Alexandra Mutu"Acasa inseamna locul in care te simti cu-adevarat implinit"
- Frumoasa sotie a celebrului fotbalist Adrian Mutu se lanseaza in cinema. Autorul miscarii de sah este marele regizor Dan Pita. Alexandra va interpreta partitura feminina din "Second Hand" -"Ca sa reusesti, trebuie macar sa incerci"
- Pana anul trecut, celebritatea ta se datora mai cu seama faptului ca erai frumoasa sotie a unui foarte popular fotbalist: Adrian Mutu. De curand, numele tau circula insa intr-un context special: vei deveni actrita de cinema. Dan Pita, unul dintre marii regizori ai filmului romanesc, ti-a incredintat rolul principal in noul sau film, "Second Hand". Cum ti-ai adjudecat o victorie atat de rasunatoare?
- Am aflat ca urma sa se dea probe pentru "Second Hand" si, bineinteles, gandul mi-a zburat imediat acolo. Eu nu sunt la primul rol in cinema. Am mai avut oportunitatea sa lucrez in regia lui Sam Irvin, in "Garcea" si in "Taxi contra limuzina", sub directia lui Titus Munteanu. Deci nu mai sunt chiar o incepatoare, insa o posibila colaborare cu Dan Pita mi se parea de-a dreptul fabuloasa. Dupa cateva zile de ezitare, in care m-am intrebat daca voi putea face fata unei asemenea provocari, m-am decis sa fac acest pas, fiindca eu, in viata, ma ghidez dupa un principiu simplu, dar sanatos: ca sa reusesti, trebuie macar sa incerci. Nici nu-ti imaginezi in ce tensiune am trait in saptamana care s-a scurs pana sa primesc telefonul de raspuns: nu puteam sa ma gandesc la nimic altceva, nu ma puteam concentra asupra nici unei alte activitati. Imi doream cu o ardoare, care era noua chiar si pentru mine, sa reusesc. Ma rugam in gand la Dumnezeu sa-mi indeplineasca si aceasta dorinta. Iar El a fost din nou bun si milostiv. Insa nici o secunda nu mi-a trecut prin cap faptul ca-mi va fi incredintat rolul principal. Aceasta onoare, increderea care se subintelegea ca domnul Pita o are in mine m-au coplesit. De aceea, tot ceea ce-mi doresc acum este sa am puterea si iscusinta de a ma achita de acest rol intr-o maniera care sa nu-l dezamageasca. Iti marturisesc ca greutatea si, in acelasi timp, dulceata acestei incercari m-au invaluit in totalitate. De cand m-am lansat in aceasta minunata aventura, care este "Second Hand", traiesc intr-o stare de continua frenezie. Pana si visele mele sunt tot crampeie din ceea ce s-a intamplat la filmari, iar dimineata, cand ma trezesc, sunt obsedata tot de aceasta pelicula.
- Vorbeste-ne putin despre personajul caruia ii dai viata. Exista similitudini intre el si adevarata ta personalitate?
- Personajul pe care-l interpretez, Andreea, este o tanara si foarte talentata violonista, studenta in ultimul an la Conservator. Provine dintr-o familie foarte buna si a avut parte de o educatie aleasa. Andreea este foarte admirata de colegii ei, iar acest lucru ii face o deosebita placere. Le raspunde tuturor, insa pentru ea, aceste gesturi nu au nici o semnificatie. Totul este un joc. Spre deosebire de ea, cei din jurul ei ii iau in serios orice privire, orice zambet, orice vorba, mai mult sau mai putin insinuanta, si tocmai de aici se va naste drama ei. Andreea va intra in lumea mistuitoare a drogurilor, a discotecilor, a tinerilor care se abandoneaza fara discernamant placerilor. Oamenii acestia devin prietenii ei. "Second Hand" este o drama psihologica - genul de film de care am fost intotdeauna atrasa -, iar Andreea, acel axis mundi in jurul caruia este construita, are o personalitate cu totul si cu totul aparte. Este o fire care incearca mereu sa inteleaga lumea din jurul ei si sa se inteleaga pe sine. Atitudinea si comportamentul ei au o logica greu de inteles, uneori, de catre amicii ei: acum e plina de viata, vorbeste si rade cu toata lumea, pentru ca in clipa urmatoare sa se schimbe radical, devenind visatoare, traind intr-o lume interioara. Sunt fascinata de Andreea, de felul ei de-a fi si de a reactiona si, in ciuda faptului ca, la o privire generala, avem personalitati diferite, in anumite privinte o inteleg foarte bine, ma regasesc in unele din trasaturile ei de caracter. De altfel, eu consider ca orice fiinta este mai curand o mixtura de diferite individualitati: toti avem mai multe fete, despre care, uneori, nici macar noi nu avem habar si care se releva in cele mai ciudate momente ale existentei noastre. Si aici intervine magia actoriei: aceasta meserie te ajuta, ca nici o alta, sa-ti explorezi cele mai ascunse coltisoare ale Eu-lui. Construirea unui personaj se transforma intr-o calatorie fantastica prin Tine.
