Coruptia ca joc politic
Toata lumea stie ca in Romania coruptia face legea. Scandalurile de toate tipurile, mediatizate in tara si in afara ei, au confirmat-o ca pe o "stare naturala", un atribut inalienabil al societatii. Daca exista coruptie fara corupti, atunci intreaga comunitate este bolnava. Nu se explica altfel de ce, in doisprezece ani de la rasturnarea comunismului, dupa mai multe guvernari de culori diferite, nu a fost nominalizat - si "executat" - nici un mare corupt, nu a fost pedepsit nici un mare "tunar". De doisprezece ani, afaceristii romani s-au obisnuit sa dea lovituri cu averea publica si apoi sa se ascunda un timp sau sa se retraga... in politica. Toti demnitarii care au guvernat din 1989 incoace stau material mult mai bine dupa ce si-au finalizat mandatele. Exceptiile sunt foarte rare. Toti cei care au vanat posturi in Administratie sau in Legislativ au fost, pana la ocuparea lor, "saraci, dar cinstiti". Toti au promis eradicarea coruptiei (sau, cel putin, mentinerea ei la cote acceptabile) si toti, ajunsi "sus", au avut grija sa nu-si deranjeze predecesorii. Extragerea unei "caramizi" oarecare ar fi prabusit zidul pe care, cu migala, l-au ridicat cu totii. Constatarea amuzata a unui prim-ministru in functiune - "nu mai este nimic de furat" - a devenit o emblema pentru Statul roman. "Placinta comuna" (a se citi economie de Stat) s-a redus intr-adevar prin "privatizari" mai mult sau mai putin corecte, dar afaceristii au gasit noi "mine de aur", serviciile publice, prin care banii tuturor sunt deturnati spre propriile buzunare. Scandalurile actualei guvernari sunt legate, in primul rand, de dirijarea comandata a acestora. Tentatia uriasa spre emigrare, dorinta de integrare in comunitati guvernate de alte legi (sau in care legile chiar se aplica) se explica prin cumplita lipsa de orizont pentru generatiile ce vin.
Ultimul scandal de coruptie din Romania este de fapt o sinteza de "cazuri". Scandalul Fni - Vantu si scandalul consilierilor municipali corupti s-au produs concomitent, absolut neintamplator. "Afacerea Vantu", pe care mass-media a prezentat-o pe larg si care implica dezvaluiri seismice de nume ale unor politicieni aflati la putere, care au favorizat si protejat organizarea raportului Fni (in urma caruia trei sute de mii de cetateni au ramas cu buzunarele goale), a transferului fondurilor unor societati de stat (Astra, Posta Romana) in banci particulare, create anume pentru a fi devalizate, trebuia stopata. Cand se dezvaluie ca reprezentanti de frunte ai actualei puteri, ca Vacaroiu, Timofte, Fulga etc. au fost implicati pana in gat in afaceri oneroase, riscul social este foarte mare. Un partid care a preluat guvernarea isi poate pregati astfel mormantul electoral. Era deci preferabil sa se declanseze un alt scandal, cel al consilierilor municipali, care - in lipsa unei legi a incompatibilitatii - si-au adjudecat preferential contracte publice pentru firmele pe care le conduc, firme-capusa, constituite (unele) anume pentru finalizarea proiectelor de dezvoltare a urbei in cauza. Si scandalul consilierilor municipali afecteaza partidul la putere, Psd-ul, cei mai multi nominalizati pentru coruptie pe acest plan provenind din randurile lui, dar el nu loveste in chiar "conducerea nationala" a formatiunii. Un scandal "spala" pe altul si asa primejdia trece. Caritas-ul, afacerea Safi, prabusirea deliberata a bancilor Dacia-Felix, Credit-Bank, B.P., B.T.R. etc. au fost scoase din atentia publica prin alte scandaluri mai mici. Beneficiarii "tunurilor" au putut sa doarma linistiti dupa scurte perioade de tracasare, avand conturile (majoritatea in strainatate) mult mai umflate.
