Spectator

Redactia
Steven BonicaPublicist din Chicago, S.U.A."Cand zici <<M-am saturat de Romania>> este totuna cu a spune <<M-am saturat de mama>>". Odata ajuns in America, in anii 80, Steven (Stefan) Bonica din Oradea a facut un experiment incredibil: a incercat, vreme de doi ani, sa uite ca e roman. In...

Steven BonicaPublicist din Chicago, S.U.A.</b><b>"Cand zici <<M-am saturat de Romania>> este totuna cu a spune <<M-am saturat de mama>>"

Odata ajuns in America, in anii 80, Steven (Stefan) Bonica din Oradea a facut un experiment incredibil: a incercat, vreme de doi ani, sa uite ca e roman. In mod deliberat, a ocolit comunitatea romana, a taiat orice punte de comunicare, a vorbit numai englezeste si le-a spus colegilor americani de liceu ca e italian. A jucat, cu destula convingere, printre romani, rolul de paria, iar printre americani - rolul celui care arunca in spatele sau pieptenul fermecat, facand sa rasara padurea deasa a uitarii propriilor radacini. Credea ca acest rol ii va face bine si-l va ajuta sa se integreze mai usor in societatea americana, departe de intrigile, certurile, barfele si dezbinarile existente intre romani. Dupa aproape 800 de zile de autoizolare, de lepadare brutala a propriei identitati, in speranta vana a integrarii mai usoare in melting pot-ul (amestecul de populatii) promovat de Unchiul Sam, Steven Bonica a simtit ca se sufoca. A inteles ca "joaca" s-a prelungit prea mult, iar lipsa de "aer romanesc" ii poate periclita personalitatea si cariera. Spune: "Mi-am dat seama ca un om fara identitate si fara radacini inceteaza sa existe. Am simtit ca s-a creat un gol fantastic in mine; ma vedeam ca o gasca intre gaini: aveam pene si plisc, eram <<pasare de curte>>, dar gandeam total diferit de <<pasarile>> din jur; sunetele noastre nu se armonizau, <<mancarea>> nu era aceeasi. Am spus, brusc iluminat de Cel de Sus: nu e locul meu aici! Trebuie sa ma intorc intre romani!".
Revenit din calatoria fantastica a autoinstrainarii, Steven a dorit sa recupereze timpul pierdut cu naivul, tinerescul experiment. S-a dedicat comunicarii intre romani, fondand Compania "Center Focus Publishing" si editand primul Almanah de tip Pagini Galbene - "Romanian-American Yellow Pages", dedicat comunitatilor romanesti din S.U.A. si Canada. Ajuns la a doua editie (cea de-a treia se afla sub tipar), Almanahul s-a dovedit un succes. La fel de interesanta este si revista lunara "Romanian Impact" - "vehiculul" prin care Bonica isi propune sa comunice cu cat mai multi romani din S.U.A. si Canada, in dorinta sa puternica de a cultiva gandirea pozitiva si intelegerea frateasca intre cei de acelasi neam.
"Cand scriem ceva rau despre tara in care ne-am nascut, punem blamul pe butuc; iar noi suntem o aschie din acest butuc"
- "Center Focus" are un scop ambitios: acela de a-i pune pe romani pe harta societatii civile americane si canadiene. Pentru asta, ati cheltuit multi bani, ati riscat sa fiti suspectat de "colaborationism" cu autoritatile romane postdecembriste si v-ati neglijat o afacere adevarata, de agent imobiliar (Real Estate), din care scoteati bani frumosi. Credeti ca merita?
- Fara indoiala. Dandu-mi seama ca am niste abilitati de comunicare si de marketing, pe care mi le-au dezvoltat cursurile de la "Moody Bill Institute" - pe care le-am urmat cu mare interes -, mi-am spus ca ar fi pacat sa nu le folosesc in avantajul conationalilor mei. In tot ce am intreprins, am pornit de la premisa crestina invatata de la bunicul meu: toti suntem creatia lui Dumnezeu, deci toti suntem frati; nu exista mai mare, nu exista mai mic, nu exista mai negru, nu exista mai alb, nu exista mai slab, nu exista mai gras. Mi-am dat seama ca trebuie sa ne facem cunoscuti printre americani, dar si printre noi insine; ca trebuie sa-i ajutam pe cei aflati la inceputul drumului. Am aratat ca nu sunt numai romani care se fura intre ei, ci sunt si romani care lucreaza cinstit, iar acestia sunt cei mai multi. Cine pleaca in America primeste sfatul "prietenesc" de a se feri de romani, de a nu se duce sa lucreze cu romani, de a nu cumpara de la magazinele romanilor. Pe undeva, este un adevar la mijloc, dar in mult mai putin de jumatate din cazuri. Eu vad romani ridicandu-se de pe urma eforturilor cinstite, facilitate de alti romani. Sunt multi cei care se ajuta intre ei; procentul celor care recunosc ca s-au ridicat datorita ajutorului fratesc este mult mai mare decat al celor care zic: "Am fost pacalit de romani". In privinta colaborarii mele cu autoritatile, nu vad cum mi-as putea procura informatiile necesare pentru Almanah sau pentru "Impact", fara sa apelez la Ambasada Romana sau la autoritatile din domeniu de la Bucuresti. Este absurd sa ignori aceste voci oficiale ale Romaniei.
- Ca publicist si editor, v-ati remarcat prin atitudinea binevoitoare fata de realitatile romanesti, fata de Romania. In loc sa criticati starea deplorabila a tarii, v-ati limitat la reportaje culturale si turistice, la stiri si note despre fapte bune. Credeti ca "presa pozitiva" se potriveste situatiei actuale a romanilor si a Romaniei?
- Ar trebui sa va raspundeti singur la aceasta intrebare, dand exemplul exceptional al revistei la care lucrati: "Formula As". Convingerea mea adanca este urmatoarea: cand scriem ceva rau despre tara in care ne-am nascut, punem blamul pe butuc; iar noi suntem o aschie din acest butuc. Spunem deci ceva rau despre noi insine. Articolele negre care apar in presa romana din tara si din diaspora imi creeaza o stare de greata. Noi trebuie sa aratam ca romanii au o inima buna. Daca vrem ca Nato si Ue sa aiba incredere in Romania, noi, ziaristii, trebuie sa aratam ca suntem buni, ca natiunea noastra e buna; noi avem obligatia sa vorbim din prisosul inimii. Altfel, cu atatea stiri negative care inunda unele ziare romanesti, strainii pot trage concluzia ca romanii sunt oameni rai, care se autodesconsidera. Mediile antiromanesti promoveaza cu succes ideea ca romanii se sapa intre ei, isi dau in cap ei intre ei; se ridica unul, altu-i da in cap, si nu trebuie sa te ingrijorezi de soarta lor, pentru ca ei isi asigura cu avant insuccesul unii altora.

