"Play, gipsy, play!"
La un magazin din Manhattan, mi-a atras atentia un disc. Pe coperta, o pereche de dansatori focosi, stilizati din creion, aveau mai degraba alura unor mexicani, decat a unor tigani din Campia Panonica, la care facea trimitere textul insotitor. Femeia, intr-o rochie rosie si un batic inflorat; barbatul, intr-un costum negru-verzui, cu palarie cu boruri largi si esarfa visinie. "Play, gipsy, play!", scria cu litere de-o schioapa. "Zi-i, tigane, zi-i!", daca vrem sa traducem. Iar mai jos: "Melodii tiganesti de dans, interpretate de vestita formatie de muzicanti maghiari, dirijata de maestrul Nemeth". Editor: Casa de Discuri "Mount Vermont" din New York. Solicit discul pentru a-l asculta la casca. Surpriza! Toate dansurile, dar absolut toate, erau copiate de pe discuri de muzica populara romaneasca! La inceput, mi-am spus ca s-ar putea sa fie o eroare de ambalare. Dar si pe disc am citit acelasi text. Se revarsau "Ciuleandra", "Invartita Somesana", "Batuta", "Sarba" si alte dansuri celebre ale romanilor; chiar si strigaturile specifice, in limba romana (se intelege), imi rasunau in urechi, pe masura ce ma cuprindea revolta. Am incercat sa sun la casa de discuri, dar robotul m-a avertizat ca nu exista acest nume in "Pagini Aurii". Asadar, un disc de doua ori pirat, editat de o editura fantoma si punand in vanzare folclorul altora sub un nume de imprumut. Dar umilintele romanului ajuns in strainatate nu se opresc aici. Speculand lipsa lui proverbiala de orgoliu national si dezinteresul trimisilor sai fata de protectia valorilor culturale romanesti, sunt destui cei care castiga un ban bun de pe urma frumusetii unice a folclorului nostru. Doar este o creatie "anonima", nu-i asa? Iata, nu stiu ce post de televiziune din acelasi New York isi deschide si isi inchide programele cu celebre melodii romanesti, pe care le numeste "muzica Holocaustului". Ma aflam intr-un taxi in Mnchen, cand crainicul de la radio ne indemna sa ascultam "vestita melodie maghiara <<Ciocarlia>>". L-am intrebat pe sofer daca stie ca aceea era o melodie romaneasca, nu ungureasca. Omul mi-a raspuns cum era normal sa raspunda: "Dar la radio a spus ca e ungureasca, nu?". Ce sa ne mai miram cand un american cu facultatea de fizica terminata a dorit sa-i confirm daca Romania se afla sau nu in "continentul Spania"? Ce mai putem spune cand, la celebra Casa Memoriala a lui Hemingway din Key West, Florida, se afla "toate" (asa suna mandru sloganul ghizilor) traducerile in limbi straine ale operei marelui scriitor, cu exceptia admirabilelor versiuni din limba romana? Dar atunci cand ghidul Companiei "Circle Line" din New York, in dorinta de a-si flata turistii, rosteste, la incheierea croazierei, "la revedere" in vreo 40 de limbi, dar nu in romaneste? Ne vom consola cu gandul ca sunt multi ignoranti in Occident. Si sunt. Iar oficialii trimisi pe bani grei sa reprezinte Romania in diverse tari par mai preocupati sa-si faca aprovizionarea de la shopul diplomatic, decat sa incerce sa-si faca meseria. Mai ales ca, in multe dintre cazuri, nu e vorba de ignoranta, ci de ceva mult mai subtil, stabilit pe termen lung de un creier malefic foarte bine organizat. Iata cazul recent de la Budapesta: un grup de asa-zisi "ceangai", in fapt romani catolici din Moldova, au fost plimbati prin Capitala vecina si prezentati ziaristilor straini, intr-o sala de conferinte, drept niste "fosile etnice" - bieti unguri uitati de Dumnezeu, rupti de "tulpina materna" si inveninati cu "patriotism romanesc". Ba, pentru impresionarea asistentei, un grup de dansatori si cantareti s-a urcat pe scena si a interpretat frumusete de folclor moldovenesc pe post de "creatie autentic ceangaiasca" - tot un fel de "Play, gipsy, play" al domnului Nemeth. Dar nu-i bai, noi, romanii, avem de dat si la altii din fructul nostru binecuvantat de Cel de Sus. Nu degeaba ne asigura distinsul ambasador al Braziliei, E.S. Jeronimo Moscardo, ca Romania este o "mare putere culturala"...Ion Longin Popescu