Monologuri cu scriitori
Alex StefanescuIdealism epuizat
Starea mea de spirit la inceputul anului 2002 este aceea a unui blazat. Mi s-au spulberat - exact ca intr-o romanta - toate iluziile politice. Dar, blazat fiind, sunt si tolerant. Entuziasmul extraordinar trezit in mine de prabusirea sistemului comunist la sfarsitul lui 1989 se asocia cu o exigenta rechizitoriala. As fi vrut sa se arda cu fierul rosu tot ce era comunist in Romania, inclusiv ce era comunist in mine. Aveam o exaltare periculoasa.
Acum, ma simt mortificat din punct de vedere politic. Bunatatea mea innascuta se poate din nou manifesta, neperturbata de aspiratii exorbitante. Am scris de sute de ori impotriva lui Ion Iliescu si a oamenilor sai. Nu aveam nimic cu ei, in realitate. Uram ceea ce simbolizau. Acum, daca i-as intalni, i-as trata cu o bunavointa trista. Idealismul meu s-a epuizat. Poate ca a venit vremea sa ne iertam unii altora mediocritatea morala.
In schimb, simt renascand in mine bucuria de a citi si de a scrie. Literatura nu m-a dezamagit niciodata. Cand ma asez la masa de lucru si ma arunc - cum ar spune Nicolae Balota - in "abisul luminos" al literaturii, sunt fericit.
Lucrez si cate douasprezece ore pe zi. Din pacate, o mare parte dintre ele sunt destinate indeplinirii unor obligatii care nu ma pasioneaza, dar pe care nu le pot ignora, pentru ca vreau sa-mi castig singur existenta. Ma oripileaza imaginea scriitorilor care traiesc din bunavointa institutiilor de stat sau a unor oameni de afaceri. Stiu ca ei au dreptate si nu eu. Stiu ca scriitorul ar trebui sa fie un rasfatat, eliberat de grija zilei de maine. Dar nu pot intra in rol. Poate si pentru ca am o constitutie atletica, de barbat care ar putea sa are un pamant intelenit sau sa doboare copaci. Mi-e rusine sa traiesc din generozitatea altora. (In ultima vreme, m-am ingrasat foarte mult, din cauza vietii sedentare. Nu mai sunt barbatul puternic de altadata. Am hipertensiune si gafai la fiecare miscare. Dar ideea ca eu trebuie sa-i ocrotesc pe altii si nu invers mi-a ramas.)
Anul acesta am sa termin, in sfarsit (daca nu mor, pe neasteptate, sau daca nu ma viziteaza iar hotii, ca in 1999, cand mi-au furat computerul, cu trei sute de pagini din viitoarea carte stocate in memoria lui), "Istoria literaturii romane contemporane (1941-2000)". Tot in cursul acestui an, am sa particip, cu o frenezie de tanar, la modernizarea radicala a revistei "Romania literara", din redactia careia fac parte. "Romania literara", revista de mare prestigiu, dar cu posibilitati materiale modeste, a primit de curand un neasteptat sprijin financiar si organizatoric din partea unei fundatii. Noi, membrii redactiei, trebuie sa fim la inaltimea ocaziei. Lucrez, de asemenea, la un anuar al Uniunii Scriitorilor din Romania, care va cuprinde informatii bio-bibliografice despre aproximativ 3000 de membri si fosti membri ai acestei organizatii profesionale. (O rog cu acest prilej si pe scriitoarea Sanziana Pop sa-mi puna la dispozitie fisa sa bio-bibliografica). In sfarsit, scriu noaptea, pe ascuns, cu un sentiment de voluptate vinovata, o noua piesa de teatru.
In rest, citesc. Mi-am comandat de curand o pereche de ochelari, care m-a costat exact jumatate din salariul meu de redactor-sef pe o luna. Dar ce minunatie de ochelari! Au ramele dintr-un metal flexibil, iar lentilele - dintr-o sticla organica, incasabila. Sunt de fabricatie germana. Prin ei vad literele foarte clar. Iar pe deasupra ochelarilor, ma uit cat mai rar posibil.
Eveniment
A treia intalnire cu dansul, la Odeon
La Teatrul "Odeon", a avut loc duminica, 27 ianuarie, cea de-a treia Gala Extraordinara a Dansului, spectacol care are deja publicul sau extrem de numeros. In regia lui Sergiu Anghel (care a alcatuit si scenariul), spectacolul s-a caracterizat prin variatie, oferind gustului publicului momente de facturi diferite, de la dans clasic la dans contemporan avangardist. Tocmai pentru a marca unitatea in diversitate a Galei, ii enumar pe coregrafii ale caror creatii au fost interpretate: Ioan Tugearu, Sergiu Anghel, Liliana Iorgulescu, Florin Fieroiu, Nermina Damian, A. Vaganova. Au fost indelung aplaudati, ca la fiecare intalnire a lor cu publicul, dansatorii Razvan Mazilu, Liliana Iorgulescu, Simona Somacescu, Corina Dumitrescu (am citat in ordinea aparitiei din program).
