Steaua Magilor,
in interpretare contemporana
- Sarbatorile iernii s-au dus, dar ninsorile si troienele de zapada le prelungesc amintirile. Va propunem un punct de vedere stiintific asupra nasterii lui Iisus. Astronomia actuala nu face decat sa confirme legenda magilor calatorind dupa Stea - Despre Steaua care le-a aratat magilor calea catre pruncul Iisus s-a scris numai in Evanghelia dupa Matei. Vamesul Levi, cunoscut ca Matei, a fost o figura marcanta printre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus. Sinceritatea si zelul lui religios pot fi exemplificate si prin aceea ca si-a parasit fara nici o ezitare viata ordonata de perceptor vamal si L-a urmat pe Iisus. Traditia crestina atribuie tocmai acestui ucenic al lui Iisus prima Evanghelie in ordinea canonica din Noul Testament. Scriitori crestini ca Papias, Ireneu, Clement din Alexandria, Eusebiu si altii l-au identificat. Intr-un cuvant, de la jumatatea secolului al Ii-lea s-a incetatenit convingerea ca ceea ce citim in aceasta Evanghelie reprezinta relatarea unui martor ocular. Tot conform traditiei, Evanghelia dupa Matei a fost scrisa in limba aramaica si, abia mai tarziu, tradusa in greaca, cu mentiunea ca textul initial a disparut definitiv. E. Renan a denumit Evanghelia dupa Matei "cea mai importanta carte a omenirii".
Asa cum scrie in Vechiul Testament si chiar la Matei, Orientul este extrem de vag, el incluzand tinuturile de la nord-estul pana la sud-vestul Palestinei. Exista surse biblice care plaseaza tara de origine a magilor in Arabia sau chiar in Persia. Nici numarul magilor nu este fixat precis. Traditia a ramas la trei, desi in unele surse orientale este vorba chiar de 12. Magii sositi din Orient au fost transformati in regi abia in scrierile din secolul al Vi-lea. Dar Matei vorbeste doar de magi, iar carti mai recente ii numesc chiar astrologi, termen mai apropiat de adevar decat cel de regi-magi. In acea perioada, Babilonul era capitala astronomiei, iar astronomii evrei erau cunoscuti inca de pe vremea profetului Daniel, sarcina lor fiind sa prezica viitorul. Magii-astrologi formau o casta care detinea puteri politice si religioase. Originea lor mesopotamica ne ajuta sa lamurim doua probleme: erau familiarizati atat cu aspectul constelatiilor, cat si cu profetiile care anuntau sosirea Regelui evreilor. Sa nu uitam ca multe profetii din Vechiul Testament se gasesc si pe tabelele mesopotamiene. Deci nu este imposibil ca un fenomen astronomic sa fi fost interpretat ca un semn al sosirii lui Mesia si sa fi determinat deplasarea unei solii spre Palestina, cum sustine dr. Magda Stavinschi, directoarea Observatorului Astronomic al Academiei Romane. Exista doua categorii de fenomene astronomice cu care am putea identifica Steaua din Bethleem: cele previzibile, cu caracter astrologic si aparitiile noi, neasteptate. Origene - unul dintre scriitorii bisericesti care au trait in Alexandria pe la 200 d.Hr. - scria: "Sunt de parere ca steaua care i-a calauzit pe magii din Rasarit era o stea noua, deosebita de cele care apar pe bolta cereasca sau de cele care apar in partile joase ale atmosferei. Probabil, ea facea parte din acea categorie de focuri ceresti care apar din cand in cand si care sunt numite de greci, in functie de forma lor, fie comete, fie raze stralucitoare, fie multimi stelare, fie cozi de stele, sau altfel".
Dar iata ca in noaptea de 17 decembrie 1603, deci in preajma Craciunului acelui an, matematicianul si astronomul curtii imperiale germane, Johannes Kepler, aflat la Praga, a observat cu ajutorul modestului sau instrument optic apropierea aparenta a doua planete. In acea noapte, planetele Jupiter si Saturn si-au dat intalnire in spatiu in constelatia Pesti. Mai tarziu, cercetand notitele sale si-a amintit de scrierile rabinului Abarbanel. Acesta facea referire la importanta neobisnuita data de astrologii evrei constelatiei mai sus amintite. Mesia trebuia sa apara in timpul conjunctiei lui Jupiter si Saturn, in constelatia Pestilor. Oare in perioada ce contine data nasterii lui Hristos s-a produs un fenomen astronomic asemanator celui observat de Kepler in anul 1603, in preajma Craciunului?
