Galeria Vedetelor
Pop-Rock
AsiaIrina Nicolae</b><b>"Am muncit enorm ca sa ajungem aici"
- Pentru interviul acordat revistei "Formula As", fetele de la Asia au delegat-o ca "purtator de cuvant" pe Irina. A fost o alegere inspirata, fiindca frumoasa cu parul prins in codite stie sa pledeze, aspirand la o cariera de avocat -
- Se implinesc aproape trei ani de cand trupa Asia a explodat, ca o veritabila galaxie, in muzica romaneasca. Ce inseamna sa faci parte din cea mai buna formatie feminina din zona pop-rock?
- Nu vreau sa spun vorbe mari, care suna a cliseu - mai ales ca Asia a incercat intotdeauna sa sfideze, la modul pozitiv, standardele -, dar trupa reprezinta pentru fiecare dintre noi implinirea celui mai important vis. Nici una nu s-a trezit in mediul muzical din intamplare, peste noapte. Toate am muncit enorm ca sa ajungem aici, ca sa avem o viata artistica implinita. Asia a reprezentat formula cea mai fericita, prin care visul nostru de copile - acela de a deveni cantarete - s-a transformat in realitate. Toate sacrificiile si neajunsurile au meritat din plin. Ceea ce am castigat e mai mult decat mi-as fi putut imagina vreodata: am castigat inima publicului si ne-am castigat pe noi insine, patru fete legate de o prietenie adevarata, o adevarata familie, pentru ca noi asta suntem, de fapt: o familie. Asa ca a face parte din Asia e la fel cu a face parte din orice familie echilibrata: muncim, dar ne si distram, suntem vesele, dar se mai intampla sa ne mai si intristam, ne spunem ofurile una alteia, ne sfatuim impreuna si uite asa, toate cele rele trec mai usor, fiindca fiecare stie ca, la nevoie, are la cine sa ceara o mana de ajutor.
- Cum s-a produs, de fapt, marea voastra intalnire? Care a fost calea pe care ai urmat-o pana la a deveni "bruneta cu codite" din Asia?
- Eu vin din Ploiesti, orasul in care am locuit pana dupa terminarea liceului. De mica, am simtit o atractie deosebita catre scena si intotdeauna mi-am dorit sa fac ceva care sa ma lege de "scandura". Parintii au sesizat repede acest lucru, fiindca de fiecare data cand dadeau o petrecere, eu devenem vedeta incontestabila: cantam si dansam fara sfiala. Curand dupa ce am intrat la scoala, am ajuns una dintre solistele corului. Din fericire, inca din perioada generalei, parintii mei mi-au luat inclinatia muzicala in serios, ajutandu-ma sa-mi cultiv talentul. Am inceput sa iau lectii de canto, apoi am urmat Scoala Populara de Arta. Dupa absolvire, m-am decis sa vin la Bucuresti, sa iau lectii de la renumita compozitoare si profesoara Camelia Dascalescu. Aceasta, dupa ce m-a ascultat, mi-a spus: "Da, canti ca o gospodina care-si asteapta sotul de la serviciu". In clipa aceea, am simtit ca mi se prabuseste tavanul in cap. Mi se spusese mie ca doamna Dascalescu e foarte severa si ca nu obisnuieste sa fie prea generoasa la capitolul laude, dar nu ma asteptam la un asemenea verdict. Mi-a mai venit inima la loc atunci cand mi-a spus ca am date vocale bune, dar ca, daca vreau sa fac cariera, trebuie sa muncesc foarte, foarte mult. Asa am inceput eu sa fac naveta de la Ploiesti la Bucuresti in fiecare saptamana. Cand colegii mei se duceau prin discoteci, eu fie eram pe drum catre sau dinspre