Accente

Redactia
Ion Popescu din S.U.A.. &. Ion Morei din U.R.S.S.. Era intr-o sambata dupa-amiaza, in urma cu cativa ani, la Washington. Ca orice roman care daca ajunge in America, tot romani cauta, am deschis cartea de telefon, dorind sa vad cati "Popescu" locuiesc in capitala americana. Erau vreo 10, dar m-am h...

Ion Popescu din S.U.A.
&
Ion Morei din U.R.S.S.

Era intr-o sambata dupa-amiaza, in urma cu cativa ani, la Washington. Ca orice roman care daca ajunge in America, tot romani cauta, am deschis cartea de telefon, dorind sa vad cati "Popescu" locuiesc in capitala americana. Erau vreo 10, dar m-am hotarat sa-l sun pe cel care purta exact numele meu: Ion (John) Popescu. Surpriza a fost mare, caci d-l Popescu nu stia o boaba romaneste. Ca intamplarea sa para si mai incredibila, omul era nascut in aceeasi luna si aceeasi zi cu mine (doar anii erau diferiti). Subofiter in Us Army, luptase in Golf, iar tatal sau, tot Ion Popescu, se distinsese in razboiul din Coreea. Invitat la masa, am ramas oarecum intristat de marturisirea tizului meu, cum ca nu stie din ce zona a Romaniei si cand a emigrat tatal sau - pata alba a biografiei sale, de care ii era o rusine foarte mare. La un moment dat, si-a pus capul in palme si a varsat cateva lacrimi adevarate, barbatesti. Batranul murise de mult, iar casa in care avusese ceva hartii personale fusese distrusa de un uragan. Crescut de o mama americanca, in lipsa tatalui plecat mereu pe front sau la slujba, Popescu jr. nici macar nu auzise cum suna limba romana. M-a rugat fierbinte sa-i vorbesc orice, doar pentru a asculta sonoritatea limbii. M-a rugat sa-i trimit carti, istorii, harti ale Romaniei (i-am trimis). In americana lui cazona, Popica asta de peste Ocean dorea ceva emotionant si simplu, dar adevarat. "Sa ma ia dracu ", spunea, "daca tot ma cheama ca pe cei mai multi dintre romani, macar sa invat cateva cuvinte, sa nu mai patesc rusinea de azi niciodata, de va fi sa mai intalnesc si alti Popesti. Ce n-as da sa aflu de unde a plecat tata..."
Prin nu stiu ce mecanism al memoriei, in care Marcel Proust era mare expert, mi-am amintit de ratacitul romanas exact in clipa in care l-am vazut, pe micul ecran, pe vandutul Ion Morei, asa-zis ministru al Justitiei la Chisinau. Baiatul asta, care se pretinde roman, ne face neamul de rusine, punand interdictii celor care au iesit in strada pentru a-si apara limba. Dupa cum se stie, unde e limba, acolo e si poporul, dar ce face ortomanul asta intrece orice obraznicie, fiindca doreste sa sparga acest binom natural. Exprimandu-se, aparent, in romaneste, copilul de casa al sovieticului Voronin vrea neaparat in bratele "Tatalui sau Rusia", cum ar spune poetul. Frate bun cu un alt sarit de pe elipsa, Grigore Maracuta, Morei este mult mai putin roman decat amicul de pe malul Potomacului. El si patronii lui comunisti doresc pur si simplu sa creeze in Basarabia multimi de "Popescu Ion" cu creierul spalat, in spatele carora se intinde Stepa. De fapt, oricat ar incerca serviciile secrete sa pastreze misterul, s-a aflat ca Morei este prima "clona umana" experimentala din fosta U.R.S.S. Inovatia stiintifica revolutionara consta in aceea ca individul nu provine din celule umane, ci din "celule" recoltate din masca mortuara a Tatucului Stalin.
Ion Longin Popescu