"Afacerea Vantu"
In presa postcomunista a existat un singur tabu. Vreme de cativa ani, s-a scris fara probleme despre orice subiect, cu o singura exceptie. S-a putut scrie critic despre partidele Puterii si ale Opozitiei, despre amestecul serviciilor secrete autohtone si straine in evenimentele din decembrie 1989, in confruntarile de la Targu-Mures, in cele sase mineriade, despre toti politicienii, de la consilieri comunali la presedintii Romaniei. Dar a existat un tabu de presa: Sov. Mai precis, Sorin Ovidiu Vantu. Ziaristi care au descoperit faptul ca acest misterios om de afaceri a dat bani partidelor (sau fundatiilor acestora), de la stanga la dreapta si invers, sau reporteri care au aflat de zvonul ca Sov ar fi avut pe statele de plata peste 40 de parlamentari, toti acestia s-au izbit de refuzul directorilor de canale Tv sau al redactorilor-sefi ai diferitelor publicatii de a include materiale filmate sau articole cu privire la enigmaticul personaj. Rareori a aparut numele Vantu in presa. In mai 2000 insa, a izbucnit un scandal de asemenea proportii, incat tabuul a fost incalcat. Scandalul Fni a falimentat peste noapte mai bine de 300.000 de romani.
Chiar dupa izbucnirea scandalului, presa s-a ferit sa ii mentioneze numele, mai ales ca exista o intelegere in cadrul Clubului Roman de Presa - intre editorii, directorii, redactorii-sefi ai diferitelor canale de radio, televiziune, cotidiene - de a nu se publica "atacuri" reciproce. Iar S.O. Vantu edita ziarul "Curentul". Primul care a incalcat stupida intelegere a fost directorul ziarului "Romania libera", Petre Mihai Bacanu. Vechiul militant al Aliantei Civice si al Conventiei Democratice nu a tinut cont de faptul ca Vantu sprijinise ani de zile un partid, fost membru al Cdr (Alternativa Romaniei, transformat apoi in Uniunea Fortelor de Dreapta), dupa cum sprijinise si Pdsr-ul (fapt recunoscut recent chiar de presedintele Ion Iliescu), si a pornit o campanie impotriva fostului patron de la Fni. Din acel moment, o serie de publicatii, care nu aveau chiar cele mai bune relatii cu "Romania libera" ("Adevarul", "Evenimentul zilei", "Cotidianul"), au inceput si ele sa scrie despre personajul Vantu. Daca acestui oligarh i se va intampla vreodata ceva, va fi din cauza presei. Multa vreme, Politia, Procuratura, Justitia, partidele aflate la putere nu au indraznit sa il deranjeze pe magnat. Folclorul care a circulat era legat de excursii sau sejururi fabuloase organizate de Sov pe diferite meridiane ale lumii, la care erau invitati reprezentanti ai elitei politice si intelectuale, directori de presa etc., si care costau sute de mii de dolari. Pana la urma, tot presa a incalcat consemnele. In mod normal, in orice tara democratica din lume, organele de ancheta ar fi investigat tot ceea ce s-a scris in presa, chiar daca nu ar fi fost adevarat, pentru a da un raport opiniei publice despre rezultatul anchetei. Dar, pana de curand, nu s-a intamplat nimic.
Pana la urma, Sov a fost tradat, chiar din mai multe parti, de fostii sai colaboratori, de parteneri de afaceri (Mihai Iacob, care era si var cu propria nevasta), ba chiar si de fostii angajati de la "Curentul" si "Monitorul de Bucuresti". Vantu si-a vandut publicatiile chiar lui Iacob, iar acesta a pierdut bani de pe urma unor afaceri. Atunci s-a intors totul. Ziaristii care au fost bine platiti de Vantu ani de zile (mai bine decat multi dintre colegii lor) au inceput (si continua) sa-si atace fostul patron. Ziarul "Curentul" a avut prestanta, cata vreme a fost proprietatea lui Vantu. Se incerca o abordare obiectiva a politicului, cu pagini documentare bine facute, cu pagini de comentariu politic si de cultura, iar ziarul era plin de semnaturi prestigioase. Dupa ce a trecut in proprietatea lui Iacob, "Curentul" a devenit o oficina a nationalismului extremist, initiind adevarate campanii impotriva maghiarilor (in conditiile in care partidul de guvernamant, Psd, a incheiat un protocol cu Udmr, care este laudat peste tot in strainatate si care arata ca nu sunt probleme serioase intre romani si maghiari). De altfel, Iacob este un om care nu a fost niciodata in stare sa termine facultatea, iar nivelul sau de cultura este jalnic. Ca ar putea un asemenea personaj sa promoveze altceva decat un nationalism agresiv este greu de inteles. Prin comparatie, Vantu nu mai pare un personaj malefic absolut.
