Monologuri cu scriitori
Adrian PopescuIarna deplina, muntele
Nimic nu poate fi mai grozav decat iarna, la munte. In cabana, unde ai pus un lemn uscat pe foc, aranjandu-l, ca in urma cu sute de ani, sa-l cuprinda flacarile, retraiesti o lume arhaica. Focul, o simtim fiecare, declanseaza irezistibil reveria, fantasmele eului nostru visator, dar si amintiri profunde, care vin de departe, de la stramosii nostri. Afara, zapada scartaie sub cizme si copilaria isi pregateste drumul de sanii sau de schiuri, pe zapada care a prins o crusta albastrie. Iarna, in muntii nostri sau in Dolomiti sau in Alpi, ne intoarce la sursele unei varste mirifice, invie o Europa a jocurilor de iarna si a sarbatorii Craciunului. Europa crestina se bucura, acum, de minunea intruparii divinului in uman, de ieslea Bethleemului, unde un copil s-a nascut ca sa salveze lumea. Bradul care va impodobi Piata San Pietro vine, in acest an, din padurile romanesti si simt ca poarta in zapada ramasa in crengile viguroase si in scoarta sa, unde limfa nu s-a uscat de tot, ceva din prospetimea locurilor noastre. Langa scenografia sacra a traditionalelor si indragitelor "impresii" - pestera, ieslea si pastorii, magii prezentandu-si darurile Copilului Divin, Mariei si lui Iosif -, bradul romanesc aduce in Cetatea Eterna, proaspat, vazduhul Carpatilor.
Iisus, copil, saracie, calatorie, frig sau maretie a celui slab din bunatate si iubire. Iarna devenim cu totii mai copilarosi, iar muntele ne ajuta sa fim astfel, stergand florile de gheata de pe sticla geamului. De cand nu am facut-o? La munte, la Colibita, pe langa Josenii Bargaului (unde drumul care vine de la Bistrita urca spre Piatra Fantanele si Vatra Dornei), poti sterge, daca vrei, florile de gheata de pe geam. Poti auzi zapada scartaind si focul trosnind in soba. O tabara de pictura, organizata de "Societatea de concerte", coordonator de proiect Gavril Tarmure, director artistic Mircea Oliv, cu sprijinul unui sponsor, adevarat iubitor de cultura, Radu Feldioreanu, a adunat pictori din Bucuresti (Salisteanu, Alexandru Chira, Sarbulescu, Adrian Chira, Pastina, Pelmus, Mantescu, Vioara Popescu) sau din Bistrita (Lupse, Dumitras, Duca), din Cluj (Tolan) la Colibita. Pictorii au lucrat cu har, muntele li s-a aratat senin sau mohorat, lacul si nametii, viroagele si magurile, gardurile si mai ales culorile din apropiere s-au mutat pe panzele uscate, in camerele-ateliere. O minune nascandu-se sub ochii nostri; muntele vesnic si cel din fata, altul pentru fiecare si acelasi. Chemati sa convorbeasca fratern cu pictorii, au fost scriitorii Ion Bogdan Lefter, Ion Muresan, Vasile Gogea, criticul de arta Pavel Susara, Ioan Mircea, Virgil Ciomos, Alexandru Baumgarten, Mircea Oliv, pictorul Sorin Dumitrescu, parintele Ioan Bizau, Marius Macedon. Cantecele Mariei si ale lui Grigore Lese au fost si ele o carare inzapezita, urcand spre varful muntelui, energie ascensionala, muzicalitate strabuna, amintindu-ne blagiene "izvoare pe care le deschid in munte ratul mistretilor"...