Savantul si-a modificat calculele de mai multe ori. El avea virtuti si renume nu numai de astronom si astrolog, dar chiar si de vrajitor. Rezultatul determinarilor sale a fost o succesiune de trei conjunctii in decursul unui an. Calculele astronomice indicau anul 7 i.Hr., in timp ce tabelele astrologice se pronuntau pentru anul 6 i.Hr. Interesanta sa descoperire a fost publicata in numeroase lucrari ale timpului, dar acestui geniu care a elaborat legi planetare care ii poarta numele, ipotezele i-au fost mult timp neglijate. Abia astronomii secolului al Xix-lea le-au reconsiderat, dar chiar si in aceste noi conditii a fost dificil sa li se gaseasca suporturi stiintifice plauzibile si sigure, obtinerea acestora fiind de data relativ recenta. In anul 1925, cercetatorul german P. Schnabel a descifrat documente cuneiforme babiloniene care apartineau unei scoli antice celebre, scoala de astrologie din Sippar, in Babilon. In seriile nesfarsite de date si observatii curente, a intalnit si o nota referitoare la pozitia planetelor in constelatia Pesti. Gigantele sistemului nostru solar, Jupiter si Saturn, sunt observate minutios pe o perioada de cinci luni, calculata dupa calendarul nostru. Era anul 7 i.Hr.
Programul "Ez Cosmos", elaborat de Microsoft Corporation, creeaza azi posibilitatea vizualizarii imaginii cerului pe un interval cuprins intre 9000 de ani i.Hr. si 4000 de ani d.Hr. Intr-adevar, in anul 7 i.Hr., Jupiter si Saturn s-au intalnit in constelatia Pesti si, conform calculelor lui Kepler, verificate si prin programul mai sus amintit, conjunctia nu a fost una singulara, ci a fost o succesiune de trei conjunctii ale acelorasi planete in decursul anului 7 i.Hr. Introducand datele de locatie spatio-temporala aferente orasului Ierusalim al anului 7 i.Hr. si ruland in aceste conditii programul, se verifica fenomenul astronomic mai sus amintit si identitatea acestuia cu ceea ce numim Steaua din Bethleem. Perioada acestor conjunctii planetare succesive, precum si justetea ca acesta-i fenomenul numit Steaua din Bethleem, este redata in sistemul de datare al calculelor stiintifice moderne de d-l dr. in astronomie Liviu Mircea, de la Observatorul Astronomic Cluj-Napoca, astfel:
- spre sfarsitul lunii februarie a anului 7 i.Hr., elongatia relativa a planetelor Jupiter si Saturn a inceput sa scada, adica ele se apropie una de alta pe cer. Jupiter emerge din constelatia Pesti. Fiindca in acel moment elongatiile Soarelui si ale planetei Jupiter erau apropiate, lumina Soarelui domina intreaga constelatie a Pestilor;
- in jurul datei de 12 aprilie anul 7 i.Hr., planetele Jupiter si Saturn s-au ridicat heliacal in constelatia Pesti, cu o diferenta de 8 grade in longitudine;
- pe data de 29 mai anul 7 i.Hr., vizibila pentru doua ore in crepusculul diminetii, a avut loc prima conjunctie in zona celui de-al 21-lea grad al constelatiei Pestilor. Din Babilon magii au vazut aceasta prima conjunctie catre rasarit. Tot catre rasarit s-a vazut din Ierusalim si din tot bazinul Marii Mediteraneene;
- a doua conjunctie a avut loc in jurul datei de 3 octombrie anul 7 i.Hr., in zona celui de-al 18-lea grad al constelatiei Pesti (o constelatie are 30 de grade). Din Babilon, Ierusalim si bazinul Marii Mediterane ea s-a vazut catre sud, sud-est;
- in jurul datei de 4 decembrie anul 7 i.Hr., Jupiter si Saturn au fost pentru a treia oara in conjunctie, de aceasta data in zona de aproximativ 16 grade a constelatiei Pesti. Din Ierusalim aceasta conjunctie s-a vazut in crepusculul serii si toata noaptea, in directia sud. Ea s-a vazut din Babilon si bazinul Marii Mediterane tot catre sud.
