Un buget ideal?
Luni, 12 aprilie a.c., premierul Adrian Nastase a prezentat in plenul Parlamentului proiectul de buget pe anul 2002. Este pentru prima oara cand, dupa 1989, o Lege a bugetului este supusa dezbaterii parlamentare inaintea incheierii exercitiului financiar in curs. Asadar, o noutate ce pare a indica, alaturi de alte semnale, ca guvernul Psd s-a pus serios pe treaba. Si un punct castigat pentru imaginea primului ministru, care da impresia de eficienta si tenacitate in atingerea obiectivelor anuntate. D-l Nastase a anuntat in plen ca proiectul respecta angajamentele asumate de Romania fata de Ue si fata de Fmi si Banca Mondiala, in urma negocierilor recente, finalizate cu mai multe acorduri. In acelasi timp, prevederile bugetare se conformeaza programului social al Psd in vederea combaterii saraciei, a utilizarii la nivel maxim a fortei de munca, a cresterii veniturilor pe fondul unui control riguros al inflatiei. Proiectul bugetului pe 2002 este construit cu scopul clar al consolidarii stabilitatii economiei nationale, respectand principiile si directiile de dezvoltare spre o economie de piata functionala.
Primul ministru a prezentat principalii indicatori bugetari ai anului viitor, prognozand o crestere a Pib-ului de 5%, ca urmare a cresterii productiei industriale cu 5,8% si a celei agricole cu 4,5%, in conditiile unui deficit al contului curent al balantei de plati de 5,5% din Pib. Pe aceasta baza, politica bugetara a guvernului isi propune sa respecte trei principii majore care sa-i asigure reusita actiunii in economie: fundamentarea cheltuielilor bugetare numai pe venituri certe; restructurarea acestor cheltuieli in functie de ierarhia prioritatilor, realizandu-se astfel o detaliere a bugetului pe programe; cresterea autonomiei financiare a autoritatilor publice locale. Constructia bugetului a tinut cont de constrangerea impusa in urma negocierilor cu Fmi, ca deficitul bugetar sa nu depaseasca 3% din Pib.
Lucrurile par bune si frumoase. Majoritatea parlamentara, alcatuita din reprezentantii Psd si Udmr, va face din acceptarea Legii bugetului o simpla formalitate. Opozitia Pnl si Pd, chiar sustinuta de inconsecventul Prm, nu va putea lupta cu solida masina de vot majoritara. De altfel, din 443 de amendamente prezentate in comisiile de specialitate pentru bugetul de Stat si bugetul asigurarilor sociale, au fost retinute numai 45. D-l Nastase a mai declarat ca, desi reducerea Tva la unele produse nu va putea fi aplicata in 2002, asa cum se promisese in programul electoral, bugetul pe anul viitor va fi "un instrument esential de sustinere a politicii economice a executivului, orientat in principal spre consolidarea cresterii economice si imbunatatirea conditiilor sociale". Altfel spus, din 2002 romanii vor simti, in sfarsit, binefacerile unei politici economice coerente si ferme.
Repetam: la prima vedere, din perspectiva bugetului pe 2002, toate par bune si frumoase. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. In 2001, guvernul Nastase a beneficiat de un "pact social" cu sindicatele, care i-a asigurat linistea. Doua-trei interventii punctuale ale premierului si o multime de promisiuni de crestere a veniturilor individuale, in special pentru bugetari, au facut ca rabufnirile de nemultumire populara sa fie preintampinate si dezamorsate. In plus, mituirea programata a unor bugetari din structurile birocratice ale diverselor regii autonome, ca urmare a acumularilor banesti datorate cresterii preturilor (in special la produsele energetice), a facut ca reactiile marilor centrale sindicale sa fie extrem de palide. Cei mai multi dintre liderii lor sunt prinsi, de altfel, in aceste structuri. D-l Nastase a putut deci sa duca fara mari probleme, in 2001, o politica de reimpartire a saraciei. Guvernul a subventionat plata intretinerii pentru familiile sarace, a oferit - indiferent de salariul disponibilizatilor - un ajutor de somaj unic, a realizat chiar un program de "turism social" pentru cei cu venituri mici, dand impresia ca isi urmeaza aproape intocmai programul social anuntat la alegeri. La o observare mai atenta se vadeste insa ca impresia este falsa. Pentru ca in domeniul salarizarii, cel mai dureros domeniu pentru majoritatea bugetarilor, nu s-a facut nimic. Si din proiectul de buget pe 2002 se poate deduce ca nici nu o sa se faca. Promisiunile si anunturile periodice din anul in curs s-au dovedit a fi vorbe goale.