Cvartetul "Ethos", suflatorii Cvintetului "Colibita", vibratii trezind ecoul muntelui atipit. Pentru mine, anul s-a incheiat cu doua evenimente fericite: regasirea muntelui si regasirea libertatii de a circula fara vize in Europa; ma bucur, ca toti romanii, si visez muntele, chiar daca frigul ne alunga in case neincalzite. Nu stiu cum, dar acolo, la munte, si frigul e mai vesel, mai aspru, dar mai curat, elementar, pur - in salbaticia sa neingenunchiata de om. La o fereastra imi doresc sa ma gaseasca Noul An - a unei case la tara, a unei cabane, printre brazi si nameti si cremeni, sisturi sau calcar nins, sa incep noua carte, daca va fi sa am harul, in cantece de colinde, de colindatori - copii, care aduc de afara frigul curat, o data cu lucirea stelei in ochii lor, care au vazut Nasterea Domnului intr-o pestera. Daca nu aievea, in vis macar, asa ca mine. As vrea sa se cheme, cuminte si grav, "Ucenicul ascultator", noul meu volum de la "Cartea Romaneasca". Un volum tot de versuri (vechi si multe noi), un drum al meu, nu departe de drumul magilor din poveste.
Eveniment
Gala extraordinara a dansului la Teatrul "Odeon"
In luna octombrie, se initia un proiect ambitios si totodata unic in peisajul nostru artistic - Dans la Odeon, ce isi propunea prezentarea unor gale extraordinare in care, lunar, sa se regaseasca elita dansului profesionist de la noi si de pretutindeni. Prima Gala marcase si o colaborare in premiera, intre Teatrul Odeon si Teatrul de Balet "Oleg Danovski" din Constanta, aflat - daca nu ma insel - la prima sa intalnire de dupa "89 cu publicul bucurestean. Mai mult, la debutul in forta al acestui proiect contribuise si prezenta dansatorului si coregrafului Gigi Caciuleanu (actualmente directorul Baletului National din Chile), ca invitat de onoare, alaturi de nume de referinta ale artei dansului: Corina Dumitrescu (prim-solista a Operei Nationale), Razvan Mazilu (coordonator al proiectului si regizor al Galei). Li s-au alaturat nume de referinta ale Teatrului "Oleg Danovski": Monica Chereches, Felicia Serbanescu, Aliss Tarcea, Olimpia Cheta, Jenna Johnson, Delia Hantiu, Calin Hantiu, Traian Vlas, Cristian Tarcea, Daniel Precup, Gigel Ungureanu, Madalina Dan, Sorina Serban, Ovidiu Muscalu. Fara exagerare, publicul a luat cu asalt sala Teatrului Odeon si spectacolul a fost perceput ca un Eveniment, ca o Sarbatoare a Dansului.
Era firesc, astfel, ca o a doua intalnire cu arta dansului, sub aceeasi egida, sa fie asteptata cu nerabdare si sa aiba un mare succes. Gala extraordinara din 8 decembrie i-a avut in program pe Corina Dumitrescu, Mihai Babuska, Compania Orion Balet condusa de Sergiu Anghel, Mateia Stanculescu, alaturi de Dan Puric, Carmen Ungureanu si Razvan Mazilu - in tripla postura de dansator, regizor si scenarist. Coregrafiile semnate de Myriam Raducanu, Sergiu Anghel, Florin Fieroiu, Mateia Stanculescu au fost inspirat alaturate coregrafiilor clasice (M. Fokin sau M. Petipas) sau fragmentului din spectacolul lui Dan Puric, "Toujours l"amour". De asemenea, actorii Rodica Mandache, Jeanine Stavarache, Catalina Mustata, Oana Stefanescu, Ionel Mihailescu, Mugur Arvunescu si Dimitrii Bogomaz au pus in valoare, prin cuvantul rostit si prin "personajele" create, ideea interesanta a scenariului.
