Axa Praga Varsovia
Spre sfarsitul anului 1939, ca urmare a invaziei germane in vest si a navalei sovietice in est, Polonia era desfiintata ca stat. In acele timpuri tragice pentru vecinii nostri, singura tara care a oferit o mana de ajutor a fost chiar un aliat al Germaniei: Romania. Deschizand granitele si pazind calea ferata din nord pana la Constanta, tara noastra a permis autoritatilor poloneze sa-i tranziteze teritoriul in cateva trenuri incarcate cu aur si valori bancare: Tezaurul Poloniei. Guvernantii de atunci ai Romaniei au gandit ca omenia romaneasca, prietenia, buna vecinatate si compasiunea crestina sunt valori mai importante decat o alianta vremelnica. Romania, cea fara Tezaur (asa cum este si azi), a ajutat un vecin sa-si salveze valorile patrimoniale, din perspectiva celui patit. Si a reusit!
In 1968, tot din aceeasi perspectiva, romanii au refuzat sa invadeze Praga. Stiau, din anii 1940 si 1944, cat pretuieste o invazie sovietica si n-au dorit sa-i umileasca pe fratii cehi. Impresionati de gest, milioane de turisti cehi si slovaci au navalit pe Litoralul romanesc cateva veri la rand, fiind singurul loc accesibil din Europa unde se simteau mai bine decat acasa si unde puteau saluta in voie "Za Dubcek!" (pentru Dubcek) aluzie la eroicul lor conducator care incercase o perestroika prea timpurie.
Astazi, cand ne-am astepta la o minima recunostinta din partea acestor tari foste "fratesti", ce citim in ziare? Ca presedintii Poloniei si Cehiei se opun aderarii Romaniei la Ue si Nato! Coalizati intr-o adevarata axa, comunistul de la Varsovia si anticomunistul de la Praga (asocierea aminteste dureros de alte aliante contra naturii) nu mai au somn la gandul ca reprezentantii romani i-ar putea calca pe bombeuri in cancelariile occidentale in care doresc sa aiba acces numai domniile lor. Cu o aroganta nemaipomenita si cu o lipsa de eleganta greu de explicat, un fost mare dizident si un fost nomenclaturist rosu convoaca o conferinta de presa pentru a instiinta mapamondul ca, dupa dansii, Romania si Bulgaria n-ar fi pregatite sa adere la aliantele occidentale. Fara sa le-o ceara nimeni (sau poate ca cineva totusi le-a cerut-o), domniile lor se erijeaza in arbitrii ai destinelor a doua popoare cu o seninatate dezarmanta, demna de un film submediocru. Macar cel considerat un mare dramaturg, caci de la celalalt nu avem pretentii, ar fi trebuit sa-si dea seama de impactul vorbelor sale asupra a 40 de milioane de oameni (romanii si bulgarii de pretutindeni la un loc). Cu vise de politician planetar, exploatand de fapt succesele marelui Walesa, presedintele Poloniei se asociaza cu presedintele Cehiei (un domn al carui ego este atat de inflamat, incat se viseaza, probabil presedinteleÉ Europei) si lanseaza baloane de incercare pe seama celor ramasi in urma, e drept, din vina conducatorilor lor. La o atare diversiune, nu poti sa nu strigi: sa vina americanii sau englezii, creatorii Nato, sa ne spuna ca nu suntem pregatiti, nu altii, care nici aleile din curtea cazarmii nord-atlantice n-au invatat inca sa le mature! Ca Nato s-a ingrozit de ce-a descoperit sub poleiala pe care acestia au pus-o "la inaintare", ca sa obtina integrarea. Alianta trebuie acum sa plateasca din greu primirea "celor trei", in vreme ce domnii Havel si Kwasniewski (si poate si altii) fac figura furnicilor de pe spinarea elefantului, care cred ca ele sustin elefantul. La Multi Ani!Ion Longin Popescu