Nastase peste mari si tari- Vizita premierului roman in America, interpretata de specialisti -Stelian Tanase
Greul abia incepe
Jumatate de Guvern "s-a deplasat", vorba limbii de lemn, in Canada, S.U.A. si Marea Britanie. O delegatie "impresionanta", vorba aceleiasi limbi. In culise, negociatorii de la Bucuresti au perfectat grijulii locurile unde premierul si-a pus semnatura. E un moment de varf al carierei sale. El poate sa isi felicite colaboratorii. Au facut treaba buna. Fmi-ul a zis "yes", canadienii si ei, la fel, zic ca vor construi al doilea reactor la Cernavoda. Marea Britanie zice ca sprijina extinderea Nato spre sud-est, adica si cu Romania. Cam acesta ar fi bilantul. Nastase se apropie de incheierea primului sau an de guvernare. Ultima sa vizita - dupa cele din Germania si Israel - a fost pregatita suficient si a avut rezultate. Nastase beneficiaza de noul context mondial, cand americanii sunt atenti sa nu antagonizeze pe nimeni si cauta aliati. Romania a jucat aceasta carte si rezultatele se vad. Fara sa fie un succes de proportii, nu a fost nici un esec. Bilantul este cel scontat. Negocierile de la Washington nu au trenat, Fmi a semnat inca un acord cu Romania, cum face din anii 70. Dar greul abia incepe, pentru ca Nastase s-a angajat sa duca o politica mult mai reformatoare, care are costuri sociale mari. Se va angaja Guvernul pe acest drum? Sau, dupa ce se incaseaza prima transa, va trimite spre Fmi explicatii, justificari electorale etc., cum au facut si alte guverne?!... Consecintele acestui nou acord stand by ar trebui sa aduca putina relaxare - ca sa nu zic relansare - in anul care vine. Dobanzile la eventualele imprumuturi de pe pietele libere de capital vor fi ceva mai mici. Investitorii straini ar trebui sa prinda mai mult curaj si sa vina in Romania. Am mai trecut prin emotiile astea si cu prilejul altor cinci acorduri, toate esuate. Sa vedem si acum. Psd si cabinetul Nastase au destul suport pentru a trece la masuri radicale de reforma. Si Cdr in 1997 era in aceeasi situatie. Ezitarile, intarzierile, teama de reactie sociala atunci au blocat reforma. Va face mai mult actualul Guvern? Este el mai dispus sa riste electoral?
Masurile cerute de Fmi pentru urmatoarele 18 luni nu sunt usor de luat. Una e sa ai programele scrise pe hartie, semnaturi pe diferite aranjamente, si alta sunt realitatea, asteptarile populatiei. Asa cum am vazut cu guvernarea de coalitie de dinainte de 2001, lipsa de reforma, menajamentele, nu te salveaza. Situatia economica se inrautateste si aceeasi populatie care se teme de reforme te trimite in Opozitie pentru ca nu le-ai facut si o duce prost. Nastase are acum aceeasi dilema. Daca nu face reforma, situatia economica se va inrautati. Daca face, asta cere sacrificii, cel putin pentru electoratul propriu, Psd. Cum strategia partidului de guvernamant este sa reediteze in 2004 succesul din 2000, e de asteptat ca Nastase va incerca sa faca si una, si alta. Va privatiza ceva mai mult decat pana acum. Va sprijini categoriile defavorizate cu programe de protectie sociala. Va duce o politica a pasilor marunti, atent la reactiile Occidentului si mai ales ale investitorilor straini. Dar si la procentele din sondajele de opinie de acasa. Deocamdata, politica aceasta la doua capete a functionat.