Era normal ca, in acelasi timp cu dezbaterea proiectului de buget, sa apara primele reactii ale celor mai napastuiti bugetari. In ziua in care premierul isi prezenta in Parlament proiectul de buget, cateva mii de cadre didactice si cercetatori au desfasurat un miting in fata sediului guvernului, sustinand ca limita suportabilitatii a fost deja atinsa. Cum sa mai poata sustine reforma - au aratat ei -, cand un profesor care indeplineste toate conditiile de calitate si vechime primeste un salariu mai mic decat un gunoier bucurestean? Grupati in mai multe federatii sindicale, profesorii, cercetatorii si functionarii din invatamant sunt aproape un milion de oameni. O greva generala pe care si-ar propune-o nu ar afecta imediat economia fragila a tarii, dar ar zdruncina grav credibilitatea guvernului, bazata tocmai pe faptul ca in Romania se mentine, in ciuda dificultatilor economice, echilibrul social ce constituie premisa depasirii acestor dificultati, a relansarii.
Or, Guvernul a pastrat echilibrul mizand tocmai pe credinta ca, pentru o asemenea categorie profesionala larg raspandita teritorial, ajung si promisiunile sau unele mici facilitati (oricand anulabile), maririle salariale reale fiind rezervate pentru sectoarele economice "calde", in special cele energetice. Pentru bugetarii saraci, proiectul de buget prevede alinieri salariale dupa rectificarile ce apar pe parcursul desfasurarii viitorului exercitiu financiar. Vor fi afectati nu numai angajatii din invatamant, cultura si sanatate, ci si unii din unitatile industriale neviabile, ce trebuia de mult sa fie restructurate sau privatizate. Napastuitilor li se adauga pensionarii, veniturile acestora urmand sa fie "aliniate" inflatiei si cresterii preturilor tot pe baza de rectificare bugetara. Guvernul social-democrat nu se va atinge insa de cresterile salariale din domeniul energetic, rezultate din scumpirile ce-i vor afecta grav pe ceilalti bugetari, desi o impozitare suplimentara a sectorului ar fi asigurat noi resurse pentru cheltuielile statului. Proiectul de buget nu prevede nimic in acest sens.
Prin bugetul propus pentru 2002, premierul vrea sa mentina "echilibrul economic obtinut in ultimele luni", echilibru ce i-a ornat cartea de vizita in recentele calatorii in Occident. Aceasta evolutie a fost realizata insa pe baza "pactului social", acceptat de cei mai saraci bugetari in speranta unor recompense salariale viitoare, care sa le schimbe conditia mizera. Proiectul noului buget le-a anulat speranta si le-a fracturat rabdarea. O ridicare, prin greve si manifestatii de strada a tuturor celor loviti prin austeritatea noului buget, ar putea avea consecinte extrem de dure pe plan intern si extern. Creditorii occidentali ar putea observa ca eficienta implementarii Reformei este doar aparenta, ca masurile anticoruptie si de blocare a economiei subterane exista doar pe hartie, ca procentele ce dovedesc o crestere a productiei industriale si agricole nu au o acoperire in veniturile cetatenilor, ca acquis-ul comunitar se aplica doar propagandistic etc. etc. In plan intern, dezamagirea celor saraci poate genera nu numai reactii electorale de respingere, ci si reactii sociale in lant, alte categorii profesionale descoperind, la randu-le, ca veniturile de la buget nu sunt suficiente pentru asigurarea unui trai decent.
D-l Nastase a realizat un proiect de buget foarte corect in structura lui. Problema este insa ca fundamentarea acestui buget este, cum sustin unii parlamentari ai Opozitiei, superficiala, adica se bazeaza pe functionarea ideala a unor "imponderabili". O mai corecta redistribuire a veniturilor, dupa un an de stabilitate sociala, ar fi fost recomandabila. Pentru ca, daca baza ideala de calcul se dovedeste neviabila in raport cu realitatea, consecintele vor fi extrem de dure.
Toma Roman