O prabusire
Scandalurile "Armagedon" au spulberat credibilitatea primului-ministru, presedintele Psd, d-l Adrian Nastase. Ele au provocat scaderea drastica a cotei electorale a partidului guvernamental. Dezvaluirile privind "afacerea Anl" au indicat ca Psd-ul ramane, in esenta, acelasi partid de corupti, cum a fost definit pana in 1996, an in care a pierdut guvernarea. Iluzia electoratului ca anii de opozitie l-au schimbat si, mai ales, ca liderii sai vor fi mult mai cinstiti dupa ce "si-au facut plinul" in guvernarile anterioare s-a risipit ca un fum. Psd-ul nu a reusit sa-si schimbe compozitia, demonstrand - inca o data - ca este ce a fost de la inceput: o asociatie de grupari mafiote, aflate uneori in conflict, in vederea exploatarii oneroase a resurselor tarii. Faimoasa schimbare de doctrina din 1998 (adoptarea social-democratiei europene moderne) s-a vadit a fi vorba goala. Psd-ul este social-democrat doar cu numele, politica sa sociala reducandu-se, in fapt, doar la preintampinarea posibilelor explozii sociale prin carpeli de moment, prin "mituirea" conjuncturala a diverselor federatii sindicale ori prin acordarea unor stipendii temporare categoriilor sociale defavorizate. Temporizarea privatizarii rapide a economiei continua, pentru ca sustinatorii sai de baza, posesori ai unor firme-capuse pe langa marile intreprinderi de stat, vor sa castige in continuare, considerand - probabil - ca "acumularile" dintre 1990 si 1996 nu au fost suficiente. Singurele "reusite" in acest domeniu esential pentru finalizarea tranzitiei s-au datorat presiunilor unor institutii financiare internationale, unor organisme politice occidentale, fara ajutorul carora Romania nu poate supravietui. Minat de conflicte interne, datorate intereselor economice concurente ale gruparilor ce-l compun, Psd-ul devine insa, ca si in perioada guvernarilor sale anterioare, brusc solidar, incercand sa blocheze in forta orice critica, orice reactie negativa fata de establishment, pe principiul clasic al comunistilor ca "cine nu-i cu noi este impotriva noastra". Liderii lui sunt marcati de o mentalitate remanenta, pe care spoiala de occidentalism nu o poate masca.
Demonstratia a fost facuta de insusi primul-ministru, d-l Adrian Nastase. Dezvaluirile din "Armagedon Ii" (in fond, o sinteza a unor date publicate disparat de diverse jurnale) l-au iritat peste masura, determinandu-l la o reactie tipic totalitara. D-l Nastase a ordonat arestarea intempestiva a presupusilor autori. "Armagedon Ii", a considerat el, i-ar fi naruit imaginea de om dedicat trup si suflet integrarii Romaniei in Nato si Ue. Ca si cum romanii ar trebui sa suporte orice "afacere a sefului", daca el "face totul" pentru tara. Formula aminteste teribil de confuzia pe care o facea "geniul Carpatilor" intre el si Romania. La ordinul d-lui Nastase, subliniindu-si "independenta", Parchetul si Politia au reactionat imediat, cu o docilitate demna de o cauza mai buna, demonstrand ca pot sesiza si stopa rapid orice "infractiune". Or, pana acum, in marile afaceri de coruptie, in scandaluri dezvaluite intregii tari de catre presa, "organele" s-au miscat extrem de lent. In plasele lor s-au prins intotdeauna "pestisori". Rechinii si-au vazut netulburati de treburi pentru ca "lipseau dovezile", nu se puteau aduna suficiente "date" etc. etc. La ordinul primului-ministru, s-a vadit ca se poate! Din pacate, reactia reprezentantilor Parchetului si Politiei, d-nii Tuculeanu si Zaharia, i-a facut mai mult rau primului-ministru decat toata uzura provocata pana acum de guvernare. Intr-un stat democratic real, ei trebuiau sa fie demisi imediat, pentru abuz de putere si incalcarea regulamentelor civile. Dar d-l Nastase nu se poate dispensa tocmai acum de cele doua "instrumente" docile. In ciuda loviturii de imagine pe care cei doi i-au dat-o, primul-ministru are nevoie de toti "oamenii sai" in lupta pentru putere din interiorul Psd-ului.
