitirele locale.
Pentru ca am fost prea comozi in atrofierea interesului nostru despre Basarabia si fata de compatriotii nostri dintre Nistru si Prut, nu am contactat si nu am conlucrat cum trebuie la revitalizarea constiintei romanesti de acolo, ceea ce a dus la un Voronin cu comunistii lui astazi la putere; pentru caÊnu am facut lobby intereselor romanesti din Basarabia in America de Nord, au ramas rusii pana astazi cu armata de ocupatie in Estul Republicii Moldova. Pentru ca nu ne-am preocupat cum trebuie de soarta "Lotului Ilascu", mai exista astazi o Transnistrie si niste patrioti romani inchisi in puscariile rusesti de acolo; si pentru ca am contrapus identitatea noastra ca romani, fata de identitatea noastra ca americani, in loc sa le consideram valori paralele, ne-am pierdut pe langa limba proprie si mandria valorilor stramosilor nostri, si acel colt de inima romaneasca pe care ar trebui sa fie scris permanent cu evlavie si mandrie numele Basarabiei Romane.
Fata de cei care insista ca Romania este mai mica decat Rusia, ca este tara saraca s.a.m.d., sa nu uitam ca reunificarea Basarabiei de la 1918 a fost facuta cand Romania numai ce terminase un razboi cu germanii, cand rusii trimiteau trupe de comando sovietice pentru torturarea populatiei romanesti din Basarabia si cand regele si poporul roman au avut eroi ca cei de la Marasesti. Si atunci, romanii din America au salutat si sprijinit aceasta reunificare, dupa cum permiteau metodele de atunci. Si acum, ca si atunci, romanii din Sua si Canada pot sa sprijine direct si indirect retrezirea si regasirea dintre romanii instrainati de tara mama si transformati in exilati, pe de-o parte, si romanii instrainati Cu Totul de Tara Mama, adica Romania dintre Nistru si Prut.
Dupa vizitarea unor institutii academice ca Liceul "Mircea Eliade" si Liceul Romano-Francez din Chisinau, a Universitatii de Stat, a Universitatii Moldo-Americane si a altor institutii scolare, politice, sportive, intelectuale si caritative din Capitala Republicii Moldova, dupa ce a impartit masa cu intelectuali romani din Chisinau, cu muncitori basarabeni din Orhei si cu gospodari romani din Transnistria, autorul acestor randuri a plecat mandru de spiritul bland, dar puternic, al romanilor din Republica Moldova, care in ciuda unor campanii viscerale de rusificare si a unui razboi de pedepsire a romanismului, care inca mai are cicatrice dureroase in orice fibra a societatii romanesti din Basarabia, continua sa existe, sa creasca si sa respinga repugnantul imperialism rusesc, iar asta prin conservarea propriei fiinte nationale, care se intampla sa fie si fiinta noastra, a romanilor din America.
Acest ziarist marturiseste candid ca a revenit in Sua si cu o doza buna de speranta fata de perpetuarea limbii si culturii romanesti, si la viitoarele generatii de romani-americani. Asta pentru ca, daca compatriotii nostri din Republica Moldova au ramas fideli limbii si culturii romanesti, dupa atatea atacuri si tradari, cu atat mai mult putem si noi, romano-americanii, sa ne perpetuam cultura si limba, in paralel cu cea a tarii gazda in care am cerut noi sa venim.
Si astfel, prin ajutarea compatriotilor nostri moldoveni, de pe taramul american, prin ajutoare materiale, lobby in fata politicienilor nostri si prin rugaciunile noastre pentru ei la bisericile romanesti din America de Nord, vom putea de fapt sa ne intelegem noi mai bine pe noi insine, sa ne respectam mai mult pe noi insine prin identificarea cu mandrii si demnii romani basarabeni si prin primirea de inspiratie de la ei, asupra propriei noastre identitati romanesti, care asteapta sa fie regasita si reapreciata de noi, pe continentul american, fara luptele si sacrificiile prin care trec romanii din Republica Moldova.
Sa citim si sa invatam cu smerenie lectiile de romanism, date prin trairea lor de catre romanii basarabeni, si sa reinnodam legaturile taiate acum 55 de ani de catre rusi si comunisti si - nu in ultimul rand - de catre delasarea noastra. Romanii din Republica Moldova si-au deschis deja bratele si inimile ca sa ne primeasca. Le vom raspunde la fel?