Publicul care a umplut sala Teatrului Odeon (in al carui foaier a fost organizata si expozitia Mirelei Dauceanu, pregatind parca atmosfera) a aplaudat un spectacol de tinuta, atent cizelat, facut cu pasiune, transformat de protagonistii sai in Eveniment.Claudiu Ionescu
Carte
Selectia Formula As
- Maria Cantacuzino-Enescu,"Ombres et Lumi?res/ Umbre si Lumini. Amintirile unei Printese Moldave", text francez stabilit, traducere si note de Elena Bulai, editie si prefata de C. Th. Ciobanu, volum aparut la Editura "Aristare" din Onesti, in colaborare cu Centrul de Cultura "Rosetti-Tescanu - George Enescu" si Fundatia Nationala "G. Calinescu", 926 pag. Datorita unui grup de intelectuali pasionati, orasul Onesti a devenit in cateva decenii un centru cultural ce intrece prin realizari majore alte urbe cu vechi traditii, adunand periodic elita literara si artistica a tarii. Fundatia Nationala "G. Calinescu", al carei suflet e poetul C. Th. Ciobanu, si Centrul de Cultura "Rosetti-Tescanu - G. Enescu", condus de d-na Elena Bulai, adauga acum numeroaselor infaptuiri memorabile aceasta editie a memoriilor unui personaj mitic, nu doar al locului, Printesa Maria Cantacuzino-Enescu (1879-1968). Celebra Maruca, nascuta Rosetti-Tescanu, descendenta din vechi ramuri boieresti moldovene si ajunsa prin casatoria cu Printul Mihai Cantacuzino, fiul Nababului, in varful aristocratiei bucurestene, are ce povesti despre sine si despre epoca strabatuta, despre personalitatile cu care si-a impletit viata, despre evenimentele la care a participat, despre locurile indragite - si o face cu o placere ce transpare din fraza. Fara sa aiba talentul literar si abilitatile politice ale Marthei Bibescu, cele doua printese au totusi multe in comun. In primul rand, o fire pasionala, independenta si originala, in raspar cu mentalitatea conservatoare, si o inalta idee despre capacitatea lor de seductie. Apoi, mai au in comun casnicii nefericite, contractate devreme, cu printi dezamagitori, ceea ce le indreapta spre legaturi cu persoane mai apropiate de orizontul lor spiritual si spre o libertate "scandaloasa". Mai seamana prin puternicul atasament pentru natura si cultura tarii natale, prin ambitiile de suprematie in viata mondena (descrisa in detalii savuroase de atmosfera si culoare), prin cochetaria orgolioasa cu care isi fardeaza avantajos imaginea in ochii posteritatii. Maruca este chiar mai narcisiaca decat Martha Bibescu, descriindu-se insistent ca o zeita de un farmec irezistibil, care starneste pasiuni (unele impartasite, altele ba) unor barbati superiori, precum ministrul turc Kiazim-Bey, Jean Crissovelony, Matila Ghyca (ei i-a fost dedicat eseul "Numarul de aur"), Nae Ionescu s.a.m.d. Paginile cele mai pline de fervoare, denotand firea ei cam exaltata, sunt cele (numeroase) dedicate iubirii si convietuirii cu George Enescu, adulat ca Maestru si usor ironizat ca Pynx, adoratorul stangaci si lipsit de simt practic. Alternand pagini de jurnal cu amintiri si istorii de familie de dinaintea nasterii sale, Maria Cantacuzino-Enescu staruie asupra unor scene, peisaje si personaje de tot interesul (intre acestea, Vasile Conta, Costache Negri, Vasile Alecsandri, Carmen Sylva, Regina Maria - cu care a avut o stransa relatie de amicitie-rivalitate, politicieni si aristocrati romani si straini, artiste de renume). Volumul se contureaza, in cele din urma, ca un autoportret, plasat in cadrul relatiilor familiale, mondene, amoroase, avand ca fundal devenirea societatii romanesti de la 1850 pana in 1953 (anul ultimelor insemnari amare din exil). Editia aparuta la Onesti este admirabila din toate punctele de vedere si nu pot sa nu ma gandesc la munca uriasa si dificila pe care o presupune o asemenea carte. Pentru care merita recunostinta noastra atat d-na Elena Bulai, a carei traducere e impecabila (lucru usor de constatat comparand versiunea romana cu originalul francez alaturat), cat si editorul C. Th. Ciobanu. Singurul regret e ca nu au putut fi adaugate si fotografii (care probabil ar fi ridicat costurile de editare peste posibilitati). Oricum, memoriile Printesei Maria Cantacuzino-Enescu sunt o aparitie-eveniment.Adriana Bittel