</b><b>"Nu poti sa tii si lumina si intunericul in aceeasi incapere"

- Nu vi se pare ca propuneti ziarelor sa fardeze realitatea, ca pe vremuri?
- Depinde. Daca articolul pozitiv e facut sa acopere unele realitati, atunci e fals, miroase a propaganda ieftina. In promovarea pozitiva, sincera, nu e loc de negativ; acesta nu starneste nici un interes. Cel care isi asuma orientarea aceasta nu poate comite pacatul de a promova sub eticheta Bun pe cineva Rau, dand negativul drept pozitiv. Noi, cei de la "Center Focus", cand trimitem la "National Geographics" sau la "Wall Street Journal" cateva reportaje pozitive despre noua Romanie democratica, le spunem doar atat: "Ati vazut in articolele anterioare partea negativa din Romania. N-ati vrea sa vedeti si partea pozitiva, care e de zece ori mai puternica decat cea negativa?". Vom arata locuri, orase, masini frumoase, case noi, oameni de afaceri prosperi. E adevarat: nu toata lumea are masini noi si frumoase, nu toata lumea are vile, nu toata lumea zambeste pe strada. Dar eu prezint totusi un esantion real, partea care creste a realitatii, standardul la care se poate ajunge. Sa va intreb: daca Tarom sau Klm vor sa-si faca publicitate, ce pun in imagine - un mecanic robotind sub un cauciuc vechi si uzat sau un avion gata de zbor sau chiar in timpul zborului? Exista si mecanicul murdar care lucreaza pe pista, dar eu propun un zbor linistit, confort, zambet de stewardesa. Daca facem promovare pozitiva, nu inseamna ca aspectele negative nu exista, dar atentia noastra nu este atrasa de ele. Nevoia de relatari despre lucruri bune si frumoase este enorma la oameni, mai ales ca 12 ani au fost intoxicati numai cu vesti proaste. Inca o data, succesul revistei dvs. demonstreaza acest adevar. Citind "Formula As", inteleg ca, de pilda, in constructii exista doua tipuri de oameni: cei care construiesc si cei care demoleaza. Toti se cheama ca lucreaza in constructii. Dar dvs. il considerati constructor calificat numai pe acela care construieste, nu pe cel care demoleaza. Acesta din urma doar lucreaza in constructii, nu e constructor. Metaforic spus, nu poti sa tii si lumina si intunericul in aceeasi incapere. Trebuie sa optezi.
- Oamenii apreciaza, totusi, presa critica, ziarele care dezvaluie coruptia Puterii, a institutiilor statului, scandalurile din lumea politica. Acestea nu fac un lucru bun pentru societate?
- Daca aceasta critica e constructiva, daca urmareste ridicarea morala a societatii, nu doar scormonirea prin mocirla de dragul senzatiei, este foarte necesara. Una este a relata despre coruptia din Romania, despre hotii de benzina, si alta e sa spui ca intreaga Romanie e putred de corupta si toti taranii fura benzina din conducte. In acest caz, punem in pericol credibilitatea tarii, aruncam si copilul din albie o data cu lesia. Credeti ca Eni, marea companie italiana care doreste sa construiasca o conducta spre Europa Occidentala, prin Romania, care sa transporte cantitati imense de hidrocarburi din Caucaz, nu va intra la idei si se va mai gandi la ruta aleasa? Ca sa fiu mai clar asupra felului in care vad presa critica, voi da exemplul gunoierilor. Ei nu aduna gunoi cu gunoi, nu scormonesc pana la fund in tomberoane, ci colecteaza doar containerele pline cu mizerie, aruncandu-le la groapa. Asa e normal, asa se asigura curatenia orasului. Dar, daca scot la lumina bucata cu bucata, nu vor mai ajunge niciodata sa-si faca slujba, iar orasul va ramane murdar.</b>
<b>