"Daca iti doresti ceva cu adevarat, nu ai cum sa ratezi"
- Te simti pregatita sa sustii o partitura cinematografica de o asemenea anvergura?
- Da, asa cum ti-am mai spus, n-am vrut sa ma las purtata de val si sa ma trezesc in situatia de a-mi da seama, prea tarziu, ca am gresit. M-am gandit foarte serios la pasul acesta si consider ca sunt pregatita. Am foarte multa ambitie si vointa si cred ca ele vor reusi sa suplineasca lipsa unei experiente mai bogate. Nu stiu daca sunt sau nu realmente talentata. Ceea ce stiu insa este ca imi doresc din adancul sufletului sa fac acest rol bine. Si nu trebuie sa uitam sa introducem in ecuatie doua elemente de o importanta vitala: faptul ca sunt calauzita de un regizor magnific, d-l Dan Pita, si ca am un partener extraordinar, Mihai Calin. Asadar, nu sunt singura in aceasta calatorie, nu sunt singura in incercarea mea de a descoperi si de a portretiza lumea din "Second Hand". "Jocul" este mult mai complex. Din start, d-l Pita m-a pus in garda cu privire la dificultatea rolului si mi-a spus ca trebuie sa ajung sa-l stapanesc foarte bine, daca vreau sa creez o persoana autentica, adevarata, credibila, intr-un cuvant: naturala. Parte din pregatirea mea o reprezinta, de exemplu, lectiile de vioara pe care am inceput sa le iau. Am avut surpriza sa descopar un instrument foarte placut, in ciuda sobrietatii pe care o degaja. Cred acum ca atitudinea celui care-l manuieste este, de fapt, cea care conteaza si tocmai de aceea sper ca voi ajunge sa "mangai" arcusul cu destula indemanare, ca sa n-o fac de ras pe Andreea. Adevarul este ca, de fiecare data cand mi-am dorit ceva, m-am zbatut pana am reusit. Poate ca n-am avut intotdeauna succes chiar din prima incercare, insa niciodata nu m-am descurajat si am perseverat. Stiu ca nimeni nu este potrivit pentru orice postura, insa pentru a decanta si a descoperi care ti-e menirea trebuie sa experimentezi, sa nu-ti fie teama sa te pui in situatia respectiva. Sunt convinsa ca, daca iti doresti ceva cu-adevarat, daca ajungi sa simti bucuria acelui lucru chiar inainte de a-l avea, atunci nu ai cum sa ratezi.
- Cititorii nostri din tara, care nu au acces la mondenitatile si Vip-urile bucurestene ar vrea, desigur, sa stie mai mult despre tine. Le reamintim ca ai debutat in chip de prezentatoare Tv, pentru ca, ulterior, datorita casatoriei cu Adrian Mutu, sa castigi un plus de notorietate. Cum te-ai impacat cu aceasta perceptie a publicului?
