Asii adolescentilor

Redactia
O sarbatoare a muziciiOrient Express- Cand jazz-ul intra in joc cu muzica populara -. Suntem in cocheta Sala Ascub din Bucuresti. Scena e ocupata de o orchestra care canta in draci, in vreme ce un barbat, purtand o tichiuta colorata pe cap si sosete de lana, se ridica de la pian, coboara in sala si...

O sarbatoare a muziciiOrient Express- Cand jazz-ul intra in joc cu muzica populara -

Suntem in cocheta Sala Ascub din Bucuresti. Scena e ocupata de o orchestra care canta in draci, in vreme ce un barbat, purtand o tichiuta colorata pe cap si sosete de lana, se ridica de la pian, coboara in sala si strange bani de la spectatori, lovind o toba cu zurgalai. Publicul este in delir. Asista la cel mai fantezist "Mars al miresei" auzit vreodata. Harry Tavitian si formatia Orient Express isi pot permite orice: glume, haos, armonie, stilizari ale folclorului balcanic, comunicare cu sala. Un supergrup exploziv, care a adunat pentru cauza "ethno-jazz"-ului muzicieni tineri, veniti din diferite zone ale tarii si ale muzicii (jazz, rock, blues).

Harry Tavitian
"Raspunsul publicului este mult peste asteptari"

- Au trecut aproape trei ani de cand ati "pus pe sine" acest grup. Cu ce ganduri ati pornit la drum si cum au evoluat lucrurile intre timp?
- Intentia mea a fost sa strang laolalta opt-noua muzicieni din generatia noua a jazz-ului romanesc, care sa aiba legatura cu fenomenul folcloric, cu traditia, cu muzica etnica. Am facut la inceput o lista mai mare si, dupa multe calcule pe hartie, m-am oprit la ei. Au acceptat cu totii si dupa un timp ne-am adunat la Cluj, am repetat o saptamana si am sustinut doua concerte in cluburi, concerte ce fusesera programate inca dinainte ca cineva, chiar si eu, sa stie cum va suna noua formatie. Asta se intampla in februarie 1999. A urmat lansarea in Bucuresti, la "Laptaria lui Enache", si apoi au fost concerte in marile orase ale tarii, dar si peste granita, la Washington, in cadrul Festivalului Smithsonian, unde am cantat de doua ori - in fata specialistilor, si apoi pentru un public de o mie de oameni -, si la Hanovra 2000, cate doua concerte pe zi, timp de o saptamana. Un punct important al traseului trupei este si aparitia in 99 a Cd-ului "Axis Mundi". De la infiintare, Orient Express-ul nu a trecut prin schimbari de stil, ci mai degraba a trebuit sa ne adaptam faptului ca doi dintre membrii trupei sunt plecati pentru o vreme din tara: Eddie Neumann in Anglia si Zsolt Meier in Germania. Ei insa ni se pot alatura, in cazul unor noi concerte in strainatate.
- Va asteptati la o asemenea primire calduroasa din partea publicului bucurestean? "Marsul miresei" ridica salile in picioare.
- Eu cochetez de 20 de ani cu folclorul si pot spune ca aveam dinainte de a fonda acest grup un puls al publicului vizavi de aceasta muzica. Ei bine, raspunsul publicului la concertele Orient Express este peste asteptarile mele. "Ethno" a devenit un curent foarte bine primit, un stil in plina evolutie in cadrul jazz-ului. La "Marsul miresei", in fond un cantec traditional de nunta romaneasca, am incercat sa schitam niste personaje - soacra, mirele etc. - si sa urmam momentele principale, de la alaiul mirelui pana la orele diminetii, cand lumea e cam cherchelita si mireasa are picioarele umflate. Mai e si momentul in care muzicantii strang banii si ne-am tot gandit daca nu vom lasa loc de interpretari, insa toata lumea a inteles ca este un gest simbolic si m-am bucurat ca la Festivalul de Jazz de la Bucuresti chiar si ministrul Culturii, prezent la concert, a intrat in jocul nostru. Finalul mai sumbru al cantecului se leaga de distrugerea, disparitia traditiilor, un fenomen foarte accentuat in Vest. La noi nu mai e ca acum 50 de ani, cand, in orice sat mergea, Constantin Brailoiu putea gasi un rapsod, un taraf. Totusi, in multe regiuni traditia se mai pastreaza. Cum insa explozia tehnologiilor, a comunicatiilor se face simtita si la noi si cum vrem cu orice pret sa urmam drumul vestului, s-ar putea ca in curand si traditiile noastre sa aiba aceeasi soarta.

