Va pare rau ca v-ati nascut romani?
Asteptam, infrigurata, in statia de autobuz, cand o tanara reporterita de televiziune, insotita de echipa de filmare respectiva, m-a intrebat fara nici o introducere: "Va pare rau ca v-ati nascut romanca?". Am fost, desigur, socata de o astfel de intrebare, fiindca nu-mi trecuse niciodata prin minte sa-mi para rau ca am parintii pe care-i am, ca sunt din natia din care sunt... Pentru ca asta sunt! Pentru ca asta suntem: romani!
Se spune ca istoria se scrie pe strada. Strazile Capitalei fiecarei tari sunt principalul indiciu al personalitatii poporului respectiv. Sunt primul contact al strainilor cu firea si specificul unei natiuni. Daca este asa, atunci intrebarea naivei reporterite care, in definitiv, nu facea altceva decat sa puna in practica indicatia aberanta a unui sef de redactie, este cat se poate de... specific romaneasca. Numai pe strazile Capitalei Romaniei te poate intreba cineva o astfel de enormitate. Mi-am amintit imediat de o alta Capitala, apropiata de noi, in care am avut sansa de a studia anul trecut: Budapesta. Acolo, pe celebra Vci Utca sau pe bulevardul Kossuth, pe Podul Elisabeta, in fata Bibliotecii Nationale "Sz?chenyi" sau a Bibliotecii "Arany Jnos", nimeni nu ar putea intreba un ungur daca ii pare rau ca s-a nascut ungur. Ca strain, simti cu fiecare fibra a corpului tau ca esti la el acasa, si n-ai putea in nici un caz sa-i pui la indoiala mandria de a fi ceea ce este. Mandria Nationala, Istoria, Cultura ungurilor o simti pe strada, cand iti alegi un suvenir exact din centrul Budapestei, de la bazarele care te imbie cu produse populare unguresti, cu artizanat si borcane de gem legate la gura cu tricolorul maghiar, cu tot felul de maruntisuri traditionale. Uitandu-te in jur, totul te imbie sa vrei sa-i cunosti, tocmai datorita acestei mandrii nationale fatise, pe care o respiri la tot pasul.
Intoarsa acasa, in Bucurestiul meu iubit, sufletul mi-a impietrit brusc. Capitala celui mai puternic "nationalism" din Europa Centrala (dupa cum le place unora sa catalogheze absolut gratuit Bucurestiul), nu respira aproape nici o urma de mandrie nationala. Putine lucruri sunt personalizate, iar bucurestenii, multi dintre ei, nici nu stiu cine sunt figurile istorice al caror nume il poarta bulevardele "Regina Elisabeta", "Carol I" sau "Ferdinand". Avem si noi o strada celebra, unde bazarele ar putea sa-i imbie pe turisti cu produse specifice romanesti: Lipscani. Ce poti insa cumpara de aici? Pantofi ieftini de Stanbul, chinezarii, pijamale de Cipru, papuci de Thailanda. Nimic romanesc, nici o amintire care sa-i evoce americanului sau englezului orasul cel mai mare al Romaniei. In locul icoanelor de Sibiel, "madone" de Milano; in locul furcilor si fuselor sculptate de Maramures, statuete de bambus din Nigeria. Vrei sa-i faci o surpriza prietenului din Canada? Gasesti artizanat de Shanghai, figurine de Ulan Bator, miniaturi de Kuala Lumpur, papusi taranesti de Zair. In acest context, ajungi sa nu te mai miri ca televiziunile pun in discutie publica teme bizare, antiromanesti, fara ca cineva sa se simta jignit sau lezat in amorul propriu. Ne plangem de mostenirea lasata de altii? Mai bine ne-am gandi la cea pe care o lasam noi...Roxana Stoian