Exercitii de restrangere a libertatii
Cea mai neasteptata surpriza de dupa alegerile din noiembrie 2000 a fost rapiditatea cu care noul partid de guvernamant (Pdsr, transformat in Psd) a reusit sa-si subordoneze toate televiziunile importante, de stat si private. Sunt uriase diferente intre aparitiile Psd si cele ale partidelor de opozitie. Cateva monitorizari recente ale emisiunilor de stiri de la posturile de televiziune cu acoperire nationala (facute de Agentia de Monitorizare a "Academiei Catavencu" si de Centrul pentru Monitorizare, Analiza si Evaluare) au scos in evidenta cifre incredibile. In perioada 24 septembrie - 31 octombrie 2001, la posturile de televiziune Prima Tv, Antena 1, Pro Tv, Romania 1 si Tele 7abc, la emisiunile de stiri, Guvernul si Psd au aparut de 304 ori, Presedintia de 62 de ori, in timp ce Pnl si Pd de 28, respectiv de 20 de ori. Timpul alocat prezentarii acestor actori politici a fost de 425,90 minute pentru Guvern si Psd, 78,93 minute pentru Presedintie, 26,60 minute pentru Pnl si 20,15 minute pentru Pd. Au mai fost prezentate si situatiile pe fiecare post de televiziune in parte, disproportiile fiind relativ aceleasi. Prin mijloace de presiune financiara asupra posturilor private, prin presiuni asupra consiliilor de administratie si a redactiei de stiri de la televiziunea de stat, Guvernul Adrian Nastase si Psd au reusit ca in cateva luni sa obtina marginalizarea, daca nu chiar eliminarea Opozitiei politice parlamentare de pe ecranele televizoarelor.
Cine are memorie stie foarte bine cat de virulente erau, in legislatura trecuta, criticile saptamanale ale Pdsr, adresate posturilor Romania 1 sau Pro Tv, pentru ca ar fi acordat mai mult spatiu reflectarii activitatii parlamentare si guvernamentale a coalitiei Cdr-Usd-Udmr. In acelasi timp insa, o serie de posturi de televiziune private favorizau, in mod evident, Opozitia (Pdsr si Prm), atacand tot timpul coalitia guvernamentala. Acum nu mai exista asemenea deosebiri. Cat e ziua de lunga, nu vedem la televizor decat ce vraji au mai facut Adrian Nastase, Guvernul si partidul condus de el. Cine are insa ochi sa vada in jur observa ca suntem departe de situatia in care totul merge bine in Romania. Or, rolul partidelor de opozitie tocmai acesta este, sa-i traga de maneca pe cei de la Putere, pentru a le aduce aminte de situatia reala, de modul in care traiesc oamenii obisnuiti. Aparitia tot mai rara a partidelor de opozitie la televiziune creeaza iluzia mediatica a unui partid unic. Din fericire, Parlamentul a ramas o institutie pluralista, la fel consiliile judetene, locale sau primariile (in racolari masive de catre Psd a oamenilor din toate partidele). Luptele care se dau in aceste institutii - in interes public - nu se vad la televizor.
Disparitia Opozitiei din spatiul public este si o consecinta a bilantului modest, dezamagitor, cu care s-a incheiat guvernarea de coalitie din perioada 1996-2000. Sa nu uitam insa: performantele celor de la putere, in perioada 1989-1996, au fost cel putin la fel de modeste. Dezastrul Romaniei este consecinta a doua mosteniri: comunista, din perioda 1945-1989, in care tara noastra a ramas cu mult in urma unor tari europene care erau mai putin dezvoltate decat noi in perioada interbelica (Grecia sau Portugalia), precum si mult in urma altor tari comuniste (Polonia, Cehoslovacia sau Ungaria); mostenirea postcomunista, la care au contribuit toti cei care au fost la putere in perioada 1989-2000. Nu am avut parte de partide mai profesioniste, in stare sa-si indeplineasca functiile firesti. Dupa alegerile din 2000, observam un comportament mult schimbat in bine al celor de la Putere si al celor din Opozitie. A fost nevoie de multe esecuri, de mai bine de unsprezece ani de rataciri, pentru ca partidele din Romania sa ajunga la nivelul de astazi. Este in interesul nostru, al tuturor, ca politica partidelor Puterii si Opozitiei sa fie tot mai eficienta. Dar nu este in interesul nimanui sa se creeze impresia ca in Romania nu exista decat un singur partid activ - Psd si ca tot ceea ce face este perfect. Realitatea si partidele din Opozitie, analistii independenti si organismele internationale spun altceva.
Evident, majoritatea partidelor de la noi sunt in favoarea integrarii europene. Conform situatiilor date periodic publicitatii de Ue, in ultimii trei ani, Romania a reusit contraperformanta de a ajunge pe ultimul loc in Europa tarilor candidate in privinta inchiderii partiale a capitolelor de negociere a integrarii. Din 31 de capitole a incheiat doar 8. Capitolele politice sunt cele mai importante, fiind legate de libertatile fundamentale ale omului. Nu intamplator, primele 4 capitole de negociere cu Ue sunt tocmai cele legate de libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor, capitalurilor. Sunt insa libertati politice, chiar mai importante decat acestea, cum ar fi libertatea de exprimare sau libertatea de intrunire, care nu figureaza pe lista capitolelor negociate, pentru simplul motiv ca in tarile democratiei liberale occidentale ele sunt de la sine intelese. Daca in vreuna din tarile occidentale ar exista la televiziunile de stat sau particulare disproportia aratata mai sus, ar fi un scandal de proportii. Acele tari nu ar mai fi considerate democratice. Faptul ca in Romania libertatea presei este sever limitata, prin controlul direct si indirect asupra canalelor de televiziune, este un scandal. Unul de proportii europene. Este un scandal european, pentru ca Romania face parte din Europa, iar pana la urma va face parte si din Uniunea Europeana. Este doar o chestiune de timp, pana vom fi admisi, dar ar fi foarte bine daca evenimentul s-ar produce mai devreme cu cinci ani. In conditiile in care Psd si guvernul Nastase restrang libertatea de expresie a adversarilor politici, integrarea in Ue s-ar putea produce cu vreo 10-15 ani mai tarziu.
Folosirea argumentelor logicii integrarii europene si euro-atlantice este cruciala. Guvernul Nastase si Psd si-au asigurat majoritatea in Parlament, datorita protocolului politic cu Udmr, asa ca nu le mai pasa de ce spune Opozitia sau crede societatea civila. Este o tactica paguboasa, care isi va arata efectele mai tarziu, pentru ca, asa cum lumea s-a saturat in 1989 de Pcr, in 1996 de Pdsr, in 2000 de coalitia Cdr-Pd-Udmr, tot asa va veni momentul in care se va satura si de Psd, in coalitie legislativa cu Udmr. Nu exista in lume partid, dictator sau forta capabile sa ramana vesnic la putere. Chiar daca guvernantilor nu le pasa deocamdata de ce spun fortele politice si civice interne, le pasa extraordinar de perceptiile Ue si Nato, iar nici Ue, nici Nato nu agreeaza pseudo-democratiile, tarile in care Opozitia este silita sa joace un rol marginal. Ar fi timpul ca Uniunea Europeana sa monitorizeze canalele de televiziune din Romania, inainte de a discuta in mod serios de posibilitatea de a mai deschide sau inchide noi capitole de negociere.
Dan Pavel