Alaturi de Compania "Orion Balet" (solisti Elena Zamfirescu, Ioana Macarie si Vlad Iachim), al carei mentor este regizorul acestei Gale, au fost invitati solisti si trupe din provincie, pe care Bucurestiul ii revede cu placere ori ii cunoaste abia acum: Olimpia Cheta si Horatiu Chereches - prim-solisti ai Teatrului "Oleg Danovski" din Constanta -, solistii si ansamblul de balet al Operei din Brasov.
Inca doua trasaturi ale Galei din aceasta luna se cuvin mentionate: mai intai, mentinerea unui suport textual rostit de actori (Gelu Nitu si Elvira Deatcu) si, in al doilea rand, ca si la Gala precedenta, scenografia inventiva cu minimum de mijloace a lui Sergiu Nap.
Teatrul "Odeon" ramane consecvent in acest demers cultural de succes, numit "Dans la Odeon", si ofera publicului un martisor inedit: viitoarea Gala Extraordinara a Dansului va avea loc chiar pe 1 martie.</b><b>Claudiu Ionescu
</b>
<b>Folk
Pasarea Colibri
in top "Inca 2000 de ani"
Dupa ce a "inhatat" Discul de Aur pentru ultimul album ("Cantece de bivuac", cu cele mai mari vanzari la Casa producatoare, "Roton"), Pasarea Colibri, fara lipsa de modestie, se vrea in top inca... 2000 de ani. Asa si-au numit membrii trupei noul album - "Inca 2000 de ani" -, dorindu-si pentru muzica lor o longevitate cel putin egala cu cea a poporului roman. Pentru ca Vintila & Baniciu inca mai au cu ce sa ademeneasca muza creatoare, aducandu-ne noi prilejuri de incantare cu piesele lor proaspete, cu texte fragil-ironice si melodii cuceritoare. Cei 2 x Mircea & co. nu vor deloc sa fie niste dinozauri ai genului folk, asa ca s-au transformat in agitata pasaruica ce bate din aripi in ritmuri de folk-pop-rock. Pasarea Colibri inseamna acum deja cunoscutii Vintila, Baniciu si Vlady Cnejevici, dar fara Motu Pittis (care s-a "dedat" pasiunii sale de-o viata, aceea de a fi "om de radio" - e director la unul dintre canalele Radiodifuziunii nationale). In locu-i, a venit - dupa frumoase colaborari cu Holograf si Ducu Bertzi - Marius Batu, sensibilul si unicul component ramas in tara al iarasi legendarei trupe folk Poesis (celalalt component, Eugen Baboi, saturandu-se mai de mult de plaiurile mioritice si emigrand in Canada). Asa se face ca acest nou album contine, ca restituiri (cu drepturile aferente acordate de autori), si hit-urile Poesis: "Elegie" si "Cantec soptit", dar si un mai vechi "amor" al lui Mircea Baniciu, din epoca Phoenix, de cand solistul trupei era Moni Bordeianu - "Nebunul cu ochii inchisi" (melodie interzisa atunci, in anii 60, la scurt timp dupa lansare).
Dar sa-l lasam pe Mircea Vintila sa vorbeasca despre recentul album: "Am ales acest titlul ca sa va facem sa nu scapati de noi inca 2000 de ani de aci inainte! Daca ne simtim in forma pentru urmatoarele doua milenii? Da, mai ales ca urmatorul album vrem sa-l intitulam <<Dupa 2000 de ani>>. Speram ca poporul roman sa mai reziste inca pe-atat si muzica noastra, tot asa. Si nu ne simtim deloc anacronici. La aparitia acestui gen, cu multi ani in urma (numele lui de botez a fost folk, iar cei care se acompaniau cu chitara si-si cantau propriile creatii se numeau cantautori), am spus (si intaresc acum) ca aceasta muzica este pur romaneasca. Doru Stanculescu, la vremea debutului sau, nu semana deloc cu Bob Dylan, iar Marcela Saftiuc nu aducea nici pe departe cu Joan Baez. Fiecare isi canta compozitiile sale, cu radacini adanci in folclorul si mitologia noastra populara. Observ, cu bucurie, ca e un gen foarte iubit in continuare, chiar daca marea majoritate a celor care au fondat acest curent muzical ori s-au prapadit, ori s-au retras, ori n-au mai compus, iar in urma noastra n-au mai venit decat epigoni. De aceea, o rememorare a inceputurilor fenomenului folk ar fi necesara, ar trebui ca fiecare dintre pionierii genului, astazi adevarati "dinozauri", sa editeze cate un <<Best of...>>. Si toata lumea n-ar avea decat de castigat. Importante sunt, desigur, si albumele noi, pentru ca asta inseamna ca mai ai ceva de spus".
Pe 27 februarie, Pasarea Colibri va zbura intr-un turneu "monstruos" in Statele Unite si Canada: in mai putin de o luna - 23 de concerte, in cele mai importante comunitati romanesti din marile orase de peste Ocean. Cand se vor intoarce, "cei patru magnifici" se vor pregati pentru cea de-a zecea aniversare a grupului. Si vremea lor inca nu a trecut!...Corina Pavel