Dar se naste intrebarea: de ce trebuia sa aiba loc expeditia celor trei magi in Palestina, cand ei puteau urmari derularea fenomenului la fel de exact si in Babilon? Conform invataturii haldeilor, constelatia Pesti era semnul Apusului, al tarilor mediteraneene, iar traditia evreiasca o considera semnul lui Israel, semnul lui Mesia. Constelatia Pesti poate fi considerata ca dispusa la sfarsitul drumului aparent al Soarelui pe eliptica si, totodata, la inceputul unui drum nou. De aici fireasca concluzie ca acesta este semnul sfarsitului unei ere vechi, era ce a trait sub influenta constelatiei Berbecului, avand ca determinanta religia mozaico-iudaica si inceputul unei ere noi, era ce este sub influenta constelatiei Pesti si avand ca religie dominanta crestinismul (in anul 2079 punctul echinoctiului de primavara va intra in constelatia Varsatorul, marcand o era noua fata de cea de astazi). Planeta Jupiter a fost considerata de toate popoarele si in toate timpurile un astru benefic, o stea regala. Traditia veche a evreilor considera planeta Saturn drept protectoarea lui Israel, Tacitus (56 - 120 d.Hr.) confundand-o chiar cu Dumnezeul lor. Astrologia babiloniana considera, la randul ei, planeta Saturn "steaua specifica Siriei si Palestinei". De la Nabucodonosor, in Babilon au trait mii de evrei si multi au invatat la Scoala de Astrologie din Sippar. Aceasta minunata intalnire a astrului regal Jupiter cu Saturn, protectorul lui Israel, in constelatia "Tarii de Apus" (Pesti) a lui Mesia, a impresionat profund pe astrologii evrei. Conform rationamentului astrologic, acest semn prevestea aparitia unui rege puternic in "Tara de Apus", tara parintilor lor. Mobilul pelerinajului celor trei magi a fost deci dorinta de a se convinge personal de adevarul revelatiilor profetice, de a observa cu propriile lor simturi modul de indeplinire a profetiilor mai sus amintite.
Probabil ca astfel s-au derulat lucrurile in ziua de 29 mai, anul 7 i.Hr., cand ei, de pe acoperisul Scolii de Astrologie din Sippar au observat prima intalnire aparenta in spatiu a celor doua planete. Dar in aceasta perioada, caldura era deja greu suportabila in Mesopotamia, ridicand mari probleme in efectuarea unei calatorii lungi si grele. Magii stiau insa ca va avea loc o a doua conjunctie, in jurul datei de trei octombrie. Ei puteau prezice acest fenomen la fel de precis precum puteau prezice eclipsele de Soare si de Luna. Faptul ca pe data de 3 octombrie evreii praznuiau Ziua Ispasirii a accentuat increderea in posibila adeverire a celor prezise si e destul de probabil ca magii si-au inceput calatoria la acea data. Si astfel, ei au ajuns la Ierusalim, spre sfarsitul lunii noiembrie. Un fapt interesant, remarcat de altfel si de Abd-Ru-Shin in lucrarea "In lumina adevarului" (Stuttgart, 1992), este faptul ca la data nasterii lui Iisus, evreii stiau, deja, ca o stea va marca nasterea lui Mesia, cel asteptat ca o implinire a proorocirilor. Maria si Iosif si-au ascuns chipurile, profund impresionati la vederea ei.
Pe drumul spre Hebrom, la o departare de 8 km de Ierusalim, se intindea satul Bet Lahm, vechiul Bethleem al Iudeii. Vechiul drum pe care l-a strabatut si Avraam candva este orientat direct pe directia nord-sud a locului. La a treia si ultima conjunctie petrecuta in seara zilei de 4 decembrie a anului 7 i.Hr., in constelatia Pesti planetele Jupiter si Saturn au fuzionat parca intr-un singur astru mare si stralucitor. In crepusculul serii acest punct foarte luminos era vizibil, astfel ca magii pe drumul lor de la Ierusalim spre Bethleem au avut tot timpul in fata steaua stralucitoare, iar senzatia vizuala era ca astrul "mergea inaintea lor". Surse istorice ne relateaza ca poporul era placut impresionat de acest eveniment. Aproximativ la un an dupa conjunctia succesiva a planetelor, deci in anul 6 i.Hr., a luat fiinta o puternica miscare mesianica. Tot in aceeasi perioada, ne relateaza istoricul evreu Flavius Josephus (37-115 d.Hr.), s-a raspandit si zvonul ca Dumnezeu a hotarat sa puna capat hegemoniei romane si ca un semn dumnezeiesc anuntase venirea unui rege evreu. Nasterea lui Iisus a survenit, deci, la inceputul lunii decembrie, anul 7 i.Hr., iar steaua din Bethleem reprezinta celesta ingemanare a planetelor Jupiter si Saturn.ec. Turcu Vasile
membru al Academiei de Stiinte New York, S.U.A.
