Muzica
Paula Seling -
la start, pentru o cariera internationala
Parea ca inca isi cauta drumul, strabatand toate zonele muzicale - etno, pop, blues-jazz - care faceau atingere cu sufletul ei de baimareanca stramutata in Capitala. Muzica ei de pana acum o situa, clar, intr-un cerc exclusivist de fani, mai ales dintre cei care frecventeaza cluburile din marile orase. Dar steaua ei abia acum a inceput sa straluceasca: curtata de mai multa vreme de unul dintre cei mai renumiti compozitori englezi, Tony Hawks, Paula pleaca la Londra, unde abia asteapta sa se arunce pe creasta valului. Iar strategia succesului ii impune un program foarte solicitant: participarea, ca invitata, in direct pe Channel 5, in emisiunea Gloriei Hanniford din 30 ianuarie. Acolo, va interpreta live o piesa compusa de Tony Hawks, doua piese din repertoriul propriu, cu variante de text in limba engleza si isi va prezenta cel mai recent videoclip, cel al piesei "Noapte calda", extrasa de pe ultimul ei album, "Stii ce inseamna?...". Cu putin noroc, echipa de producatori de la Channel 5 o va propune pe Paula Seling pentru selectia nationala din Marea Britanie, la Eurovision. Acest lucru este perfect posibil, chiar daca selectia romaneasca pentru acest mare concurs nu s-a facut inca (sa ne amintim ca C?line Dion a fost premiata la Eurovision ca reprezentand Elvetia, ea fiind de origine canadiana). Apoi, Paula va sustine o cantare demonstrativa - "show-case" in limbajul producatorilor - intr-un club de traditie din Londra, unde s-au lansat mari nume din peisajul muzical international (Belinda Carlisle, Sherill Crow, Fleetwood Mac). Locul acesta aproape istoric se numeste "Kashmir Club", beneficiaza de dotari tehnice de ultima ora si este folosit de producatori ca "teren de vanatoare" pentru a depista viitoarele staruri. Show-case-ul este transmis in direct pe Internet, mai ales pentru producatorii muzicali interesati, care nu pot ajunge la "locul faptei". Urmatoarea etapa a strategiei de cucerire a Capitalei de pe malul Tamisei va fi sustinerea unui concert intitulat "Only love", la International Student House. De asemenea, a fost invitata pentru a sustine un recital si la o reuniune diplomatica londoneza.
Sirul acesta de noroace ale Paulei s-au declansat in noiembrie anul trecut, cand, la Festivalul International al Cantecului pentru Copii "Steaua de Aur" (premiat ca cea mai buna productie la Cannes si decretat de Fidof drept "Festivalul anului 2001"), l-a intalnit pe Tony Howks, scriitor de succes, compozitor si producator Tv din Marea Britanie. Acesta venise in tara noastra pentru a se documenta in legatura cu o carte despre Romania si pentru a realiza un documentar de 30 de minute pentru Discovery, despre fenomenul muzical romanesc. Cunoscand-o pe Paula, cucerit definitiv de talentul ei si de stofa de star pe care i-a adulmecat-o de la prima vedere, Hawks a realizat documentarul exclusiv despre ea (finalul va fi filmat cu ocazia deplasarii Paulei la Londra, in aceste zile). Filmul va fi difuzat pe cunoscutul canal, in luna iunie.
Ce spune Paula acum, cand e cu un picior pe scara avionului? Spune: "Doamne ajuta!" si-si face o cruce larga, ca orice morosan cucernic. Gloria o asteapta de ceva vreme si ea nu pleaca niciodata la drum cu temele nefacute, deci este perfect pregatita sa-i cucereasca pe gentlemanii de peste Canal. Noi ii tinem pumnii!Corina Pavel
Monologuri cu scriitori
</b><b>Emil Brumaru, poet
Rugaciune laica
Cuvintele se imputineaza sau cresc fara sa stiu cum anume. Iau litera si-o mangai, si-o gust, si-o miros, si-o ascult indelung cu urechea ciulita smerit. Am invatat ca pripeala, nesocotinta, buzna-n alfabetul clipei, zilei, vietii, toate dezordinele scrisului in doi peri si trei lacuste nu-s a buna, imbolnavesc. Si-am mai invatat ca trenul face vesnic pif-paf-puf in sufletul copilariei. Si-am mai invatat ca iedera nu ocroteste, ci jupoaie sufletul adevarat al cladirii, ii fura intemeierea muncita a caramizilor, cu mortar cuviincios indesat intre ele, destrama trainicia locului intr-o delicata, capricioasa, frivola zbatere-n dunga zefirului intamplator. Turnul imbratisat fermecator se inmoaie incetul cu incetul, crenelurile tanjesc, lipsite de prabusirile duioase si de-a valma ale pletelor iubitelor vii, ale fiintelor ce-l impodobeau, lin, candva. Cate n-am mai invatat! Apoi am uitat. Si sarguincios, rabdator, increzator, mereu cu o speranta nestrivita de nimicuri, am reinceput sa reinvat, la alta varsta, aceleasi si iarasi aceleasi simple minuni. Am reinvatat piatra, zdrobindu-mi teasta de ea. Am reinvatat painea, muscand cu sfiala (fusesem odinioara hraparet si neintelegator cu miezul ei cald), mestecand agale, ingandurat, amintindu-mi... Am reinvatat cititul, si-am priceput mai greu ca inainte, insa mai temeinic. Parca as fi avut carti proaspete-n maini, calde, palpitand cu inima "personajelor" printre care, bucuros, ma amestecam, dand chiar replici, strigand "eroinele" pe numele lor mic, indragostindu-ma, incurcand, vai!, curgerea sfatuita de autor, prelingerea dintr-o fila intr-alta a "actiunii" impuse, derutand-o cu obraznicii. O fi fost erezie aceasta indrazneala? Si enumerarea celor reinvatate s-ar rasfata, umpland anul 2002!