</b><b>"Unde am fi azi, daca Iisus ar fi gandit cum gandim noi?"

- Viziunea dvs. pare un pic prea idilica; vorbiti ca un pastor, uitand ca sunt de schimbat mentalitatile acestui popor. Nu are presa un rol important in aceasta directie?
- Ba da, presa pozitiva. Cea excesiv de negativa intretine promiscuitatea si confuzia, streseaza individul pana la disperare. Mentalitatea se schimba pornind de jos, de la fiecare om. Romanul trebuie sa aiba vointa de a evolua el insusi, trebuie incurajat in aceasta directie. Daca fiecare se gandeste sa fie un tata, un sot, un vecin mai bun, un muncitor, un sofer, un businessman mai bun, daca fiecare se gandeste la el insusi si cauta in el insusi sa faca ceva util, societatea insasi evolueaza. Intru aceasta, de cel mai mare ajutor este credinta, Biserica vie. Preotii trebuie sa-i invete pe oameni cum sa traiasca in mod crestin si cum sa schimbe lumea intai in jurul lor, apoi intr-un cerc tot mai larg. Ei trebuie sa spuna: "Haideti, fratilor, sa schimbam lumea cu cate un suflet, haideti sa schimbam aerul cu cate un pom, plantand aici un pom si mai incolo alt pom, sa avem aer curat". Chiar si ziaristii pot face acest lucru; ei se tem ca nu se mai vand ziarele, dar se insala. Ce i-ar costa sa incerce sa instituie un moratoriu al renuntarii la vulgaritate, pe o perioada de timp? Ce-ar fi sa promoveze intoarcerea la Dumnezeu si la respectul legilor, intoarcerea la iubire si la unitate intre frati?
- Adica sa-i calauzeasca intru urmarea lui Iisus?
- Este exact ceea ce fac paginile de "Spiritualitate" ale revistei dvs. Cand Iisus a poruncit: "Sa va iubiti unii pe altii cum v-am iubit Eu pe voi!", nu s-a gandit la defectele ucenicilor. Daca statea sa se uite la ei, ar fi putut spune: Pentru cine sa Ma las Eu crucificat? Pentru astia? Pentru Petru, care s-a lepadat de Mine de trei ori? Pentru Iuda, care M-a tradat? Pentru Maria Magdalena, cu viata si faptele ei? Unde am fi azi, daca Iisus ar fi gandit cum gandim noi? Fara Mantuitor. Nu spun ca presa trebuie sa ia locul Bisericii, dar trebuie sa-i ajute pe oameni sa-si puna intrebari despre rostul nostru pe lume, despre felul in care se poate construi o natiune crestina, despre caile de urmat pentru iesirea din impasul economic actual. Ziarele au o responsabilitate imensa, pe care nu toate si-o asuma cu destula dedicatie; prin ele, oamenii trebuie deprinsi sa gandeasca global, dar sa actioneze local, in familia, in catunul, in comuna sau orasul fiecaruia. Sfanta Scriptura spune: "Poporul piere din lipsa de cunostinte, din ignoranta. E de datoria celui ce cunoaste sa spuna celui ce nu cunoaste". In acest mod, s-ar imputina chiar si plecarile in strainatate ale tinerilor, care isi imagineaza acolo viata in roz si ar fi redusi la tacere cei care amagesc oamenii, afirmand ca nu merita sa mai crezi in aceasta tara. Cand zici <<M-am saturat de Romania>>, cum am auzit ca se lamenteaza unii, este totuna cu a spune <<M-am saturat de mama>>.Ion Longin Popescu

Orice comentariu poate fi adresat direct intervievatului nostru, pe adresa: Center Focus Publishing, 7847, N. Caldwell Ave., Unit D., Niles, Il 60714, Usa; fax: 001 (847) 663.0960; e-mail: impact@centerfocus.org.