Bucuresti, fie repetam, pentru ca jucam si intr-o comedie muzicala, la Teatrul "Toma Caragiu" din orasul meu natal, fie aveam vreo prezentare de moda, ba maiparticipam si pe la concursuri de Miss. In sfarsit, pe parcursul a patru ani, doamna Dascalescu mi-a pus la punct tehnica vocala si asa am intrat in caruselul festivalurilor muzicale. Si chiar in urma unui astfel de festival, unde luasem trofeul, l-am cunoscut pe Adrian Ordean, care acum este compozitorul trupei si unul dintre manageri, celalalt fiind Florin Ionescu. Povestea intalnirii noastre e destul de nostima: eu imi imprumutasem pantofii unei alte concurente, care "uitase" sa mi-i mai aduca inapoi, si nu mai aveam decat perechea de scena, care avea niste tocuri gigantice, de vreo 13 cm, cu care nu ma puteam deplasa prin culise. Asa ca, atunci cand sunetistul festivalului m-a anuntat ca Adi Ordean ar vrea sa stea de vorba cu mine, eram incaltata cu o pereche de adidasi de-ai bunului meu prieten Pepe si tot asa m-am dus la Adi. Bineinteles ca aveam senzatia ca toata lumea se uita la picioarele mele si din aceasta cauza eram extrem de jenata. Adi a trecut insa peste aspectul meu deplorabil si mi-a propus sa cant backing vocals pentru Schimbul Trei, trupa in care evolua el la acea vreme. Am fost atat de incantata, incat am acceptat pe loc. Ulterior, Adi a gasit-o si pe Anca, si amandoua am cantat cu Schimbul Trei un an de zile. A fost o scoala fantastica, pentru ca aveam de-a face cu niste oameni care aveau in spate o experienta muzicala fabuloasa, niste oameni generosi, care nu numai ca ne-au invatat ce inseamna sa canti live, pentru sali arhipline, dar si ce e aceea o familie, ai carei membri nu sunt rude de sange. Prin venele noastre, ale tuturor, curgea muzica, iar muzica e un liant indestructibil. Anul acela a reprezentat si baza, rudimentul a ceea ce a devenit ulterior Asia.
- In momentul de fata, marile trupe feminine occidentale s-au dezmembrat. Cu toate ca au avut un succes mondial zdrobitor, Spice Girls sau All Saints au abandonat formula de trupa, au incercat o cariera individuala: Geri Halliwell si Victoria Adams sunt doar cateva exemple in acest sens. Oare dorinta succesului pe cont propriu nu va va afecta si pe voi?
- Intr-o oarecare masura, noi, toate, am trecut prin experienta cantatului solo. Eu si Anca, cel putin, suntem veterane. Apoi, am avut sansa de a vedea ce inseamna echipa Schimbului Trei, asa ca pentru noi cale de intoarcere nu exista. Singur e greu, pentru ca tu esti cel care se ocupa de tot, tu esti singurul care se da cu capul de toti peretii si esti singur atunci cand usile iti sunt trantite in nas. In trupa, sarcinile sunt impartite. In Romania acestui moment, trupa e unica alternativa viabila. Acum, cel putin la noi, e vremea formatiilor, iar singur, si mai ales fara bani, e aproape imposibil sa razbati.
- Gandesti ca un veritabil manager, cu experienta de business muzical. In sensul acesta, as vrea sa vorbesti si despre imaginea grupului Asia, un cuvant pe care lumea nu-l prea intelege. In Romania, cand pronunti acest cuvant, majoritatea oamenilor au o viziune destul de simplista. Ceva de genul: te dai cu ruj, pui o rochie cu sclipici si urci pe scena.
