Viata de caine. American
Desi sunt vaduviti de un egal al lui Traian Basescu, americanii au si ei probleme cu cainii. Mai exact, cu cainele politist, amicul omului cinstit si inamicul infractorului. S-a constatat ca, dupa un numar de ani de servicii credincioase aduse omului, unii caini politisti nu mai muscau cum trebuie. Se codeau. Nu mai impresionau delincventul! De o infratire a cainelui politist cu infractorul, pe baza de ciolan, nu putea fi vorba. Nu suntem in Romania. Oameni practici, americanii au cercetat cauzele. Au ajuns repede la radacina raului. Problema era caninul... canin.
Frecvent, in urma antrenamentelor, a solicitarilor in lupta cu raufacatorii, a statului in custi, cand se mai exerseaza pe barele de metal, caninii - fala si arma cainilor lup - incep sa se deterioreze, se fisureaza, uneori chiar se rup. Asta face orice incercare de a musca foarte dureroasa. De unde lipsa de randament profesional. Or, un caine politist care nu-si arata coltii cand maraie si nu-i infige cand trebuie in pulpa infractorului nu-si merita numele. Nu mai vorbim de mandria cainelui.
"Ce-i de facut?" nu este doar intrebarea rusului sentimental sau revolutionar. Si-o pune si americanul cu simt practic. Solutia la indemana era inlocuirea cainilor cu canini deteriorati. Credeti? Cumpararea unui caine lup, cresterea, hrana si dresajul se ridica la vreo 10.000 de dolari! Bani multi intr-o vreme in care Politia se afla la regim sever de economii. Un sergent mintos a avut ideea sa consulte un dentist. Un dentist pentru caini, fireste! Pentru numai 600 de dolari, dentistul putea sa-i puna oricarui caine patru canini noi. Indestructibili. Pe bune! Nu din vipla, nu din portelan, nu din aur. Din titan! Triumful ratiunii, al simtului practic, al economiei de piata.
Apak a intrat in istorie ca primul caine caruia i s-au pus canini noi, din titan. Nici inainte de operatie, Apak nu era chiar un catelus cu parul cret. Era fioros cat sta bine unui ciobanesc german. Cu dintii de titan stralucind in soare, era de-ajuns sa-l vezi ca sa te ia cu fiori pe sira spinarii. Lui Apak i-a revenit cheful de a musca. Cand dadeau ochii cu el, chiar si cei mai temerari infractori inlemneau literalmente. Se dadeau prinsi inainte de a face cunostinta cu noua dantura canina din titan curat.
Succesul a fost fulgerator. Anual, sase sute de caini americani primesc dinti de titan. Caini politisti, in majoritate, dar si caini de companie, de ograda, de stana si chiar javrute mici, dar energice, de apartament. Si toata lumea pare multumita. Dentistii fac afaceri bune, iar politistii fac economii importante prin prelungirea activitatii celor mai destoinice exemplare canine. Nu mai vorbim de simplii iubitori de caini. Potaile preferate se pot hrani acum cumsecade, bucurandu-se de o sanatate de fier, ma rog, de titan, pana la adanci batraneti. Nu mai vorbim de rosul osului cu maduva, fara de care o viata de caine care se respecta nici nu merita traita. Nemultumiti puteau fi doar infractorii, insa pe ei nu-i intreaba nimeni pana nu sunt adusi in fata judecatorului. Si cu ajutorul cainilor cu colti de titan!
Insa nimic nu e perfect pe lumea asta. Cineva tot a sarit in sus. Grupurile pentru apararea drepturilor si libertatilor civice s-au facut foc. Pasamite, cainii cu dinti de titan ar putea speria si trecatori nevinovati. Una la mana. A doua la mana, e deja inspaimantator sa fii haituit de un caine lup cu dinti normali, daramite sa fii urmarit de o namila cu caninii de titan, stralucind fioros in soare. S-a mers prea departe, a declarat, indignata si pusa pe protest, o aparatoare a drepturilor omului. Infractorul e si el om, nu? Unul mai slab de inger ar putea face infarct!
Asta e! Cand e vorba de drepturile omului, fie el si infractor, America, tot America!N.C. Munteanu