D-l Nastase vizeaza, intr-adevar, puterea maxima. Lucrul nu este secret pentru nimeni. Ajutat de "specialistul" sau in imagine, d-l Vasile Dancu, premierul a realizat de-a lungul primului an de guvernare un sir neintrerupt de succese mediatice. Ele nu se explica doar prin manipularea si coruperea abila a presei, ci si prin conjuncturile internationale favorabile, exploatate imediat pe piata imaginii. Scepticilor din interior sau exterior, care subliniau generalizarea coruptiei in societatea romaneasca, li se inchidea imediat gura cu exemplele de reusita internationala a primului-ministru care - nu-i asa? - apropiau cu fiecare pas Romania de Nato si Ue. Insusi d-l Nastase a ajuns, probabil, sa creada in "providentialitatea" sa, in pragmatismul sau politic. Printr-o acumulare discreta de informatii, el a reusit sa-si tina rivalii din Psd la respect, dezvaluirile din presa in privinta coruptiei d-nilor Vacaroiu, Mihailescu, Sechelariu s.a.m.d. servindu-i mai degraba pentru dominarea lor, pentru obligarea lor sa faca "ciocu mic". Trebuie sa subliniem clar ca d-l Nastase nu a luat insa - fie pe linie administrativa, fie pe linie de partid - nici o masura impotriva lor. Cum nu s-a luat nici o masura impotriva primarului Plesea si a coechipierilor lui din organizatia Psd a sectorului 3 din Bucuresti, desi acestia au incalcat grosolan, daca nu legea, cel putin morala doctrinara a partidului. Chiar si faimoasa dizolvare a Cgm al Capitalei, in care consilierii Psd erau majoritari, apare acum intr-o alta lumina. D-l Nastase voia sa-si testeze impactul electoral in fata singurului sau competitor momentan valabil in "batalia pentru Cotroceni", d-l Traian Basescu. O infrangere a lui Traian Basescu i-ar fi certificat d-lui Nastase avansul inexorabil spre Cotroceni. Raportul "Armagedon Ii" l-a luat pe nepregatite, mai ales prin indicarea legaturilor sale cu S.O. Vantu, devalizatorul Fni. D-l Nastase ar fi lasat ca scandalul Vantu-Iacob - cei doi rechini s-au certat public pentru impartirea prazii provenite din Fni si alte fonduri de stat - sa se stinga de la sine, desi au fost vehiculate prezumtive dovezi privind "colaborarea" unor functionari Psd de rang inalt, inclusiv a sefilor serviciilor secrete. "Legarea" d-lui Nastase de acest scandal, dar si interventia intamplator concomitenta a ambasadorului Sua, d-l M. Guest, care a conditionat admiterea Romaniei in Nato de reprimarea coruptiei generalizate, l-au pus pe primul-ministru intr-o situatie extrem de neplacuta. Imaginea sa de "castigator" s-a prabusit.
Cu "mintea de pe urma a romanului", d-l Nastase a incercat sa opreasca avalansa. Si-a cerut scuze pentru lipsa de stapanire in cazul Ciuvica-Iane, prezumtiva sursa a "Armagedon Ii". A cautat sa imblanzeasca "maimutele", cum i-a denumit pe "presarii" care au comentat raportul. A anuntat severe masuri impotriva coruptiei prin "privatizari publice si transparente" a ceea ce a mai ramas din avutia publica. Aparent, d-l Nastase a trecut aici in extrema cealalta, devenind din "patronul coruptilor" campionul anticoruptiei. "Miscarea" este insa o smecherie. De privatizarea "transparenta si cu banii jos" vor beneficia tot marii afaceristi corupti. Ei sunt singurii oameni din Romania care dispun de suficiente capitaluri (realizate oneros) pentru a putea cumpara "cu banii jos" activele puse in vanzare. Imbogatitii de tranzitie vor deveni si mai bogati, sarmanii si mai saraci. Cumparatorii vor fi tot oameni ca S.O.V., Sechelariu, D. Dragomir s.a., care vor incheia astfel "firesc" procesul de acumulare salbatica inceput in 1990. Intreprinzatorii bine intentionati, investitorii interesati de dezvoltarea reala a intreprinderilor privatizabile nu vor mai avea nici o sansa. Pentru ca majoritatea lor nu au facut averi peste noapte. Mult mai corect ar fi fost ca d-l Nastase sa anunte transparenta contractelor de privatizare si a respectarii scrupuloase a termenelor lor, sub conditia confiscarii primelor rate, la abaterea de la ele. Mult mai corect ar fi fost ca d-l Nastase sa anunte trecerea la puricarea metodica si transparenta a afacerilor trecute, chiar daca aceasta ar fi insemnat "curatirea" propriei ograzi. Dar o asemenea decizie presupune declansarea unei lupte necrutatoare cu sistemul coruptiei, patronat de toti guvernantii de dupa 1989. Nu cred ca d-l Nastase intentioneaza asa ceva. Motivele le cunoaste prea bine.Toma Roman