- Aceasta este o viziune totalmente eronata. Imaginea inseamna ore si ore de munca, inseamna o multime de oameni ai caror activitate are un singur scop: acela ca la aparitia noastra pe scena totul sa fie ireprosabil. Echipa noastra e formata din doi manageri, pe care i-am mai pomenit, dintr-un textier, Dinu Olarasu, un coregraf - Edie, o garda de corp - Mircea, un inginer de sunet pentru studio si un altul pentru cantarile live. In total, vreo 20 de oameni! Imaginea unui artist nu se refera exclusiv la aspectul estetic, nu implica doar rujul de buze si fixativul de par. Imagine inseamna muzica, vestimentatie, comportament, alegerea atenta a locurilor unde apari. Noi suntem modele pentru cei din jurul nostru, de aceea nici macar atunci cand duci gunoiul nu poti aparea ciufulita si cu un tricou sifonat. Orice gest negativ pe care-l faci poate avea repercusiuni fatale asupra celor care te admira si, cel putin subconstient, te si imita. Mesajul pe care vrei sa-l transmiti, ca artist, se naste dintr-o deplina concordanta intre ceea ce canti, cum te imbraci, cum te comporti si ce spui. In plus, noi fiind patru personalitati diferite, mereu trebuie sa cautam o linie de mijloc, o solutie care sa ne multumeasca pe toate, fiindca suntem credibile, doar atata vreme cat e evidentca ceea ce facem, facem din convingere. Falsul si artificialul nu au ce cauta in viata noastra, fiindca publicul le detecteaza instantaneu si tot noi suntem sanctionate. Tocmai din respect pentru fani, noi nu respingem pe nimeni atunci cand cineva vine si ne cere un autograf, chiar daca noi, ca persoane private, suntem poate afectate de vreun necaz. In ceea ce priveste vestimentatia, noi incercam sa surprindem, in mod placut, la fiecare aparitie, insa nu suntem adeptele dezbracarii. Asia nu va fi niciodata vazuta cu sanii pe-afara sau cu fuste scurte pana sub popou. Noi adoptam extremele in sensul elegant sau sport, dar niciodata sexy, frizand vulgarul. Noi vrem sa castigam publicul nu prin imbracaminte - sau mai curand prin lipsa ei -, ci prin ceea ce suntem noi, ca oameni.
- Nu va ajunge cateodata oboseala?
- Ba da, uneori e greu. Ajungem sa fim epuizate fizic, insa niciodata psihic, pentru ca stim ca aceasta a fost alegerea noastra, ca nimeni nu ne-a obligat s-o luam pe acest drum. Nici nu credem ca e bine ca oamenii sa stie cu exactitate cata munca se ascunde in spatele aparitiilor noastre, fiindca, in fond, rolul nostru e sa-i facem sa se simta bine, nu sa-i impovaram cu problemele noastre. Orice are un pret.
- Dar cu toata aglomeratia din viata ta, in vara aceasta ai terminat Facultatea de Drept!
- Da, si mi-am dat licenta in plin turneu "Iveco Live 2001", asa ca a trebuit sa fac naveta intre Bucuresti si locurile unde concertam. Dar din nou spun ca a meritat, fiindca acesta a fost un alt vis al meu, care, iata, s-a implinit si el. Acum ma pregatesc pentru masterat si doctorat in Drept Penal. Peste multi ani, imi doresc sa ajung sa profesez. Cred ca as putea fi un avocat de succes, pentru ca sunt o perfectionista din fire si sunt un om foarte rational si diplomat. Si mai sunt si logoreica, dar - sper eu - in sensul bun al cuvantului.
- Ne mai desparte o saptamana de sarbatorile de Craciun. Ce face Asia in aceasta perioada si cum veti intampina anul 2002?
- Pentru noi, Craciunul reprezinta o perioada aparte, pentru ca toata firea pare sa sufere, in mod magic, o transformare in bine. Orasele par insufletite sub invazia ghirlandelor luminoase, iar oamenii fac eforturi sa lase la o parte egoismul. Fara sa vrei, spiritul Craciunului te prinde. Sarbatorile le vom petrece tot impreuna, in jurul bradului pe care-l vom amenaja, probabil, in studioul de inregistrari si speram ca Mosul sa ne aduca multe cadouri, fiindca anul acesta am fost foarte cuminti. In 2002, vrem sa intram sanatoase, fericite, cu o viata artistica la fel de tumultoasa si sa dea Dumnezeu sa ne mearga bine in toate. Si, mai ales, dorim sa intram in 2002 cu satisfactia de a fi facut o fapta buna: intentionam ca de Craciun sa mergem intr-un camin de batrani, unde sa aducem putina bucurie in sufletele acelea amarate, care nu mai stiu ce inseamna caldura unei familii. In ceea ce-i priveste pe cititorii "Formulei As", le uram multa sanatate, sarbatori fericite si imbelsugate si sa nu uite ca e bine ca in fiecare zi sa incerci sa fii un pic mai bun, mai bland si mai generos decat in ajun.