Cronici Bizare
</b>
<b>Lumina de la Botosani
Se spune ca Dumnezeu alege locuri curate ca sa le arate oamenilor semne ceresti. Si se mai spune ca si oamenii care vad semnele ceresti trebuie sa fie curati sufleteste. Ceea ce s-a petrecut in toamna trecuta la Botosani ma face sa cred ca orasul in care traiesc este un asemenea loc. De ce? Fiindca aici, in ciuda saraciei, oamenii au ramas oameni, pastrandu-si bunatatea, credinta, modestia si cumpatarea si, mai presus de toate, nu s-au instrainat intre ei. Dar sa vedem ce s-a intamplat.
Pe cerul Botosaniului au aparut, nu o data, fenomene bizare (adica greu de explicat). Pe primul dintre ele vi l-am relatat si s-a publicat in revista "Formula As". In decembrie 1989, fenomene luminoase aparute pe cer au prevestit caderea celor doi Ceausesti, Nicolae si Elena, desi nimeni n-ar fi crezut atunci ca este posibil asa ceva, ci numai batranii, care au stiut sa citeasca semnele dumnezeiesti, au proorocit acest lucru. Un alt fenomen s-a petrecut inaintea razboiului din Iugoslavia, cand cerul s-a inrosit in directia aceea, ca sangele. Un batran care apucase, copil fiind, Rascoala din 1907 a spus ca asa se inrosise cerul si atunci. Pe 12 iulie 2000, curcubeul aparut in jurul soarelui (despre care revista dvs. a scris pe larg) a fost iarasi un semn divin, batranii zicand ca tara noastra este pazita si ocrotita de catre bunul Dumnezeu. Tot batranii zic insa ca tara care isi omoara singura conducatorii va intra intr-un negru destin, deci si Romania va suferi vreo 8-10 ani, dupa 1989, din cauza uciderii celor doi tirani. Istoria a aratat ca multe tari au suferit ani intregi de dezordine, de revolte, de seceta si foamete, de boli, dupa ce si-au ucis conducatorii, indiferent daca au fost buni sau rai. Deci, Dumnezeu se manie foarte tare, daca cineva calca porunca inscrisa in Decalog: "Sa nu ucizi!". Aparitia curcubeului in jurul soarelui a fost semn ca Dumnezeu ne-a iertat de uciderea celor doi, intrucat curcubeul simbolizeaza pacea si impacarea cu oamenii, asa cum i s-a aratat si lui Noe. Dar acum? Ce se va intampla? Ce semnificatie poate sa aiba fenomenul petrecut deasupra orasului Botosani, in ziua de 24 septembrie, anul 2001, cand intre orele 19:45 - 21:50 (intensitatea maxima a durat pana la 21:10) pe cer, in partea unde rasare soarele diminetii, a aparut un glob de lumina? Mentionez ca cerul nu era complet senin, ci treceau niste fuioare de nori, dar se vedea luna si se zareau din ce in ce mai bine stelele. Globul acela de lumina se invartea, dar in sens invers acelor de ceasornic. Cineva spunea ca parca ar fi un Ozn, dar ceea ce a urmat a infirmat acest lucru. Dintr-o data, din globul de lumina a izbucnit inspre partea de jos un fulger puternic in forma de unghi, cu laturile indreptate catre pamant, iar dupa cateva clipe, o alta lumina a izbucnit in partea de sus, tasnind sub forma unei maini de om. Eram pe strada cand s-a petrecut fenomenul si, din multimea de oameni care privea spre cer, cineva a spus: "Sa ne fereasca Dumnezeu de rau!". Catava vreme, globul acela luminos s-a invartit, atragand si infasurand ca un fus norii din jur. Apoi, fenomenul de invartire a incetinit, dar sfera aceea a continuat sa pulseze lumina, pana cand a fost absorbita de "materia" cerului instelat. Intrebarea pe care, prin intermediul revistei, le-o adresez cititorilor este daca a mai vazut cineva fenomenul ceresc de pe 24 septembrie si daca stie care este semnificatia lui? Sa fie la mijloc un semn divin? Cert este ca nu batea vantul, nu erau semne de ploaie, deci nu fulgera si nici nu trasnea, era o vreme foarte placuta, ca o seara de vara calda si linistita. Sa fie ceva legat de razboiul purtat de America in Afghanistan?Popoi Maricel
