Asii Muzicii
</b><b>
"Nu sunt romani, dar sunt de-ai nostri!"</b><b>Gloria</b><b>- Masti africane, dansatori patimasi, femei frumoase, imbracate in costume multicolore, dar mai presus de toate - o muzica fierbinte si trepidanta ce te duce cu gandul printre savane si jungle. Gloria, trupa de studenti si refugiati africani, transforma un simplu concert intr-o poveste fascinanta despre viata si cultura lor -</b><b>Un traseu inedit:
Congo - Botosani
Gloria a pornit la drum in urma cu cinci ani, atunci cand cativa tineri africani, studenti si refugiati, au decis sa puna bazele unei formatii, pentru a-si mai alina dorul de casa si pentru a aduce un coltisor din Congoul natal in Romania. "Mai intai cantam pentru distractia noastra, in timpul liber", isi aminteste Mbela Nzuzi, solista vocala si purtatorul de cuvant al trupei. "Apoi, ne-am dat seama ca aici in Romania nu exista trupe care sa cante muzica africana si am vrut sa umplem acest gol. Prin muzica pe care o facem, ne-am propus sa atingem doua obiective: sa promovam cultura africana si sa punem umarul la integrarea refugiatilor in Romania. La inceput, eram trei baieti si o fata, aveam doar o chitara rece si un bongos, acum ne si miram ce le placea oamenilor la noi. Ni se alaturau si alti entuziasti, nu doar din Congo, ci din diferite tari africane, care au o cu totul alta muzica decat a noastra. Unii nu stiau nici sa cante, nici sa danseze, dar tot le gaseam un loc ceva mai in spate, ca sa fim impreuna. Ce-i drept, nici noi nu eram mari specialisti, pentru ca in Congo nu ne ocupam cu muzica. Cantam si noi, dansam ca toti copiii la joaca. Toti africanii au muzica in sange, se nasc cu acest talent muzical, care ramane singurul refugiu intr-o zona a lumii macinate de lupte politice si de saracie. Numai in Congo exista cincizeci de dialecte diferite si fiecare coltisor al tarii are muzica lui, dar din pacate bogatia asta uriasa se pierde incet-incet, o data cu tinerii care pleaca in capitale si dau acolo de muzica moderna."
Pentru a-si reprezenta cu cinste cultura, Mbela si colegii ei au inceput sa studieze foarte serios muzica si traditiile africane si si-au creat doua repertorii diferite de concerte: unul, o mixtura de cantece africane, interpretate cu instrumente moderne - chitare, tobe, clape -, si unul pur folcloric, cu voci si percutie.
Dupa ce au "transferat" si cativa "straini" in trupa, tineri instrumentisti romani, pe care in concerte ii prezinta drept "petele de culoare" ale formatiei, Gloria a avut in ultimii doi ani o frumoasa ascensiune, punctata cu un Cd aparut in decembrie 2001 ("Africa") si cu numeroase concerte: seri africane organizate in cluburi bucurestene ("Twice", "Green Hours", "Backstage", "La Grande Maguy"), recitaluri in diferite festivaluri in aer liber sau serii de concerte sustinute in tara, in Timisoara, Craiova, Pitesti, Targu-Jiu. "Peste tot ne-am simtit foarte bine, dar parca cel mai frumos a fost in Moldova. Am stat o saptamana la Suceava, ziua vizitam manastirile si seara il rugam pe ghidul nostru sa ne spuna cat mai multe despre el. Asa mult ne-a placut, ca acolo, la Suceava, am compus piesa care da numele discului, <<Africa>>. Oamenii sunt mult mai calzi ca in Bucuresti, mai atenti, mai primitori, asa ca am pastrat legatura cu ei, cu <<moldovenii nostri>>. De Revelion am cantat la Botosani, in aer liber. Era tot orasul acolo, si noi am iesit la 12 noaptea sa facem mult tam-tam. Era frig afara, noi pe scena n-am simtit, dansatoarele erau in rafia - fuste traditionale din bambus, noi eram imbracati ca in Africa, asa ca dupa concert nu ne mai simteam pielea, parca eram electrocutati. Nu stiu cum reusiti sa supravietuiti ca specie cu frigul asta. Dar a fost frumos de tot. Ne gandeam noi, cand am format trupa asta, ca se vor ridica de pe scaune romanii, cu mic cu mare, si vor dansa cu foc pe muzica noastra?"</b>
<b>
</b><b>"Trenule, masina mica", cu bongos si costume africane
- Obiectivele cu care ati pornit la drum sunt foarte generoase si pretentioase. Ati reusit sa imbinati muzica, partea culturala cu cea sociala?
