Marcel Catut- Om de afaceri german -"Culmea e ca vremurile bune vor veni si pentru romani! Dar ce folos: parintii nostri vor disparea, convinsi ca ele nu vor veni niciodata!"
"In Romania este nevoie sa facem ceva acum. Proiectam Dracula Land? Asta-i turism? Cine vine la Dracula? 7-8-10 bezmetici care au citit basme. Turistii adevarati trebuie atrasi pentru altceva: pentru splendoarea naturii, pentru puritatea aerului, pentru bogatia culturii si a traditiilor, pentru calitatea ofertei turistice. Ce cred cei din ministere? Ca vine lumea la Dracula fara sa vada mizeria din hotele, lenjeria jilava, igrasia de pe pereti si instalatiile sanitare defecte? Eu vad ca in statiunile turistice nu face nimeni curat, nu astupa nimeni gaurile din asfalt, nu munceste nimeni cum ar trebui. Fiecare director din turismul de stat vrea sa se imbogateasca peste noapte. Dar cu ce pret? Cu pretul unei coruptii sufocante. Noi oferim sprijin Americii in combaterea terorismului, dar noi nu suntem in stare sa combatem ce e la noi, ca la noi e mai mare terorism decat la ei. Coruptia e un terorism mai cumplit decat cel din America. Coruptia ne sugruma."
Fost comerciant si director de hoteluri in Resita si in Herculane, Marcel Catut, om de afaceri roman, din Konstanz, Germania, a fugit din tara in anii 80, profitand de permisul de mic trafic cu Iugoslavia. Putin a lipsit ca sarbii sa-l returneze pentru un drob de sare. Ajuns in Germania, impreuna cu sotia sa, fiul lui Ion Catut si al Elenei Becker a fost naturalizat fara mari probleme, oferindu-i-se posibilitatea de a "pune la lucru" partea de sange german, mostenit pe linie materna. Ambitia lui Catut a fost nelimitata; el s-a aruncat in "cusca cu lei" a disciplinei si rigorii prusace, reusind sa-i impresioneze pe nemti cu abilitatea sa de a munci sub stres, timp indelungat si fara concedii. In primii trei ani, cu toate ca muncea in trei locuri diferite, a crezut ca nu se va acomoda niciodata. Isi aminteste: "Prin ce-am trecut noi, exilatii, nici o puscarie comunista nu ne-ar fi oferit. Ne-am condamnat singuri la o inchisoare si mai grea, dar, in cele din urma, am reusit, traind cele mai mari satisfactii".
Marcel Catut s-a intors in Romania abia in 1993. Capatand curaj, a revenit anual, sfarsind prin a deveni unul dintre cei mai importanti investitori "straini" in turismul din partea de vest a tarii. Astazi, d-l Catut e proprietarul celui mai elegant hotel din Baile Herculane, Hotelul "Claudia".
</b><b>"Am emigrat din nou, in propria-mi tara"
- Oficial, aveti statutul de "investitor strain". Dvs. ce va considerati?
- Neamt, in orice caz, nu sunt, cu toata mostenirea mamei. In schimb, pot sa spun ca sunt roman, de aceea am construit la Herculane un hotel. Am fost si sunt legat de aceasta tara. Chiar daca voi pleca vreodata inapoi, nu iau nimic cu mine. Las vila de la Toplet si acest hotel cu 25 de camere. Pana la urma insa, nici nu e important ce voi face. Deocamdata, pregatesc o noua investitie: la subsolul "Claudiei" voi construi, cu sprijinul unor investitori elvetieni, unul dintre cele mai moderne complexe de infrumusetare prin metode naturiste din Romania. Va fi ceva despre care se va vorbi foarte mult.
- Deja se vorbeste despre ceea ce ati construit pana acum. Nu v-a fost teama sa ridicati un hotel, intr-o statiune cu zeci de hoteluri goale aduse la stadiul de ruina, in nefastii ani ai tranzitiei?
