Monologuri cu scriitori
</b><b>Ioan Grosan
"Pazea, Europa! Venim!"
Ce aduce, in primul si poate si-n ultimul rand pentru noi, romanii, anul 2002? Evident, ridicarea vizelor pentru spatiul Schengen, vis secular al locuitorilor carpato-danubiano-pontici, care, de-acum inainte, mai ceva ca badea Cartan, vor putea haladui in voie prin marile capitale europene, cu buzunarele doldora de 100 de euro pe zi. Sunt sanse sa fim primiti si-n Nato, dar inca nu se stie sigur. Gaudeamus igitur, caci deja putem vedea aievea cum mii de familii mioritice napastuite vor strange din dinti si cureaua, ca sa adune suma necesara, pentru ca ai mai vanjosi membri ai ei sa poata sapa piscine in Spania, sa devina, la concurenta cu turcii, gunoierii Germaniei ori sa invadeze, cu mana intinsa, metroul parizian. "Fie painea cat de rea, tot mai bine-altundeva" acesta pare noul dicton al romanilor. Fiindca ei nu vor merge in Occident ca sa invadeze muzeele, asa cum nici bunicii si strabunicii nostri nu mergeau in America ca sa admire Statuia Libertatii ori zgarie-norii din New York si Chicago, ci ca sa-si afle o slujba, fie ea una mizerabila. Vor inflori, din nou, filierele familiale, prin care fii si fiice, verisori si verisoare, nepoti si nepoate vor fi trasi in aristocrata Europa, sa-i coloreze sangele albastru. Unii vor fi trasi chiar pe sfoara, dar ei nu vor fi decat victimele colaterale si inevitabile in marele proces al etnogenezei diasporei romane. Diaspora chineza aduce anual 100 de miliarde de dolari in China. Desigur, noi nu ne asteptam chiar la atata din partea conationalilor, care vor fertiliza cu sudoarea fruntii lor ogoarele si trotuarele Vestului Civilizat, dar ceva-ceva tot speram sa se intoarca in tara.
Va exista, of course, si problema delincventei cetatenilor romani, mai mult sau mai putin tuciurii, cand vor da cu ochii si vor pipai cu degetele fisurile democratiei occidentale. Dar sa fim optimisti: in fond, italienii sunt cunoscuti si chiar respectati in Statele Unite, nu numai din pricina miilor de pizzerii, ci si pentru ca au dat nastere Mafiei. La cat suntem noi de intreprinzatori in sensul asta, nu m-as mira ca peste cativa ani, reflectand o realitate nu tocmai laudabila, dar vie, sa apara in regia inevitabila a lui Sergiu Nicolaescu, filmul coproductie euro-romana "Nasica".
</b>
<b>
</b><b>Clubul Maramuresenilor
Recent, sala de festivitati a Fundatiei Culturale Romane a gazduit o "Seara Maramureseana", la care au fost invitati tineri romani din tarile vecine, studenti si doctoranzi din Ucraina, Bulgaria, Iugoslavia si Basarabia. Scopul reuniunii a fost acela de a petrece impreuna o seara traditionala cu cantece, covrigi, mere si tuica si de a fi dat publicitatii anuntul crearii Clubului Maramuresenilor din Dreapta Tisei. Avand deja 60 de membri, Clubul ii pune pentru prima oara pe tinerii maramureseni in situatia de a actiona uniti pentru cauza comuna a promovarii valorilor romanesti din Maramuresul Istoric. De acum, s-a spus, exista un "forum numai al nostru, ca sa nu mai vina nimeni sa se planga, ci sa actioneze in directia care ne intereseaza pe toti, deopotriva". S-a vorbit despre aparitia unei publicatii, s-au dat sfaturi si s-a recomandat colaborarea cu societatea Astra. Maramuresenii au insa ambitia sa arate singuri ce pot, deoarece nu mai doresc sa fie confundati cu bucovinenii din Cernauti. Ei ar dori sa-i determine pe cat mai multi tineri din satele romanesti de la nord de Tisa sa se inscrie la facultati, sa nu abandoneze scoala in favoarea afacerilor si a micului trafic de frontiera. Semnalul de alarma a fost tras dupa ce la Universitatea din Ujgorod, la sectia de limba romana, in anul I nu s-a inscris nici un student (!), in vreme ce in anul V mai sunt abia cinci cursanti. Fara profesori, romanii risca sa-si piarda identitatea, iar Clubul doreste sa lupte impotriva acestei triste tendinte.Ion Longin Popescu
Teatru
</b><b>"Made In Romania"
Un nou spectacol realizat de Dan Puric
Iesita ani buni din circuitul cultural bucurestean, Sala Rapsodia (str. Lipscani nr. 53) a redevenit un punct de intalnire al iubitorilor teatrului. Centrul Cultural European, noul nume al salii, gazduieste spectacole ale diferitelor companii de teatru, iar deschiderea oficiala de pe 1 decembrie, chiar de Ziua Nationala, a coincis cu premiera spectacolului scris si regizat de Dan Puric, "Made in Romania". Primit de sala plina de personalitati ale teatrului romanesc cu aplauze indelungi si ovatii, noul spectacol se anunta un mare succes, asemenea precedentelor realizate de Dan Puric, "Toujours l"Amours" si "Costumele!". "Made in Romania" continua drumul teatrului fara cuvant, un teatru al gestului, al dansului, al umorului fin, iar de aceasta data Puric iese la rampa drept creator de scoala, modelator al unei echipe de tineri actori care, alaturi de Carmen Ungureanu stralucitoare, ca si pana acum fac din acest spectacol un tur al naturaletii, imaginatiei si energiei.