Fiindca voi uita si reinvata intruna, clatinat, tinandu-ma laic, vrednic-nevrednic, in involburare si-n pagina.
Carte
Selectia Formula As
Eginald Schlattner, "Cocosul decapitat", roman, traducere de Nora Iuga, prefata de Rodica Binder, Editura "Humanitas", 472 pag. Despre existenta lui Eginald Schlattner, preot luteran intr-o comuna de langa Sibiu, am aflat in toamna lui 1998, cand ne-au parvenit ecourile marelui succes in spatiul germanofon al romanului sau de debut, "Cocosul decapitat", tiparit la Editura "Zsolnay" din Viena. Varstnicul debutant (nascut in 1933) din Romania a polarizat atentia mass-media germane, iar cartea s-a vandut in cinci editii succesive. Toate cronicile au elogiat realul talent de prozator al preotului din Rosia, confirmat si de a doua carte, "Manusile rosii", aparuta anul trecut la aceeasi editura vieneza. Ambele romane sunt autobiografice in mare masura (fapt marturisit, daca va amintiti, si in interviul publicat in revista noastra, sub semnatura lui Sorin Preda). Eginald Schlattner si-a descoperit vocatia literara povestind putinilor sai enoriasi despre traditia sarbatorilor in comunitatea saseasca din Fagarasul interbelic, "povestit" si in scrisorile catre familia sa din Germania. Determinat sa faca o evocare mai ampla a unui mediu disparut, orasul ardelean multietnic in care convietuiau odinioara sasi, romani, unguri, evrei, armeni si tigani, el a scris romanul "Cocosul decapitat", pe care il putem citi azi in romaneste. Pana sa pot judeca in cunostinta de cauza, eram tentata sa cred ca zarva mediatica si succesul la exigentul cititor german s-ar datora in primul rand unor cauze extraliterare. Adica faptului ca Eginald Schlattner reprezinta o lume in disolutie, cea a sasilor ardeleni, si in plus are o biografie senzationala pentru occidentali: dupa studii incepute de teologie si hidrologie, e arestat si condamnat politic in 1957; dupa iesirea din inchisoare e primit doar la munci necalificate, pana sa isi poata sfarsi studiile de hidrologie si sa lucreze ca inginer. Din 1978 devine preotul unei parohii sasesti, imputinata an de an, dar nu isi urmeaza enoriasii in Germania, desi ar fi avut toate motivele sa o faca. Ramane in Romania, acolo unde biografia si existenta lui isi au radacini pe care simte ca nu le poate transplanta. Ei bine, toate acestea n-ar fi dat valoare in sine romanului de debut, daca Eginald Schlattner n-ar fi fost inzestrat cu un puternic talent, capabil sa-i transforme experienta particulara de viata in literatura de suflu universal. Iar "Cocosul decapitat" e o asemenea literatura. Actiunea se petrece intr-o singura zi, 23 august 1944, la Fagaras, in casa naratorului de 15 ani, care da o petrecere de terminare a gimnaziului, pentru colegii lui, fete si baieti de etnii diferite. Asteptandu-i, baiatul se lasa in voia gandurilor si amintirilor despre membrii familiei lui, despre vecini si cunostinte, evocand traditiile comunitatii, dar si intamplari din anii razboiului pe sfarsite, cand printre cei apropiati se afla deopotriva pro-nazisti si oameni in care precumpanea solidaritatea cu victimele fanatismului rasist. Talentul de povestitor al lui Eginald Schlattner, care stie sa gaseasca detalii semnificative, sa compuna scene vii, sa dea culoarea locala fara stridente si fara tentatia pitorescului, dar mai ales modul in care subsumeaza toata epica marilor teme literare universale - iubire, prietenie, moarte, identitate etc. - fac din "Cocosul decapitat" o carte ce se citeste cu pasiune, de la prima la ultima pagina.Adriana Bittel