Turneul de acum a fost o mutare importanta in acest scenariu. Sarmarea catorva capitale de rang unu a fost principalul obiectiv. El a fost partial atins. Nastase si-a popularizat imaginea unui tanar lider social democrat, dinamic. In mass-media locala vizita a trecut quasineobservata. Romania e o tara prea mica. Aparitia pentru 10 minute la Cnn, impreuna cu premierul slovac nu trebuie sa ne insele. A avut aerul oficial, al lucrurilor aranjate de staff, asa cum se face de obicei. Totusi, am gresi daca am minimaliza trecerea lui Nastase prin Washington si New York, de pilda. Macar pentru ca a auzit ce trebuia sa auda de la americani, canadieni, englezi. Nimeni din anturaj nu mai indrazneste sa ii spuna adevarul. Fiecare prefera sa ii duca stiri bune, iar cand nu sunt, ele sunt inventate. Vizita si-a atins totusi in mare parte scopul. Sigur, nimeni nu a dat asigurari Bucurestiului ca la summitul de la Praga vom fi in lista celor admisi in Nato. Formulele au fost strict protocolare. In afara de incurajari sa continuam reforma, nu s-a auzit mare lucru. Succesul orchestrat la Bucuresti este strict mediatic. Zecile de jurnalisti care au insotit delegatia oficiala, pe spezele Guvernului cel mai adesea, si-au facut "datoria". Vizita a fost acoperita adesea la nivelul vizitelor lui Ceausescu in strainatate. Dictatorul nu inceta sa repurteze "istorice succese" si sa se consacre ca lider mondial. Acum, un ton rezervat ar fi fost mai util, pentru a observa mai corect reala semnificatie a vizitei. Canonada mediatica a creat multora un sentiment de saturatie si iritare. Suntem deja in campania prezidentiala, am impresia. A fost o stridenta jurnalistica care numai bine nu face. Nici macar imaginii proprii a premierului, de care e atat de preocupat. Intors acasa, Nastase a dat de realitatea trista a micii tari pe care o guverneaza. Aerul tare al Washington-ului si Londrei a ramas departe.</b>
<b>
</b><b>Adrian Cioroianu
Lectiile istoriei si ale prezentului
Din 1990, cel putin in teorie, atentia pe care diplomatia romaneasca a acordat-o relatiilor cu Statele Unite ale Americii a fost una cu deosebire particulara. Este drept, rezultatele nu au fost pe masura, inclusiv din vina unor gesturi sau declaratii de care actualii sau fostii colegi de partid ori aliati ai premierului Nastase nu sunt straini. Din acest punct de vedere, inceputul deceniului trecut a fost mai curand nefericit - de ar fi sa ne amintim numai ziua de 20 iunie 1990, zi in care (in sedinta festiva a Camerelor reunite de la Ateneul Roman) investitura presedintelui Iliescu se producea in absenta ambasadorului de atunci al Statelor Unite, Allan Green Jr., motivata in principal prin recentele, de atunci, evenimente din 13-15 iunie si mai ales prin rolul jucat de Ion Iliescu in acestea.
Dar, din fericire, istoria a mers mai departe, iar astfel de episoade tin tot mai mult de un trecut pentru care nu avem mari motive de regret. Oricat ar parea de paradoxal, relatiile noastre cu Statele Unite si-au atins apogeul in decenii in care razboiul rece parea etern. In memoriile sale aparute anul trecut, Nicolae M. Nicolae - fost ambasador la Washington intre iunie 1976 si septembrie 1978 - ofera detalii surprinzatoare despre acea imagine a lui Ceausescu cu care americanii preferau sa lucreze, din interese politice cu bataie spre Kremlin. Nu este vorba numai despre clauza natiunii celei mai favorizate, obtinuta de Romania comunista in august 1975 (si recapatata, dupa cum ne aducem aminte, atat de greu la inceputul anilor 90), despre primirile lui Ceausescu pe peluza din fata Casei Albe sau despre vizitele pe care doi presedinti americani le-au facut, intr-un interval relativ scurt, la Bucuresti. Un episod imi staruie in minte: in 1978, in momentul in care-si scria memoriile, fostul presedinte Richard Nixon (el demisionase pe 9 august 1974, in urma scandalului Watergate) i-a trimis lui Ceausescu cateva pagini din acest volum in curs de redactare - cele care prezentau vizita sa la Bucuresti din august 1969 si relatiile cu Romania - pentru a-i cere parerea. Nu era numai curtoazie diplomatica in acest gest (cu atat mai mult, cu cat Nixon a ramas pe mai departe in bune relatii cu Ceausescu, cei doi schimband constant mesaje pana tarziu, in anii 80). Din pacate, asa ceva ar fi greu de imaginat astazi.