"Am incercat, prin spectacolele acestea sa reformulez ideea de teatru, folosind un alt canal de comunicare, un alt limbaj", a declarat Dan Puric intr-un interviu acordat revistei noastre. "Suntem in plina explozie a mijloacelor de comunicatii, insa, paradoxal, simtim o acuta lipsa a comunicarii intre noi, iar limbajul acesta, dincolo de cuvant, acest nou vehicul al teatrului, face ca sentimentele si gandurile noastre sa fie receptate mai repede si mai direct. Chiar daca nu intelegi de la inceput, te incita sa decodifici, sa te gandesti <<Ce-or face nebunii aia pe scena?È. Cativa zugravi care au vazut <<Made in RomaniaÈ mi-au spus: <<Bai, frate, n-am inteles nimic, dar m-a naucit!È. Spectacolul este de fapt o joaca, de la un capat la celalalt, asa cum ne jucam la tara, cand eram mici si intram, fara nici o inhibitie, intr-o lume cu atatea personaje. Marele ascendent al spectacolului este faptul ca acesti pusti care-l joaca si-au creat o libertate, o independenta extraordinara, au depasit stadiul de executanti. S-a facut practic saltul de la poezia in germana, pe care o inveti pe de rost fara sa intelegi nimic, la vorbirea curenta. Si-au insusit acest limbaj si au venit ei singuri cu cateva scene excelente. Se descurca la fel de bine la step, la dansuri populare, clasice, irlandeze, la demonstratii de arte martiale, iar acestea nu sunt altceva decat vocalize pentru actorul secolului Xxi. Este momentul interfunctionalitatii, in toate domeniile, de la arta la stiinta. De ce am ales acest nume pentru spectacol? Deoarece sunt gelos pe poporul roman si asta nu numai datorita umorului sau genial, ci si poeziei, inteligentei, energiei si misterului sau. Asa cum am spus si in programul spectacolului, Romania nu este numai o natiune, un popor, ci este un spirit, o atitudine in fata lumii. Iar a privi lumea prin ochii Romaniei este pentru mine acelasi lucru cu a privi lumea prin ochii unui copil."Iulian Ignat
Muzica
Luminita Anghel
"Ii doresc Romaniei sa-si regaseasca identitatea"
"Pentru anul 2002, imi doresc sa fiu sanatoasa si in putere, ca sa pot avea grija de cei dragi si sa ma pot bucura de dragostea lor. Il rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa pasesc in noul an cu amandoi parintii sanatosi si sa-mi dea posibilitatea sa fructific succesul de la Cerbul de Aur, sa cant muzica buna si sa am multe concerte. Sper ca pe plan artistic viata mea sa intre in ceea ce eu numesc <<normalÈ. In sensul ca, in sfarsit, am depasit etapa demonstratiilor care erau menite sa convinga publicul ca sunt buna, iar acum vreau sa ma concentrez numai asupra calitatii mele muzicale, care trebuie sa creasca si sa se maturizeze in continuare, asa cum se intampla cu viata oricarui om echilibrat. Si mai sper ca agentia de impresariat pe care am pus-o pe picioare in aceasta toamna sa se bucure de succes, fiindca scopul infiintarii ei a fost unul nobil: acela de a derula si in Romania afaceri profesioniste. Si, fiindca tot i-am rostit numele, ii doresc tarii noastre ca in anul ce vine sa-si regaseasca identitatea si stralucirea pe care le-a avut candva."Ines Hristea
Carte
Selectia "Formula As"
- Paul Morand, "Doamna Alba a Habsburgilor", traducere de Nadia Farcas, Editura "Compania" (tel. 211.59.64), 232 pag., 94.000 lei. Martor, mai curand cinic, al prea multelor evenimente din trei sferturi de secol, calator pasionat, cunoscator al "lumii bune" si al elitei artistice, Paul Morand (1888-1976) a fost un autor fecund, bibliografia sa insumand cam o suta de volume in diverse genuri: poeme, nuvele, romane, carte de calatorie, de istorie, memorialistica. Dupa ce a fost un scriitor la moda in perioada interbelica, a intrat cateva decenii intr-un con de umbra, pentru ca, in ultima vreme, sa fie reevaluat, reeditat si plasat la locul ce i se cuvine in literatura franceza si universala. Pana la instalarea comunismului in Romania, cartile lui erau traduse si se bucurau de mare succes, iar faptul se explica nu doar prin voga, ci