B-dul Mihai Eminescu nr. 176, loc. Botosani, cod 6800
</b>
<b>
</b><b>Matusa Anica si placinta cu mere
Era in preajma sarbatorilor de Pasti, cand toata lumea se pregateste pentru Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Trebuia sa-i facem parastas de un an matusii mele Anica, sora mai mica a mamei, iar sotul ei, unchiul Zaharia, m-a rugat pe mine sa pregatesc cele trebuincioase. Fiindca o iubisem foarte mult pe matusa, o femeie foarte frumoasa si blanda, cu credinta in Dumnezeu, mi-am luat o zi libera si m-am dus la locuinta lor, unde isi petrecuse ultimii ani de viata. Matusa Anica murise de-o boala necrutatoare, cu un an in urma, dupa Sfintele Pasti, dar sarbatorile se praznuiau atunci mai tarziu, asa incat parastasul cadea in plin post. Deja programasem la telefon, cu unchiul Zaharia, ce pregatiri sa facem: salata de primavara, sarmale de post, fasole batuta si placinta cu dovleac. Ca sa castigam timp, placinta o facusem inainte de a pleca de acasa (aveam un dovleac de la tara) si, ca niciodata, imi mai ramasese putina coca, cam cat un pumn de copil. Nu m-am indurat s-o arunc, asa ca am pus-o la frigider. Odata ajunsa la unchiul meu, m-am facut stapana pe mica bucatarie, rugandu-ma Domnului sa ma ajute sa termin cu treaba pana spre seara, pentru ca a doua zi dimineata urma sa pregatesc coliva, vasele si imbracamintea ce trebuia data de pomana, dupa datina, la cimitir. Inainte de a pleca de acasa - urma sa-l caute si sa vorbeasca cu preotul -, unchiul Zaharia m-a rugat cu lacrimi in ochi sa fac, daca se poate, si o placinta de post cu mere, asa cum isi dorise, inainte sa moara, matusa Anica. Fructele le cumparase el, eu urmand sa fac aluatul. Spre seara, cand mancarurile erau terminate si am vrut sa incep prajitura, am constatat ca unchiul uitase sa imi lase faina sau poate ca nici n-avea. Traia modest, intr-o garsoniera, la etajul patru al unui bloc. Ce sa fac? Sa-i scotocesc prin camara nu-mi permiteam, asa ca m-am hotarat sa-l astept. Cum stateam asa, descumpanita, am auzit un tril si am vazut o pasarica galbuie, ce se asezase pe pervazul ferestrei, atintindu-ma cu capul lasat pe o parte, de parca astepta de la mine ceva. In clipa aceea, m-a strafulgerat parca o lumina prin minte si mi-am amintit de bucata de coca pe care o pusesem in frigider. Am dat repede telefon acasa si l-am rugat pe sotul meu sa mi-o aduca. El a ras si m-a intrebat ce vreau sa fac cu mingiuca aia de aluat: placinte pentru furnici?! Dar stapanita de-o presimtire, eu am insistat si sotul meu mi-a adus-o. Dupa cum am mai spus, aluatul acela era cat un pumnisor de copil si era evident ca nu puteau sa iasa din el decat - vorba sotului meu - cateva placintele. Totusi, impinsa parca din spate de cineva, am luat planseta de prajituri si am impartit aluatul in patru. In clipa cand am inceput sa intind prima parte (mai mica decat o zarzare), am observat uluita cum coca se intindea si iar se intindea, acoperind intreaga planseta. Am inceput sa ma inchin si sa plang. Cu a doua parte de aluat s-a intamplat aceeasi minune, cu a treia si a patra, la fel. Din ghemuletul de coca iesise o placinta cat tava, pe care am bagat-o in cuptor. Cat am lucrat, am avut o traire launtrica deosebita, iar pasarica a cantat tot timpul. Dupa ce am scos placinta rumenita afara, ea a zburat. Sotul meu, care isi face rar semnul crucii si nu stie sa spuna rugaciuni, a ramas incremenit de uimire: "Asta a fost, intr-adevar, o minune!", a exclamat. Cand unchiul Zaharia s-a intors acasa, i-am povestit si lui intamplarea. Cu ochii plini de lacrimi, a murmurat: "Biata Anica, dupa ce-a tanjit inainte de moarte, i-a facut Domnul parte in Rai".Nicolae Zamfir Vasilica
str. Aleea Giurgeanu nr. 2, bl. F14, sc. 5, ap. 51, sector 3, Bucuresti