</b><b>In fata cortinei
Anca - Este din Tulcea si si-a dorit de mica sa devina cantareata, asa ca a fost data la scoala de muzica, studiind violoncelul si, auxiliar, pianul. A urmat Liceul Pedagogic, dar, in paralel, mergea la Liceul de Muzica, pentru lectii de canto. A inceput, inca din adolescenta, sa participe la tot felul de concursuri si festivaluri, unde, invariabil, era premiata. Cu banii castigati la un astfel de festival a venit la Adi Ordean, rugandu-l sa-i compuna o melodie in prima auditie. S-a mutat definitiv la Bucuresti, sub pretextul unor cursuri pe care le urma la Academia de Radio si Televiziune a lui Aristide Buhoiu. Parintii s-au cam impotrivit, dar pana la urma au cedat. A colaborat la emisiunea "Lumea lui Gaita", dupa care Adi Ordean i-a propus sa intre ca backing vocals in trupa Schimbul Trei. A cunoscut-o pe Irina, iar dupa un an de zile se nastea Asia. Actualmente, este studenta in anul Ii la A.S.E. si o bate gandul sa-si deschida un salon de frumusete.
Sorana - Provine dintr-o familie italo-romano-siriana. Cand era foarte mica, bunica a vrut sa-i cumpere un pian si s-o indrepte catre muzica, dar s-a izbit de opozitia mamei, care-si visa fiica specialista in limbi straine. Asa ca a fost data la o gradinita si apoi la o scoala germana. Cum insa muzica o atragea ca un magnet, a intrat in corul de la Palatul Copiilor. Timp de patru ani a lucrat in televiziune, prezentand horoscopul, emisiuni pentru copii sau topuri muzicale. Intre timp, a facut canto cu doamna Viorela Filip. Auzind o melodie de-a lui Adi Ordean, care i-a placut foarte mult, s-a decis sa-i telefoneze si, pentru ca-i era teama sa nu se balbaie, s-a apucat si a scris tot discursul pe un carnetel, inclusiv formulele de introducere: "Buna ziua. Ma numesc Sorana Mohamad, sunt eleva doamnei Viorela Filip si...". Adi Ordean a chemat-o la studio, a ascultat-o si i-a propus sa faca parte din Asia. Sorana a acceptat imediat, dar, din cauza emotiei, n-a fost in stare sa doarma deloc in noaptea aceea.
Alexandra - Este mezina formatiei. La fel ca si colegele ei, si-a dorit de mica sa faca muzica. In clasa a Iv-a, s-a decis sa inceapa sa studieze pianul. Dupa intrarea la Liceul "Iulia Hasdeu", la sectia de filologie, s-a apucat de karate si de canto, la Scoala Populara de Arta, la clasa doamnei Zina Nichita. Tocmai din cauza programului incarcat a refuzat sa asculte sfatul colegilor, care insistau ca ea sa se prezinte la preselectiile emisiunii "Ploaia de stele". S-a intamplat insa ca mama ei s-o inscrie in secret, asa ca tot a ajuns s-o imite pe Britney Spears. La preselectii, l-a cunoscut pe Laurentiu Niculescu, care a recomandat-o lui Florin Ionescu. Acesta tocmai se afla in cautarea unei fete, care s-o inlocuiasca pe Anemona, fosta membra Asia, care se decisese sa paraseasca trupa. Dupa ce a ascultat-o, Adi Ordean i-a propus si Alexandrei sa devina o "asiatica" si, desi s-a simtit magulita, aceasta nu si-a pierdut capul si a dat raspunsul abia a doua zi. Dupa Bac, Alexandra intentioneaza sa incerce la Facultatea de Limbi Straine (romana-engleza) sau la A.S.E., la sectia cu predare in limba engleza.Ines Hristea
Fotografii de Iulian Ignat