</b><b>Mario Florescu
(percutie)

Absolvent al Academiei de Muzica din Cluj, banateanul Mario Florescu este la 34 de ani un percutionist cu o mare experienta, capatata in urma colaborarii cu numeroase formatii, cu stiluri si genuri muzicale diferite (cititorii revistei noastre il cunosc ca membru al grupului clujean Shabbah). In prezent, pe langa activitatea sa alaturi de Orient Express, Mario se pregateste sa plece intr-un turneu de colinde, alaturi de Stefan Hrusca, apoi intr-un sir de concerte in Spania, impreuna cu Filarmonica de Stat din Arad, iar la intoarcere, isi doreste sa lanseze grupul sau de percutionisti Prezent, in care canta alaturi de sotia sa si de cativa foarte talentati elevi ai Liceului de Muzica aradean. "In Orient Express, am in primul rand satisfactia sa cant alaturi de oameni consacrati, care stiu cu ce se mananca muzica, ce inseamna scena. Pentru Festivalul de Jazz de la Bucuresti nu am avut timp sa repetam decat la cabine, inainte de concerte, iar reactia expansiva a publicului cred ca spune totul despre felul in care a iesit recitalul."

Mihai Iordache
(saxofon)

Mihai este cunoscut publicului mai ales ca membru fondator al formatiei Sarmalele Reci, pentru care continua sa scrie piese, insa el este un muzician foarte activ in aria jazz-ului. El a debutat la mijlocul anilor 80, chiar alaturi de Harry Tavitian. "Harry a fost primul care m-a invitat sa cant intr-un concert de jazz, dupa ce ne-am cunoscut intr-un jam-session la Costinesti. Ne cunoastem deci de ceva timp, stiu ce asteapta de la mine si cred ca pot face bine muzica asta care este pe gustul meu, imi este draga imbinarea aceasta intre folclor si improvizatie libera."
La fel ca si ceilalti membrii ai Orient Express-ului, si Mihai este implicat in numeroase proiecte, intre care grupul Outer Space Five si noul album al Adei Milea, care va aparea in curand.

</b>
<b>
"Clanul" Nightlosers

Cei trei chitaristi ai trupei clujene Nightlosers, care flirteaza si ea cu mare succes cu folclorul romanesc si balcanic, pe care-l imbina cu blues-ul american, se regasesc si in supergrupul lui Harry Tavitian. "Noi privim Orient Express-ul nu ca pe o trupa bine stabilita, ci mai degraba ca pe un proiect deschis. Ne strangem de cateva ori pe an, repetam intens cateva zile si apoi imprimam sau sustinem o serie de concerte. Faptul ca suntem trei de la Nightlosers n-are nici o relevanta, nu este nici o legatura intre cele doua trupe", spune Hanno Hofer.
El Lako Jimi, unul dintre cei mai apreciati chitaristi din lumea blues-rock-ului romanesc, isi arata in concertele Orient Express-ului maiestria si la vioara, o "mostenire" de la tatal sau. Octavian "Barilla" Andreescu (chitara bas) a mai cantat alaturi de Harry Tavitian la inceputul anilor 90, in formatia Blues Community, la fel ca si Hanno Hofer. "Prima mea aparitie pe o scena de jazz s-a produs in 1985, cand am cantat cu Harry doua piese la muzicuta, fara sa repetam mai deloc inainte. Am mai cantat in diferite formule cu el si, cand mi-a propus sa intru in Orient Express, am acceptat din prima, era o formula interesanta si in plus eram si curios ce o sa iasa dintr-o trupa cu noua instrumentisti."Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)