Cultura
Carte
Selectia "Formula As"
- Milorad Pavic, "Peisaj pictat in ceai", roman, Editura "Univers", Bucuresti 2000, 326 pag., traducere din limba sarba de Mariana Stefanescu, tabel cronologic de Ioan Radin. Una dintre ultimele carti tiparite de defuncta Editura "Univers" este acest exceptional roman al lui Milorad Pavic, "Peisaj pictat in ceai". Autorul nu este necunoscut in Romania. In 1998, Editura "Nemira" i-a publicat celebrul, de acum, "Dictionar khazar", un "roman-lexic in 100.000 de cuvinte", tradus in peste treizeci de tari si considerat de critici drept "literatura absoluta", produsa de "un povestitor obligatoriu homeric", capabil sa exercite astazi "o atractie deosebita asupra umanistilor prinsi de magia computerului". Romanul de fata ("roman pentru iubitorii de cuvinte incrucisate") a aparut la Editura "Prosveta" din Belgrad in 1988 si a fost tradus inca din manuscris in unsprezece limbi. O performanta putin obisnuita pentru aceasta zona a Europei, in care eternul se amesteca si se contrabalanseaza cu derizoriul, in care tragicul are neasteptate compensatii comice si ironia, proprie unei detasari bazate pe neputinta adaptarii la performanta occidentala, se cupleaza cu autoironia, cu tendinta specific balcanica de autodesconsiderare, de autominimalizare. Milorad Pavic reuseste sa depaseasca tot ceea ce pare a fi conditia zonei, sa surprinda esentele matricei ei mental-afective intr-o serie de constructii literare insolite, de o profunda originalitate, care il aseaza intre cei mai mari creatori ai sfarsitului de secol Xx.
Dar cine este Milorad Pavic? Descendent al unei familii de origine croata, care a bantuit in timp intre granitele Imperiului de Mijloc (Imperiul Austro-Ungar), ce a impus entitatea geo-politica, dar si culturala a Europei Centrale, autorul s-a nascut la Belgrad (deci in "spatiul balcanic") in 1929. Absolvent al Facultatii de Filosofie (sectia Literaturi iugoslave) din orasul natal, el debuteaza in 1967 cu volumul de poezii "Palimpseste". Primele povestiri, intitulate "Cortina de fier", apar in 1973. Specialist in istoria literaturii, Pavic publica mai multe studii de specialitate, conferentiaza la mai multe universitati europene, aventurandu-se mereu si in creatia literara. Poemele si povestirile, bine primite de critica iugoslava, nu anuntau totusi exceptionalul "Dictionar khazar" si romanele urmatoare - "Peisaj pictat in ceai", "Partea interioara a vantului sau romanul lui Hero si Leandru", "Ultima iubire la Tarigrad. Indreptar pentru preziceri. Roman-tarot", "Bivolul si Balanta" - care au facut din el cel mai indrituit candidat la Premiul Nobel din aria de contact a Europei Centrale cu Balcanii. Tragedia iugoslava, cu consecintele ei politico-militare, a fost, probabil, principala cauza pentru care acest extraordinar inovator al constructiei romanesti nu a primit (inca) prestigiosul premiu.
"Dictionarul khazar", primul din seria marilor zidiri literare ale lui Pavic, este un roman-labirint, structurat pe baza unei enigme istorice: destinul khazarilor, populatie de neam turcic, care intre secolele Vii si X au format un puternic imperiu la gurile Volgai. Convertiti la iudaism ("Al treisprezecelea trib", dupa A. Koestler), ei au fost infranti in 969 de printul kievean Sviatoslov, disparand complet din istorie si devenind, dupa unii cercetatori, stramosii evreilor askhenazi din Estul Europei. Destinul khazar devine pentru Pavic un pretext pentru o constructie insolita, apropiata (si, totodata, deosebita) de cele ale realismului - magic latino-american, dar preluand si filonul picaresc al romanului european. "Dictionarul..." este o opera de fictiune ce impune, cu resursele imaginarului poetic, mai pregnant decat multe analize docte, adevaruri punctuale legate de meandrele existentei in spatiul central-european si balcanic.
Maiestria stapanirii, dar si a manuirii cu o surprinzatoare facilitate a mijloacelor romanului modern, este si mai evidenta in "Peisaj pictat in ceai", un roman-rebus, in care metamorfozele eroului principal, Atanasije Svilar, pe rand arhitect ratat si excentric miliardar american, descendent al maiorului sarb Kosta Svilor sau al soldatului rus Fiodor Razin, descendent deci al coabitarii Estului cu Centrul Europei, reprezinta, in fapt, metamorfozele zonei insasi, evolutia ei paradoxala intre "fiinta si neant", intre civilizatie si dezagregarea acesteia. Cititorul este obligat sa participe la acest joc, sa isi asume "bifurcarile" lui - pe verticala si orizontala - ca ale sale proprii, realizand astfel directa implicare in batalia cu Apocalipsa, cu sfarsitul imprevizibil, dar cert. Poezia "istoriei", a spatiului in care se desfasoara "povestea", nu ascunde tragismul ei, lupta pentru supravietuire intr-o lume in deriva, nepasatoare si totusi constienta de limitele sale, levantina si baroca in manifestari, aparent lejera, dar real damnata. Romanul nu este oarecum borgesian, ca "Dictionarul...", apropiindu-se, mai degraba, de scriitura unui Gabriel Garcia Mrquez (din "Un veac de singuratate") sau Julio Cortzar, dar apropierea este si ea doar referentiala, Milorad Pavic inventand un "realism" de tip nou, cu totul insolit si original.
Romanul se citeste de catre degustatorii de literatura cu o imensa si nelinistita satisfactie. Pentru ca, in "rezolvarea" finala a "rebusului", cititorul - aparent "in deplina siguranta si in afara jocului" - constata ca isi regaseste reflexia in oglinda. Destinul lui poate fi oricand calchierea destinului personajelor, pe care il descifreaza tinand "condeiul in mana ca o mama lingura sau un ucigas cutitul". Cartea lui Pavic este un roman deschis, postmodern, interactiv. Traducatoarea Mariana Stefanescu a realizat o adevarata performanta, surprinzand nuantele lingvistice, decriptand simbolurile si identificand miturile tutelare ale acestui vertij imagistic care este "Peisajul pictat in ceai". O carte rafinata, pentru rafinati, care ar trebui continuata prin traducerea celorlalte scrieri ale autorului. Fara Pavic, literatura de la sfarsitul veacului trecut ar fi mult mai saraca.Adriana Bittel