Poveste de Craciun?
Daca lebedele din Viena nu ar fi existat, ele ar fi trebuit inventate. Si dupa aceea, evident, mancate cu fulgi cu tot. Pentru ca puterea de inventie a romanilor este mare. Si foamea, la fel. Pentru ca si in lipsa lebedelor romanii tot si-ar fi gasit resurse de existenta in Occident. Uneori, vanzandu-si copiii. Si ei, frumosi si tacuti ca niste lebede.
Chiar daca mana lor lasa adesea urme de nesters pe trupul copiilor, parintii se decid greu sa-i abandoneze. De cele mai multe ori, le dau sentimentul utilitatii, pastrandu-i acasa. Se gaseste mereu ceva de lucru pentru ei. Mai ales pentru ca legile nu prea au ce sa le faca, atunci cand padurarul ii gaseste in padure furand o ramurea cu care sa se incalzeasca intreaga familie. Uneori, sunt trimisi la furat prin curtile sau balcoanele vecinilor. Daca sunt minori si au mai putin de 14 ani, copiii raman curati ca lacrima. Asa se face ca trei sferturi dintre cersetorii patriei sunt copii. Parintii ii invata, inainte sa iasa pe traseu, o rugaciune si un cantec, de preferinta cel dedicat mamelor din lumea intreaga, care nu ar trebui sa-si lase copiii pe strada.
Si pentru ca nu vor sa-si lase copiii in strada, parintii apeleaza la piata neagra a adoptiilor. Toata lumea e multumita. Jurnalistii si politicienii occidentali au comentat mereu cu neliniste rezerva de suflete aruncata in orfelinatele romanesti si valul tot mai mare de emigranti prescolari care rupe granitele dinspre Romania. In orfelinatele patriei, au fost parasiti de-a lungul ultimilor ani, vreo saizeci de mii de bebelusi, care au statul ca mama si ca tata. Fosta familie face o economie serioasa la buget si, eventual, poate incasa si alocatia care vine automat acasa. Mama vitrega, adica Guvernul, face tot posibilul sa-si usureze cheltuielile, reduce din banii de mancare si de imbracaminte, taie apa calda si ii pune pe copii sa invete repede sa se descurce singuri. Uneori, descurcandu-se, copiii ajung departe. Nu a trecut jumatate de an de cand politia italiana descoperea o retea de proxeneti care vindea carne frageda adusa din orfelinatele si de pe strazile Romaniei.
Dar cea mai rentabila cale de a te bucura de copiii tai ramane tot comertul. Toti cei care sondeaza piete occidentale sunt de parere ca este necesara o infuzie de capital strain in sangele subtiat de foame al familiilor nevoiase. Si cum sa nu vinzi cand, potrivit bursei negre, pe un copil se primeste un pret mai bun decat pe un rinichi sau pe un ochi. Uneori, spun antreprenorii de organe, poti obtine pe un copil chiar trei-patru mii de dolari. E drept, intermediarii castiga si ei sume mari, cu care au transformat micile poteci in mari autostrazi pentru traficul de copii. Comertul cu copii ne-a facut celebri in Europa. Politia din tarile de adoptie face anchete peste anchete. La noi, nu cade nici un cap. Poate doar de plictiseala. Politia se face ca ancheteaza, Guvernul se face ca interzice si afacerile - scriu ziarele straine - sunt mai infloritoare ca oricand.
Ziarele scriu ca, mai nou, pentru a imbina utilul cu placutul, comerciantii au gasit o metoda mult mai eficienta de a scoate copiii din tara. Ei exporta in Cipru viitoare mame de prunci nenascuti. Ca dansatoare. Dansatoare de fatada, pentru ca ele sunt, de fapt, viitoare mame. Drumul lor duce, in primul rand, la medic. Acolo se fac analize, ecografii, iar viitoarele mame se bucura de bai de soare si de mare. Pruncul este livrat la domiciliu, la cateva zile dupa nastere, cu maximum de securitate si fara complicatii. Pretul este de 19 mii de dolari, iar serviciul este garantat! Dupa aceea, fostele mamici pot sa danseze si in lacul lebedelor, gratioase si mute, pe scenele localurilor din Cipru sau aiurea. Conditia e sa ramana mute si sa se bucure in secret de cele cateva mii de dolari care le revin din scurta lor maternitate.N.C. Munteanu