Limba noastra, limba lor
De curand, am citit cu un amestec de dezgust si de amuzament "argumentarea" validitatii unei asa-zise "limbi moldovenesti". Aceasta informatie nu venea de la cine stie ce pagina proscrisa a "republicii transnistrene", ci de la un buletin de turism si geografie international american, transmis prin Internet. Surprins neplacut, m-am apucat sa controlez si alte "surse de informatie" despre Moldova, transmise prin Internet, de la pagina oficiala a Guvernului Moldovei, la alte ghiduri turistice internationale. Cu putine exceptii - ori am intalnit limba romana ca "limba oficiala" a Moldovei, ori limba romana ca fiind pusa in paranteze, imediat dupa glotonimul "limba moldoveneasca" -, m-am lovit de o generala idiotenie in masa, care din Chisinau la Roma si la New York insista sa acrediteze ideea ca exista o "limba moldoveneasca", ce - vezi Doamne - se aseamana cu limba romana.
Subiectul "limba romana" ca limba universala pe plaiurile romano-moldovenesti nu este nici alb, nici negru. Limba romana vorbita in Basarabia este aceeasi ca oriunde se vorbeste romaneste, insa in acelasi timp are si unele distinctii regionale, care ii dau o coloratura specifica zonei. Fara sa fie o "limba aparte", este in acelasi timp o forma a limbii romanesti vorbite in Moldova.
In ciuda eforturilor de instrainare a romanilor din Basarabia de Romania, prin declararea unei asa-zise "limbi moldovenesti", a declara ca specificul regional al limbii o transforma intr-o "alta limba", o "limba independenta" de limba romana, arata un enorm grad de absurda manipulare a indoctrinarii oamenilor de peste Prut, care fie pentru scopuri sovietice, fie din tribalism regional se plaseaza mai presus ca imperialism de catre Statele Unite, Canada sau Australia. Ironic este ca aceste tari anglofone, desi formeaza continente geografice si politice, desi sunt tari distincte de originala Anglie si desi au oceane care le separa de tara-mama, n-au visat niciodata sa-si cheme limbile tarilor lor drept "limba americana", "limba canadiana" sau "limba australiana". In ciuda unor distinctii lingvistice regionale, intre ele si engleza britanica (care fac ca distinctiile limbii romane din Basarabia fata de limba romana de la Bucuresti sa para o gluma), nici una dintre aceste tari uriase n-a visat vreodata sa-si renege numele adevaratei lor limbi, respectiv limba engleza.
Este ilogic deci ca moldovenii, indiferent daca sunt de la sat sau de la oras, au putut cadea in capcana referirii la limba-mama drept "moldoveneasca", in loc de limba romaneasca. Indoctrinarea a peste 50 de ani de "limba moldoveneasca", care a intrat in vocabularul basarabenilor, este acum un reflex de expresie.
Fie ca este vorba de particularitati fonologice, morfologice, semantice sau sintactice, fie ca exista nuante regionale de dialect, de accent sau de jargon, nu exista o "limba moldoveneasca", dupa cum nu exista "limbile" canadiene, australiene sau americane amintite mai sus. Acest lucru trebuie facut clar, de cate ori se iveste posibilitatea, pentru ca altfel, asemenea povestii cu Imparatul Gol, acesta se va crede in continuare imbracat si incoronat, fara a fi contrazis de catre oamenii normali.Gabriel Gherasim - Portland, Sua
Fotografii de Vlad Litvinov
Mesaje Prin Internet
Sua
"Oricat de obosita as fi, citesc toate articolele, incepand si terminand cu pagina de <<Spiritualitate>>"
Fiind inca la inceput de an, doresc intregului colectiv al redactiei si in mod special d-nei Sanziana Pop un an bun si rodnic, cu pace si sanatate, realizari, bucurii sufletesti si binecuvantari. Bunul Dumnezeu sa va ajute si sa va ocroteasca intotdeauna, astfel ca sa puteti continua munca deosebit de grea, dar si de frumoasa pe care o faceti, pentru a aduce lumina si bucurie in casele romanilor. Cu multa nerabdare astept ziua de luni sa pot citi pe Internet revista dvs. si, oricat de obosita as fi, stau sa citesc toate articolele, incepand si terminand cu pagina de "Spiritualitate".