- Este adevarat ca relatia noastra a fost foarte mediatizata, insa eu nu cred ca celebritatea consta in a fi casatorita cu o vedeta. Notorietatea ar trebui sa fie rezultatul muncii tale. De altfel, eu nu mi-am dorit niciodata sa devin o vedeta si nici nu ma consider a fi asa ceva. Daca ar fi neaparat nevoie sa-mi atasez o eticheta care sa-mi defineasca statutul, atunci as spune, cel mult, ca sunt o persoana publica. In opinia mea, societatea nu are nevoie de vedete, ci de oameni care sa-si faca meseria cu daruire: acesta este cel mai nimerit exemplu de-a fi urmat. Cand am inceput sa muncesc, nici eu nu stiam cu exactitate unde voi ajunge, dar am facut totul cu pasiune, iar viata a fost generoasa cu mine. Imediat dupa ce am fost admisa la Facultatea de Drept, mi-am dorit, ca majoritatea tinerilor, sa-mi castig independenta financiara. Initial, am facut parte din Trupa Dp2, unde am avut parte de o atmosfera cum n-am mai intalnit pana acum: erau o efervescenta si o spontaneitate care, pur si simplu, te electrizau. Dupa sapte luni, am trecut pe Romania 1, unde am fost partenera de prezentare a lui Horia Brenciu, la emisiunea Bingo. Dupa doua luni, mi-am dat seama ca puteam sa fac mai mult, insa nu stiam incotro sa ma indrept. Intamplarea a facut ca, in aceeasi perioada, sa fiu vazuta de cei din Pro Tv pe coperta revistei "Csvd". Am fost invitata sa dau probe pentru emisiunea "Pro motor" unde, desi am fost acceptata si m-am simtit excelent, nu am ramas foarte mult, pentru ca in viata mea a intervenit Adi. Practic, dupa patru luni eram deja casatorita.
"Distanta m-a invatat ca iubirea e mai presus de orice"
- Se pare ca mariajul v-a purtat amandurora mult noroc. Sotul tau a devenit o vedeta a fotbalului italian (ii uram mult succes la Juventus Torino), iar tu ai sansa sa devii o stea a filmului romanesc. Oare plecarea in Italia, confruntarea cu o tara straina, guvernata de alte norme de existenta, v-a ajutat sa va maturizati? Cum te-ai acomodat acolo?
- Italia a insemnat pentru mine o schimbare brusca si radicala. Viata mea s-a transformat in intregime. In Romania, ramasesera familia, prietenii si munca in televiziune si, cu toate ca nu o faceam de foarte multa vreme, avusesem deja suficient timp pentru a-mi da seama ca asta era ceea ce-mi doream sa fac si in continuare. In plus, intervenise si statutul de femeie casatorita, o situatie total diferita de aceea in care fusesem pana in momentul in care mi-am unit destinul cu omul iubit. Insa nici macar o fractiune de secunda n-am regretat aceasta decizie. N-am putut sa concep casnicia de maniera: eu, aici, el, in Italia. Asa ca, incetul cu incetul, si mai ales cu sprijinul lui, am reusit sa ma adaptez. Distanta m-a invatat ca in viata nu le poti avea pe toate, dar ca iubirea e mai presus de orice. Ciudat este ca am ajuns ca, atunci cand sunt in Italia, sa vorbesc despre Romania ca reprezentand "acasa", iar acum, cand sunt aici, sa discut cu Adrian despre ceea ce vom face cand voi reveni "acasa", in Italia. De fapt, eu cred ca acasa inseamna locul in care te simti implinit si, cum Adrian reprezinta implinirea mea, oriunde sunt cu el, eu ma simt acasa.
- De vreme ce acum cunosti Italia foarte bine, ai putea sa faci o comparatie intre noi si bravii urmasi ai Romei? A mai ramas ceva din rubedenia noastra latina sau sunt simple povesti?
- Italia este destul de diferita de Romania. E adevarat ca italienii au, la fel ca si noi, sangele fierbinte, sunt foarte veseli, amabili, si au un extraordinar bun-simt, dar au o alta mentalitate, alte scari de valori. Ceea ce nu inseamna, obligatoriu, o bila neagra pentru romani. In fond, italienii au ajuns la un standard de viata superior, iar asta se reflecta in atitudinea lor cotidiana. Italienii, chiar si cei din clasele inferioare ale societatii, nu se confrunta cu vesnica problema a romanilor: ce punem pe masa a doua zi? Ei nu-si fac probleme pentru o ciocolata sau o hainuta noua de Mos Craciun.
- In viata ta atat de bogata si implinita, te gandesti, uneori, la viitor? Exista ceva anume pe care ti-l doresti in mod special?
- Sincer, n-as vrea sa-l manii pe Dumnezeu, pentru ca deja mi-a dat mai mult decat am visat vreodata. Dar pentru ca omul nu poate trai fara un fir de speranta, imi doresc ca eu si intreaga familie - adica Adi, mama, tata si sora mea - sa fim sanatosi. Momentan, imi focalizez intreaga energie asupra rolului din "Second Hand" si, cine stie, poate ca la intoarcerea in Italia, voi accepta invitatia care mi-a fost lansata de o televiziune din Verona, de a deveni moderatoarea unui show.Ines Hristea