- Nu. Fata de "mamutii" socialisti si sindicalisti, cu peste 150 de camere fiecare si in care, oricat te-ai stradui, serviciile nu pot fi decat impersonale, deci modeste, eu am adus o filosofie noua, aceea a unui spatiu familial, in care clientul se simte un musafir intr-o familie de prieteni. Platesti 7-800.000 de lei camera, 95.000 de lei o portie dubla de file de salau, dar simti si vezi ca personalul, in frunte cu patronul, este tot timpul la dispozitia ta, cu sinceritate, dedicatie si zambete adevarate, nu "lipite" cu scotch la ordinul cuiva. "Claudia" este oarecum o sfidare, incepand cu altitudinea la care a fost construit (cea mai mare din statiune). Desi neterminat, am primit recent o oferta de 1,2 milioane dolari, sa-l vand si sa nu mai concurez pe nimeni.
- Ocoliti totusi raspunsul la intrebarea anterioara; sa fiu si mai direct: n-ati avut teama de mafia din turismul romanesc?
- Doriti sa ma intoarceti in urma cu 5-6 ani, dar nu vreau sa ma mai gandesc niciodata in urma. Nu-mi foloseste la nimic sa-mi amintesc prin ce-am trecut. Cei care mi-au pus piedici, direct sau indirect, imi multumesc astazi pentru ceea ce am facut. Pornind de la acest amanunt, as spune ca, in general, romanii ar trebui sa treaca peste discutiile despre trecutul postrevolutionar, pentru ca nu asta e important. Important e sa vedem ce facem acum, azi si maine. Ca sa va raspund, intr-un fel, la intrebare, pot spune ca am emigrat din nou, in propria-mi tara. Fostii prieteni m-au atras in asocieri paguboase, gandind: hai sa-l vedem in faliment, sa nu ne mai poata sfida cu ideile lui! Desi initial doream sa construiesc doar o casuta de lemn pe acest Deal al Viperelor, comportamentul lor m-a ambitionat si, iata, am adus acest "concept elvetian" sub nasul tuturor.
"Traim mai bine ca altii, dar si muncim mai bine decat ei"
- In Herculane sunt multi someri; la o oferta atat de generoasa, ati avut probleme cu angajarea personalului?
- Am avut o problema mare de tot! Din Herculane n-am putut angaja pe nimeni. Au trecut cativa prin testele cu camera video, dar cand i-am vazut cat sunt de superficiali, cum incearca sa ma minta, sa ma fure, sa nu-si asume raspunderea, mi-am spus ca e mai bine sa-mi formez un grup de studenti. Am pornit cu ei de la zero, direct in sistemul capitalist de munca: faci de toate (camerist, bucatar, ospatar, receptioner, ghid etc.), stai cat e nevoie, esti platit corespunzator. Fiecare din cele patru persoane angajate vorbeste cel putin doua limbi straine, urmeaza o facultate in Timisoara, munceste ireprosabil, gateste ca la mama acasa. Nimeni nu are o functie, nimeni nu spune ca nu e treaba lui sa schimbe prosoapele, sa mature prin curte sau sa faca muncile din spalatorie. Patronul e alaturi de ei toata ziua, munceste cot la cot cu ei, spala, gateste, serveste, strange mesele. Acesta este semnalul "familial" pe care-l dam clientilor; daca-i primim in ospetie, ii tratam cum putem mai bine, nu-i primim sa-i tratam ca pe-un nimic. Traim mai bine ca altii, dar si muncim mai bine decat ei.
- Desi produce bani, hotelul dvs., ca investitie, are de luptat cu inflatia si devalorizarea monedei. Profitul obtinut cu multa sudoare se scurge probabil ca aburul prin tevile sparte. In aceste conditii, in cat timp credeti ca veti recupera fondurile investite in "Claudia"?
- Nu stiu daca-mi voi recupera investitia prea curand, dar nu asta ma preocupa. Important e ca l-am construit sa fie in Romania. Cu cat se vor gasi mai multi romani din strainatate care sa-mi urmeze exemplul, cu atat vom putea spera ca lucrurile se vor indrepta in aceasta tara. Pas cu pas, mentalitatea celor invatati cu sistemul capitalist performant va cuprinde intreaga societate. Generatia actuala de oameni politici si afaceristi, pe care as numi-o generatia lui "se va face", va ceda locul, cu sau fara voie, generatiei lui "se face". Astazi, inca se minte prea mult in Romania. Dar, cum se stie, minciuna nu are picioare prea lungi. Mincinosii nu-si vor putea masca la nesfarsit ipocrizia in dosul cuvintelor mari si al promisiunilor pana la urma neonorate.
- Nu credeti ca ar trebui sa fim mai ingaduitori si sa avem un pic de rabdare, inainte de a vedea soarele rasarind si pe "ulita noastra"?