Aparitia lui Sov la "Tuca Show" nu a lamurit nimic. Dimpotriva. Acum exista mai multe semne de intrebare decat inainte. Emisiunea lui Tuca va diminua mult din prestigiul acestui ziarist, care a facut o emisiune docila, asemanatoare celor regizate pe vremuri de Mihai Tatulici pentru Ioan Stoica, escrocul de la Caritas. Tuca a fost dominat de Vantu, mai ales ca nu pricepe nimic din vocabularul afacerilor, dupa cum nu pricepe multe altele. Nu este de mirare ca Vantu vrea sa mai vina tot la Tuca, pentru ca acesta nu a fost in stare sa-l incomodeze cu nici o intrebare mai de "Doamne ajuta". Daca Vantu ar fi un om de curaj si nu ar avea nimic pe constiinta, asa cum pretinde, el ar aparea in direct, la o ora de maxima audienta, cu cel mai important critic al sau, Petre Mihai Bacanu. In plus - iar aceasta arata cat de impartite sunt darurile de la Dumnezeu -, prosperul om de afaceri Vantu a dovedit un nivel mediocru de inteligenta, cu o cultura generala precara si o exprimare deficitara in limba romana. Insa aceste deficiente nu au nimic de-a face cu calitatile de care are nevoie un om de afaceri pentru a se imbogati.
Marele paradox al intregii "afaceri Vantu" ar fi ca acest magnat al speculatiilor in afaceri sa fie nevinovat. Ne-am grabit cu totii sa ii aplicam stampila de "vinovat", inainte de a-i fi aplicat principiul prezumtiei de nevinovatie. Or, daca el este un viclean om de afaceri, care a mirosit ca Fni nu mai merge, era normal sa il vanda altcuiva. In fond, ca sa poti fi om de afaceri, trebuie sa ii inseli pe altii. Daca toti oamenii ar fi usa de biserica, nu ar mai fi posibile afacerile. Daca intuitia lui si informatiile pe care le-a avut l-au ajutat sa inteleaga ca ar fi bine sa isi retraga banii inainte ca fondul sa se prabuseasca, asta nu il face, de fapt, vinovat, ci numai extrem de abil. Il acuzam ca a dat bani pe la diferite partide, dar de ce nu acuzam si partidele ca au primit bani? In fond, a da pur si simplu bani pentru partide si politicieni nu este ilegal. Legea partidelor si cea a alegerilor ar trebui sa contina restrictii explicite. Cand vrei sa faci afaceri, este normal ca trebuie sa te ai bine si cu factorii de decizie politica. Vantu a fost suficient de dibaci ca sa invoce - in limbajul sau greoi si totusi coerent - cazul american, in care ceea ce face el se numeste "lobby", fiind o activitate perfect legala, in mare parte transparenta. Poate ca el are dreptate atunci cand spune ca mentalitatea curenta din tara noastra nu intelege capitalismul. Inainte de a sti insa daca Vantu este sau nu vinovat, trebuie ca organele de ancheta sa isi faca datoria. Iar daca il vor descoperi nevinovat, atunci poate ca intregul nostru sistem politic, social si economic este de vina, pentru ca a permis sa se petreaca toate, fara ca de fapt sa se fi incalcat vreo lege sau fara sa se poata dovedi ceva. Pentru ca (vorba proverbului) hotul neprins e negustor cinstit. Si atunci cine este de vina?Dan Pavel