Cel care a initiat acum miscarea "strategica" a inlocuirii unui scandal cu altul a fost insusi presedintele Psd, premierul Adrian Nastase. D-l Nastase a vrut sa impuste (doar este vanator!) mai multi iepuri dintr-o lovitura. Dizolvand Consiliul Municipal al Bucurestilor (in care oamenii sai detineau majoritatea), el a vrut sa demonstreze strainatatii ca totusi Romania are un Guvern dispus sa actioneze efectiv impotriva pecinginii coruptiei, devenita emblematica pentru tara. El a raspuns astfel unei solicitari exprese a Ue, care a conditionat cererea de aderare - de minimalizarea, daca nu eradicarea fenomenului. Lovind, aparent, in cativa bonzi marunti ai propriului partid, el isi structureaza o imagine de om politic impartial, situat deasupra mizeriilor cotidiene, incoruptibil. Grija pentru propria-i imagine a premierului a fost de altfel remarcata de destula vreme. Salvarea "baronilor" (Vacaroiu, Timofte, Mihaescu, D. I. Popescu) este si ea gandita strategic. D-l Nastase are nevoie de un partid unit ferm in spatele sau, in perspectiva asaltului Presedintiei, in anul 2004. In Psd exista, dupa constatarile tuturor analistilor, mai multe "grupari", dispuse - uneori - sa se amendeze intre ele pentru realizarea unor scopuri personalizate. Gruparea Vacaroiu (mai apropiata de Cotroceni decat gruparea Nastase) vizeaza franarea avantului luat de premier in cursa pentru dominarea absoluta a partidului si, ulterior, a tarii. O excludere a membrilor ei implicati in oneroase afaceri Sov ar fi putut scinda Psd-ul, aruncand in aer planurile d-lui Nastase. Iertarea lor este, in consecinta, interesata, dar aparenta. D-l Nastase va putea oricand sa le "arate pisica", daca, in contexte date, nu fac (dupa formula secretarului general al Guvernului sau) "ciocul" mic. Chiar si dizolvarea Consiliului Municipal bucurestean este, din aceasta perspectiva, o "lovitura maiastra". Premierul si seful de partid il atentioneaza astfel foarte serios pe d-l D.I. Popescu, liderul organizatiei bucurestene, ca si-a impins in fata prea multi sustinatori corupti, ceea ce poate da impresia ca el insusi se ascunde in spatele retelei. D-l Popescu i-a si exonerat, de altfel, pe consilierii demisi de acuzele de coruptie, desi i-a exclus de pe viitoarea lista prezentata in alegeri. In sfarsit, d-l Nastase urmareste si altceva.
Presedintele partidului de guvernamant vrea un test electoral preliminar, pentru o posibila anticipare a alegerilor parlamentare. Ecuatia pe care o propune are mai multe premise. Daca la Praga, Romania nu va fi admisa in Nato, daca Ue va socoti ca procesul de aderare, in care tara este pe ultimul loc, nu se va incheia nici macar in 2010, succesele externe, pe baza carora a cautat sa-si configureze imaginea, se vor goli de continut. In plan intern, Reforma - la fel de haotica si lenta ca si pana acum - va avea consecinte economice severe, consecinte accentuate de generalizarea coruptiei. In doi-trei ani, daca nu se produce o minune, Romania va ajunge in situatia Argentinei, de a falimenta ca stat. In plus, pe moment, cu exceptia Pd-ului, nu exista o Opozitie cat de cat credibila. Pntcd-ul este compromis definitiv, mai ales dupa refuzul de a se exorciza prin excluderea sau punerea la pas a marilor sai corupti. Pnl-ul isi cauta cu disperare unitatea si identitatea, admiterea "la gramada" a unor indivizi compromisi in trecutele guvernari, sporind confuzia electoratului in privinta intentiilor sale. Prm-ul se vadeste tot mai clar o "forma fara fond", deciziile paranoice ale liderului sau ducandu-l in postura de organizatie comunisto- securista reziduala. In doi-trei ani, Psd-ul s-ar putea trezi in situatia de a se confrunta cu alte formatiuni mai putin legate de actuala clasa politica, solidara in coruptie, in ciuda "divergentelor" ideologice. Partide cu oameni noi, verificati pentru competenta si cinste, ar putea matura pe scena politica grupari deja uzate si compromise in exercitiul administratiei. Testul bucurestean i-ar permite, in plus, d-lui Nastase sa masoare si impactul singurului sau rival actual, d-l Basescu, initiatorul real al dizolvarii Consiliului Municipal. O recastigare a majoritatii Psd-iste ar putea duce chiar la demiterea lui din functia de primar general, care-i confera posibilitatea unor iesiri mediatice de efect.
Socoteala de acasa nu se potriveste insa intotdeauna cu cea din targ. Targul Bucurestilor este in genere atipic pentru tendintele de vot ale tarii. Dar semnalul dat de el este perceput extrem de puternic. Iar bucurestenii, cei mai bine informati cetateni ai tarii, nu accepta foarte usor ca un scandal major de coruptie sa fie acoperit cu altul mai mic, printr-un machiavelism politic nuantat autohton. Alegerile din Bucuresti ar putea fi pentru Psd-ul d-lui Nastase o lectie foarte dura.Toma Roman