Schimbarea la fata a Americii
S.U.A. trebuie sa raspunda in momentul de fata la intrebarea Sfinxului: in ce se va transforma tara libertatii? Pare o intrebare simpla. Este, dintr-un anumit punct de vedere. De fapt, este cea mai grea intrebare, pentru ca nimeni nu cunoaste raspunsul. Dincolo de perceptiile noastre exterioare, exista o realitate americana pe care nu o poti percepe decat la fata locului. Zona din jurul blocurilor gemene (si a celorlaltor cladiri) World Trade Centre a devenit un loc de pelerinaj pentru americani, ca si pentru strainii care viziteaza New York-ul. Aici nu se celebreaza insa nici un zeu particular sau universal, nici vreun profet al vreunei viziuni particulare cu privire la fiinta suprema, dar care este transformata in religie universala. Fanaticii care au lovit America au pretins ca indeplinesc o misiune divina, distrugandu-i pe cei care se rugau unui Dumnezeu cu alt nume. La locul tragediei new-yorkeze este celebrat cultul libertatii. Poate ca de aceea nici nu conteaza ca, in perioada cat ma aflu aici, nu se poate vizita Statuia Libertatii (nici Staten Island). Cultul libertatii are mai multe simboluri exterioare si spirituale. De pilda, pe Canal Street, o zona a comertului stradal, unde majoritatea vanzatorilor sunt asiatici.
Maine va fi o mare sarbatoare americana, Thanksgiving. Spre deosebire de alte dati, acum are o semnificatie cruciala. Americanii sunt in continuare recunoscatori Fiintei Supreme, indiferent de religia lor, pentru ca traiesc intr-o tara binecuvantata de Dumnezeu. Am vazut cateva spectaculoase si substantiale talk-show-uri (total diferite de idioteniile de la noi, care maimutaresc emisiunile americane), in care erau luate in discutie argumentele celor care afirmau ca resentimentele antiamericane provin din tipul de cultura de masa pe care industria de entertainment o exporta. Un mare politolog american spunea ca aceasta productie este in primul rand pentru piata interna, unde vulgaritatea, violenta, pornografia, cinismul etc. sunt gustate, cerute, dorite - prin urmare, acea parte amatoare a publicului le primeste in mari cantitati, asa ca sunt bune si pentru export, numai ca exista un "dar". Dar aceasta este o parte restransa a Americii. America reala este o tara profund religioasa. Statisticile arata de cateva decenii ca americanii se duc in proportie de peste 90% duminica (sau in zilele echivalente, depinde de religie) la biserica, templu, sinagoga, moschee etc. Aceasta parte nu este senzationala, aparent nu poate fi vanduta. Cand contele francez Alexis de Tocqueville a vizitat S.U.A. (in 1830), el a fost atat de socat moral si politic de ceea ce a vazut, incat a simtit nevoia sa scrie o carte despre democratia in America (cea mai buna care s-a scris vreodata si pe care la noi multi o citeaza, dar putini au citit-o), in care afirma ca principala institutie politica din tara-continent este religia (atentie, nu biserica, cum apare la noi in sondajele de opinie!). America este o tara religioasa. Dar este tara libertatii religioase. De aceea, bisericile (cateva mii de tipuri) sunt slabe. America a fost atacata nu atat pentru ca este religioasa, ci pentru ca este tara libertatii religioase.
Tocmai pentru ca este o tara libera, decizia (pe care o gasesc absolut intemeiata) a presedintelui George W. Bush de a infiinta tribunale militare este intens dezbatuta. Nu este insa intens dezbatuta la televizor, ci in societatea civila. In toate vizitele pe unde am fost, pe la prieteni, cunostinte, in ocazii mondene sau reuniuni de specialitate (stiinte politice, stiinte sociale), lumea discuta in contradictoriu. Tara arde si baba se piaptana - ar putea spune un cinic -, dar, de fapt, tara libertatii traieste drama de a vedea cum tara ordinii sau standardele de securitate nationala prevaleaza in fata argumentelor legale si constitutionale. Ceea ce nu inteleg insa cei care pun ideologiile inaintea interesului public este ca America este in razboi. Nu poti judeca politica razboiului cu criteriile pacii, dupa cum nu poti face politica pacii cu mijloacele razboiului. Cei care comit ambele tipuri de erori nu inteleg nici pacea, nici razboiul. Cand spectrul terorii nucleare pluteste (vezi, de pilda, unul dintre editorialele publicate zilele acestea in New York Times, chiar cu acest titlu), cand scrisorile cu antrax continua sa soseasca pe adrese oficiale sau private, cand teroristii lui Bin Laden promit noi atacuri, atunci este stupid sa nu te aperi.
Strategia diplomatica, militara si de intelligence a S.U.A. a fost conceputa de mai bine de cinci decenii incoace pentru apararea intereselor americane pe plan international, nu pe plan intern. Atacarea civililor americani pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este o amenintare la care nu se mai poate raspunde judecandu-i pe vinovati cu toate mijloacele de protectie constitutionale. Cum sa protejezi un criminal care vrea sa distruga un sistem legal si constitutional chiar cu mijloace legale si constitutionale pe care el vrea sa le distruga? Din fericire, instinctele politice ale lui Bush si calitatea consilierilor sai politici au ferit America de dileme insolubile, de false aporii. Problema este ca amenintarile nu vor inceta nici dupa uciderea lui Bin Laden, a comandantilor si executantilor Al Queda, nici a mollahului Omar si a talibanilor radicali. Razboiul se va intinde si in alte parti ale lumii teroriste. Daca acele lovituri vor fi percepute ca atacuri impotriva lumii arabe sau civilizatiei islamiste, atunci lucrurile se vor complica.
Stiu ca exista in tara mea oameni la fel de stupizi precum cei din tara pe care tocmai o vizitez. Ei se intreaba: dar ce ne pasa noua de ceea ce se intampla in America? Poate ca unii sunt doar neinformati sau inculti. Daca ar avea mai multa informatie, dar si o oarecare pregatire intelectuala, ar intelege mai usor. Uneori tocmai faptul ca au o pregatire intelectuala ii determina pe unii sa cada mai usor prada teoriilor conspirationiste imaginate de alti oameni culti sau semidocti. Lucrurile sunt insa extrem de simple. Romaniei, precum si altor tari mici sau mijlocii, chiar si tarilor mari sau foarte mari, trebuie sa le pese de ceea ce se petrece in America. Motivul este limpede precum cristalul. De vreo cateva decenii incoace, ea a devenit o supraputere, iar dupa 1991, singura supraputere in mai multe domenii (mai intai de toate, in educatie, stiinta, cultura, viata intelectuala, abia dupa aceea si din aceasta cauza ea a devenit supraputerea militara, diplomatica si de intelligence pe care o urasc cei neputinciosi, nerecunoscatori sau invidiosi). Schimbarea la fata a Americii va atrage dupa sine schimbarea la fata a lumii in care traim, deci si a Romaniei. Tot in America s-a hotarat si lupta deschisa si pana la capat impotriva comunismului, iar noi ne-am trezit atunci cu un cadou nesperat. Acum, americanii se pregatesc sa ne mai dea un cadou. Suntem oare pregatiti sa-l primim?Dan Pavel
New York, 21 noiembrie 2001