Astazi, adica la ora la care o intalnire de 28 de minute a premierului Adrian Nastase cu presedintele George W. Bush a fost considerata - cu temeiuri - drept un veritabil eveniment al toamnei politice romanesti. Amenintarea principala la adresa ordinii democratice din lumea de azi nu o mai reprezinta comunismul, ci acest mod de gandire ultraconservator si fundamentalist, propriu regimurilor ce promoveaza sau sustin terorismul; altfel spus, este greu de stiut in ce masura programul de intalniri al familiei Nastase, la Washington, ar fi fost acelasi fara evenimentele teribilei zilei de 11 septembrie. In egala masura, exista lectii si pentru premierul roman in functie: contactele la nivel inalt pe care le-a avut acolo (in a caror infaptuire ministrul de externe Geoana a jucat un rol exceptional, cu radacini din vremea in care era ambasador la Washington) nu sunt numai un prilej de satisfactie si puncte bifate pentru presa din tara, ci si obligatii serioase pe care Adrian Nastase si le-a asumat - si nu in nume personal, ci in numele tarii.
Una dintre aceste lectii priveste comportamentul omului politic in arena interna; premierul roman a gasit executivul american in polemici aprinse cu presa de acolo, pe tema delicata a lipsei de transparenta a deciziilor militare privind campania din Afganistan. Oficialii de la Pentagon au mai curand dreptate - in opinia mea -, dar la fel de clar mi se pare ca presa americana se comporta asa cum e datoare sa o faca, hartuind Guvernul si pandindu-i greselile. Or, Romania nu este prinsa in nici o campanie militara si, cu toate acestea, doar cateva luni de guvernare i-au fost suficiente lui Adrian Nastase pentru a deveni tinta acuzatiilor privind incercarea de subordonare a mass-media interne (de la televiziuni pana la agentia Rompres, trecand prin ziare si radiouri). Desele aparitii sau invocari mediatizate ale premierului (cu mult mai dese decat ar fi necesar) si mai ales elogiile in care se intrec o buna parte dintre clientii politici ar trebui sa-i sugereze omului politic Adrian Nastase ca exista drumuri care incep frumos si care sfarsesc in fundaturi.
O alta posibila lectie ar privi responsabilitatea cuvintelor. La Muzeul Holocaustului si la intalnirea cu reprezentanti ai evreilor din New York, premierul a vorbit - decent - despre crizele romanesti ale memoriei istorice. In mod normal, ar trebui sa urmeze faptele care sa dea contur acestor promisiuni pe care deja unii le vad ca fiind doar circumstantiale.
In fine, laudabil mi se pare faptul ca premierul a mers, in America, pe o linie mai apropiata de cea a fostului regim Constantinescu decat cea atribuita, aproape prin traditie, fostului Psdr - partid dintre ai carui membri multi s-au consumat in risipe de vocalize incriminatoare la adresa Nato (in primavara anului 1999) sau la adresa Fmi (ori de cate ori nu aveau altceva mai bun de facut). Facand aceasta, premierul Nastase nu si-a tradat partidul, ci l-a servit. Iar maturitatea actualului Psd depinde de continuitatea cu fosta guvernare din 1996-2000, inclusiv in relatia cu America.
Asadar, daca toate acestea vor fi fost intelese de catre premierul Nastase, atunci vom putea fi mai siguri ca vizita sa in Statele Unite a fost o reusita.