Desi am plecat din tara de 15 ani, simt si gandesc romaneste si sunt la curent cu evenimentele din Romania.
Va multumesc deci ca am aceasta revista minunata in casa mea si ca-mi hranesc sufletul cu paginile ei.
Cu dragoste,
Paula Stirbei - 55 East 87 Street Ap 9H,
New York, Ny 10128
Mexic
"Sunt foarte orgolioasa de a fi romanca"
Draga Redactie,
Numele meu e Cristina Bratu si locuiesc in Guadalajara, un minunat oras din indepartatul Mexic. Am un an si jumatate de cand locuiesc aici si intre timp m-am casatorit cu un mexican, care e un om "painea lui Dumnezeu". Lucrez ca profesoara la una dintre universitatile de aici, Universitatea Autonoma din Guadalajara.
Ma folosesc de aceasta ocazie pentru a va dori tot binele din lume si multi ani cu spor si bucurii! Cunosc aceasta revista de mai bine de 5 ani si inca de la inceput m-a incantat, incat ajunsesem o colectionara convinsa.
Sunt foarte orgolioasa de a fi romanca si o afirm cu putere si cu mandrie, de fiecare data cand sunt intrebata de unde sunt. Din acest motiv, as vrea sa realizez o expozitie aici despre Romania si, cum in revista dvs. intalnesc unele dintre cele mai minunate articole despre tara noastra, as vrea sa va cer permisiunea de a folosi unele dintre aceste articole, pentru a demonstra frumusetile patriei noastre. Cu mult respect,
ing. Cristina Bratu - Guadalajara, Mexic
Canada
"La multi ani, cu prilejul aniversarii"
Draga doamna Sanziana Pop,
Pentru dvs. si pentru intreaga redactie a revistei "Formula As", un sincer si calduros "La multi ani!!!", cu prilejul aniversarii a zece ani de la intemeierea revistei, va doreste din tot sufletul o fidela cititoare originara din Sibiu. Acum citesc revista dvs. pe Internet, deoarece de doi ani m-am stabilit impreuna cu familia in Montreal, si sunt tare fericita ca si de aici, din indepartata Canada, am frumoasa ocazie de a citi randurile "Formulei As". Va multumesc din tot sufletul. Cu stima,
Viorica Manda - Montreal
Elvetia
"Va rog sa va mentineti campaniile, care in ultima vreme au mai slabit"
Incep cu o adresare care a devenit un fel de parola a revistei "Formula As": "sunt o cititoare fidela", care va scrie din Zug, un frumos oras din Elvetia, in care m-am stabilit prin casatorie, in urma cu sapte ani. Am un sot minunat, doi copii si nu-mi lipseste nimic in afara de bisericile si manastirile pe care le frecventam cu asiduitate in tara. Mai ales cand se apropie Sarbatorile religioase, tanjesc dupa traditiile de la noi, dupa fervoarea spirituala care aici lipseste. Desi citesc revista dvs. in intregime pe Internet, paginile pe care privirile mele intarzie, incercand sa perceapa imaginile care se ascund dincolo de cuvinte, sunt cele legate de credinta si de vechile traditii romanesti. Numai cine pleaca departe poate sa inteleaga ce comori exista la noi. Iata de ce va indemn sa nu obositi niciodata in a lupta in paginile revistei, chiar cu mai multa hotarare ca pana acum, pentru salvarea satelor care nu si-au pierdut inca infatisarea arhaica, a bisericilor de lemn, a vechilor costume populare, a Sarbatorilor religioase, care in Occident s-au pierdut. Un film de turism, difuzat pe un post de televiziune elvetiana, despre cateva sate din Maramures, a avut aici un ecou deosebit. Eu lucrez intr-un birou de arhitectura si colegii mei m-au bombardat cu intrebari despre ceea ce au vazut. Ar vrea sa vina in Romania, sa vada cu ochii lor ca imaginile acelea - sate vechi, biserici din lemn, oameni in costum popular - sunt adevarate. Lumea s-a saturat de modernitate si isi cauta radacinile vechi.
Cu stima deosebita pentru munca dvs., va rog sa va mentineti campaniile, care in ultima vreme mi se pare ca au mai slabit.Vera Anton Friedman - Zug, Elvetia