si prin legaturile speciale pe care Paul Morand le-a avut cu tara noastra. Casatorit cu o romanca, bogata printesa Elena Sutu, scriitorul-diplomat a avut relatii stranse cu cercul aristocratilor romani de la Paris (Anna de Noailles, Martha Bibescu, Elena Vacarescu, familia princiara Ghica s.a.), a fost bun prieten cu Emmanuel si Antoine Bibescu, a vizitat in mai multe randuri Bucurestiul, despre care a si publicat, in 1935, o carte ("Bucuresti", de Paul Morand, a fost tradusa de Marian Papahagi si Ion Pop, la Editura "Echinox", acum doi ani). Ca diplomat, a revenit in Capitala Romaniei dupa mai multe calatorii prin tara, in 1943, ramanand la post pana in 1944. Asa ca, pentru noi, numele lui Paul Morand are un ecou special, iar faptul ca interesul resuscitat in Franta pentru opera lui are reflexe editoriale si pe piata de carte romaneasca e in beneficiul cititorilor din noile generatii. "Doamna Alba a Habsburgilor", editata acum cu acuratetea proprie firmei "Compania" (traducere impecabila, aparat de note, ilustratii), concretizeaza o alta pasiune a uimitorului Paul Morand: istoria. Cartea invie, intr-un stil agreabil, inteligent si alert, nu lipsit de malitie, legenda dinastiei care a dominat timp de peste un mileniu centrul Europei, cea a Habsburgilor imparati ai Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germanica si, dupa razboaiele cu Napoleon, ai Austriei. Legenda spune ca, de cate ori unui membru al familiei i se apropia ceasul, Hofburgul sau Schnbrunnul, castelele de resedinta, erau vizitate de o naluca feminina drapata in voaluri albe. Aceasta Doamna Alba, trecand neobosita prin veacuri si prin ziduri sugereaza Morand , marcheaza destinul tragic al dinastiei, caci "Habsburgii nu sunt o familie de asasini, ca Atrizii, ci mai curand una de asasinati ". Familia s-a cladit printr-o politica matrimoniala consecventa si a ajuns puternica mai putin prin razboaiele pe care membrii ei le-au purtat si mai mult prin aliante si prin spiritul solidar in cercul rudelor. Doamna Alba incepe sa apara tot mai des dupa ce Francisc al Ii-lea, ultimul imparat romano-german, isi cedeaza fiica, printesa Maria-Luiza, "capcaunului corsican", lui Napoleon. In decorul Vienei, fantoma alba insoteste pe rand "un alai de victime ilustre: Francisc al Ii-lea, Maria-Luiza, Puiul de Vultur (fiul lui Napoleon), Maximilian si Charlotte, Franz-Joseph, Elisabeta (celebra Sissi), Rudolf, Franz-Ferdinand, Carol si Zetta ".
Paul Morand povesteste destinul fiecaruia dintre aceste personaje, cu grija documentara a unui istoric, dar si cu talent de romancier, sintetizand cu verva acte, marturii, scrisori oficiale sau intime, portrete de epoca. Cititorul e introdus in cabinetele cancelariilor imperiale, in buduoarele reginelor si printeselor, ia parte la ceremonii, dar si la intalniri de taina. I se releva o lume vie, in care sentimentele sunt controlate daca nu chiar oprimate de ratiuni de stat, de calcule politice. Sobrietatea impusa de rolul august nu reuseste sa inabuse umanitatea acestor nefericiti macinati de ambitii, boli, nevroze sentimentale, pasiuni ce uneori debordeaza in comportari sfidatoare la adresa regulilor milenare ale Casei de Habsburg. Docilitatea mediocrei Maria-Luiza, care accepta sa fie despartita de Napoleon si se cupleaza apoi cu generalul Neipperg, "formand unul din cele mai antipatice cupluri ale istoriei", drama fiului lui Napoleon, Regele Romei, Puiul de Vultur, caruia i s-a aplicat "spalarea creierului", pentru a-si uita tatal si Franta natala; farmecul si spiritul liber al Elisabetei (Sissi), plasata in mediul rigid al Habsburgilor si asasinata de un anarhist; ambitia dezaxata a lui Maximilian, impuscat de mexicanii carora dorise sa le fie imparat si nebunia sotiei lui, Charlotte; temperamentul nevrotic al printului mostenitor Rudolf, care s-a sinucis la Mayerling s.a.m.d. toate acestea sunt ilustrative pentru damnarea celebrei case imperiale urmarite prin veacuri de Doamna Alba.Adriana Bittel