- Africanii sunt oameni foarte credinciosi. La noi, "hrana spirituala zilnica" nu reprezinta doar niste vorbe in vant. Ne dorim foarte mult sa fim utili in societate, sa facem ceva bun, asa ca nu o data am cantat pentru batrani sau copii amarati. Avem in repertoriu si multe cantece religioase si suntem foarte bucurosi ca am primit invitatia de la o biserica catolica sa-i invatam pe copii sa cante cu noi. Au invatat foarte repede, mai ales ca lingala, limba noastra, se citeste la fel ca romana, atat ca nu avem i si t. Cantecele noastre religioase sunt foarte vioaie, batem din palme, ne leganam, asa ca pustii nu ma intreaba: "Cantam astazi la Liturghie?", ci "Mbela, dansam azi la Liturghie?". Am cantat acum, in ianuarie, la Festivalul Prieteniei de la Teatrul "Ion Creanga", impreuna cu un grup de 40 de copii, intre 3 si 20 de ani, copii romani, dar si refugiati din Afghanistan, Irak, Congo, Iran. Participam la toate evenimentele legate de ajutorarea refugiatilor in Romania.
- Traiti de cativa ani intr-o tara cu o cultura total diferita de cea africana, iar in acest timp, multi dintre voi nu s-au intors acasa macar o data. Nu va e dor de casa, v-ati acomodat atat de bine in Romania, sunteti fericiti aici?
- Fireste ca ne e dor, dar noi, cei din Gloria, ne-am adaptat bine aici, mai ales ca prin muzica suntem in contact direct cu cultura noastra, aducem Africa aici si nu mai simtim asa de tare departarea. Ne-am dori foarte mult un locsor al nostru, unde sa mancam ca acasa, sa ne intalnim, sa discutam, sa aflam ce mai e nou. Acum, sunt mult mai putini africani in Bucuresti. O parte nu si-au mai putut plati studiile, din cauza situatiei politice de acasa, au fost trimisi in Africa si cei mai multi au reusit sa plece in Vest. Printre ei se afla si prieteni de-ai nostri, care au cantat cu noi si nu au crezut ca muzica poate fi o raza de speranta si ca vom ajunge undeva. Ne-am dori sa-i vizitam in Franta, in Spania, sa le aratam casetele video, sa se bucure pentru noi, insa altfel nu ne gandim sa plecam din Romania. Investitiile pe care le-am facut in muzica sunt prea mari si nu le putem lasa balta. Investitiile sufletesti, bineinteles. Avem o datorie fata de publicul roman, care la inceput a venit la concertele noastre, asa, din curiozitate - "Hai sa-i vedem si p"aia, ca sunt din Africa", iar acum vine pentru noi, pentru muzica noastra. Comunicarea cu publicul este prioritatea noastra, il iubim si ii suntem indatorati, lui si celor care ne-au ajutat in acesti ani. De aceea cantam de multe ori mai mult decat in program, vorbim mult cu publicul, am invatat glume, expresii romanesti, ca sa ne simtim bine impreuna, si spectatorii sa spuna despre noi "Nu sunt romani, dar sunt de-ai nostri!". De aceea, am cantat la Suceava un cantec romanesc, "Trenule, masina mica", cu bongos si markas. Nimeni nu se astepta, si oamenii s-au bucurat asa de tare! Vrem sa aratam ca in schimbul acesta intercultural suntem dispusi sa si primim, nu numai sa dam.Iulian Ignat
Fotografiile autorului (3)
Componenta grupului Gloria: Mbela Nzuzi (R.D. Congo) - solista; Mbaki Makengo (R.D. Congo) - chitara solo; Vincent Calissa (Ruanda) - bongos; Aime Lema (R.D. Congo) - acompaniament vocal; Cristian Prihotca - baterie (membru al trupei Parlament); Sorin Petrescu - chitara bass; dansatoarele: Florence Bakhouan (Burkina Fasso), Helene Diarra (R. Mali), Denise Pangop (Camerun) si Bonare Isabelle.