- Entuziastii ca mine nu au timp si nu au rabdare. Nici parintii mei, fosti "chiaburi" batjocoriti de comunisti, plini de boli si chinuiti de singuratate si batranete, nu mai au nici timp si nici rabdare. Ei nu mai au multe zile de trait. In 10 ani, s-a dus toata generatia lor. Culmea e ca vremurile bune vor veni, intr-adevar, si pentru romani; dar ce folos: parintii nostri vor disparea, convinsi ca nu vor veni niciodata.
"Romanilor le place sa traiasca din nostalgii: ce bine era pe timpul Regelui sau pe timpul lui Ceausescu; putini spun <<Hai sa vedem ce va fi>>"
- Un subiect mult dezbatut de presa din Romania sunt asa-zisii "miliardari de carton", autori de "tunuri" in comert, privatizare si turism. In Germania sunt astfel de cazuri?
- Stiti bine ca in tarile occidentale bogate banii se fac greu, cu sudoare, sacrificii si riscuri. O avere o faci intr-o viata, dar ea ramane pentru cateva generatii, fara teama fiscului si a schimbarii guvernelor (deci, a clientelei). Acolo, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, esti stapanul banilor tai, si nu invers. Vorbind de Romania, este posibil ca "slugile banilor", acesti imbogatiti peste noapte, sa aiba pe moment o spoiala de avere, dar liniste sufleteasca nu vor avea niciodata. Ei raman fructele otravite ale coruptiei de partid si de stat, acea coruptie ce se promite a fi strangulata de 12 ani, dar care infloreste nestingherita, mari figuri cu dosare grele la parchet fiind vazute azi in fruntea unor institutii onorabile. De altfel, multi dintre cei care s-au imbogatit prin furt si jaf din averea statului sunt acum "curati", "onorabili", tocmai scosi de la "Nufarul". Este mai mult decat evident ca asa s-a dorit, neinterventia justitiei, in cazul lor, fiind dirijata politic. Dar, inca o data: n-are rost sa ne mai punem intrebari, sa mai scormonim trecutul, cata vreme nu le mai putem face nimic. In definitiv, singurul trecut care ma doare e al mamei si al tatalui meu, ca au muncit toata viata si n-au nimic. Iar ca ei sunt 60% din oamenii tarii. Ma doare trecutul, dar si prezentul, fiindca ma trezesc sufocat de problemele lor. Cand ma intorc din Germania, sunt senin si n-am cuvinte, acolo totul este asezat si banal de bine randuit. Pe masura ce discut cu mama, cu prietenii, cu vecinii, cu rudele, care imi spun fiecare problemele lor, grele si multe, iata-ma un om cu probleme! Incarcat pana in crestet de energie negativa, de furie si neputinta, de justitiarism si foc la inima. Ma visez un Robin Hood, dar sfarsesc prin a semana cu Don Quijote, deoarece constat ca ma iau la tranta cu morile de vant.
- A da vina numai pe coruptie mi se pare o judecata incompleta. Trebuie sa fie si alte cauze ale stagnarii romanesti, comentate de toate marile jurnale ale lumii. Dvs., ca jucator in viata economica, ati identificat vreuna?
- In Romania, prea se imparte firul in multe parti. Mai multi filosofi decat aici n-am vazut nicaieri. Romanilor le place sa traiasca din nostalgii: ce bine era pe timpul Regelui, ce bine era pe timpul lui Antonescu, ce bine era pe timpul lui Ceausescu! Putini spun: hai sa vedem ce va fi, ce putem sa facem pentru ziua de maine. Nu mai poti compara cu 2001 nici macar anul 1990, daramite 1985 sau anii interbelici! Pacat de vremea pierduta cu dezbaterile sterile despre trecut. E deja tarziu. Si un an, daca se mai pierde, e foarte mult. Sunt oameni care ar plati toata averea pentru un an de viata. In plus, tara noastra are prea multi responsabili, pusi in functii mari, care nu au un plan de activitate si dezvoltare. Din aceasta pricina, sume imense de bani gratuiti, donati de Europa si America, au fost pierdute de poporul roman in ultimul deceniu. Domle, nu poti sa traiesti fara sa-ti faci un plan!Ion Longin Popescu
Fotografii de Iulian IgnatPentru rezervari la hotelul "Claudia" sunati la tel./fax: 055/56.01.70