Iconar, la 21 de aniTudor Paul Scripor"Icoanele sunt insufletite de dumnezeire. Nu trebuie sa le consideram niciodata doar simple obiecte de decor"</b><b>- La varsta adolescentei, un student de la Facultatea de Teologie Greco-Catolica din Cluj detine o performanta deosebita: 500 de icoane pictate pe sticla si un triptic unic in lume -"Multumesc lui Dumnezeu pentru harul pe care mi l-a daruit"
- La 21 de ani, majoritatea baietilor sunt inca adolescenti. Cum ti-ai descoperit atat de devreme pasiunea si daruirea pentru pictura pe sticla, o indeletnicire care cere multa credinta si la fel de multa rabdare?
- Pasiunea pentru desen o am in sange de cand ma stiu. In cele mai clare amintiri din copilarie ma vad cu creionul in mana. Usurel, usurel, am inteles ca asta este chemarea mea, asa ca mai tarziu am urmat Liceul de Arte Plastice "Romulus Ladea" din Cluj. Eram in clasa a X-a, cand mi-a venit ideea de a-i darui prietenei mele un cadou special: o icoana pe sticla, pictata de mine. Asa am inceput sa patrund tainele acestui tip de pictura foarte speciala si destul de rara. Astazi, sunt student la Teologie Greco-Catolica, sectia Iconografie - o sectie destul de noua, unde admiterea se face doar din doi in doi ani, intrucat nu multa lume are si inclinatie spre teologie, si talent artistic. La ora actuala, sunt singurul student care picteaza pe sticla. Am acumulat o oarecare experienta, dar de invatat mai sunt multe. Mai ales ca pictura pe sticla are o tehnica aparte: sticla, fiind un suport special, cere o abordare inversa fata de lemn sau hartie - cu alte cuvinte, pictura se face pe spate. Am fost de la inceput fascinat de asta, iar acum sunt convins ca lucrul pe sticla va fi preocuparea mea de capatai; vreau sa ma implic in realizarea de vitralii si in restaurarea picturilor de acest gen.
- Cinci sute de icoane in doar cinci ani este o cifra impresionanta. Pe langa talent si munca, ai avut cu siguranta nevoie si de indrumare...
- Daca e sa ma gandesc la cel mai mare ajutor pe care l-am primit, atunci trebuie sa-i multumesc in primul rand lui Dumnezeu, pentru harul pe care mi l-a daruit. Ma gandesc apoi la familia mea, la profesori - fiecare in felul sau mi-a fost alaturi, m-a sustinut atunci cand ceva nu mergea. Un gand special si o mare recunostinta se indreapta catre Monseniorul Berger, expertul in arta orientala de la Vatican. Domnia sa vine la Cluj aproape in fiecare an, la invitatia Preasfintitului Florentin Crihalmeanu si mereu isi gaseste ragaz si pentru mine, sa imi vada lucrarile, sa ma sfatuiasca, sa ma incurajeze. Un astfel de sprijin inseamna enorm pentru mine, care pot spune ca am invatat practic singur, inspirandu-ma din carti si din traditia picturii pe sticla transilvanene, traditie care a inflorit in sec. Xvi-Xvii, la scolile din Scheii Brasovului sau la manastirea Nicula.
</b><b>Unicat in lume - un triptic pe sticla, de dimensiuni impresionante: 1.40 m/ 1,56 m
- Un artist se ataseaza intr-un mod special de lucrarile sale. Vorbeste-ne putin despre icoanele care inseamna cel mai mult pentru tine.
- Prima pe care am pictat-o, Sfantul Gheorghe, imi este si astazi la inima. Insa icoana care m-a determinat efectiv sa ma dedic picturii este Iisus pe tron - icoana care a devenit, de altfel, piesa principala si in tripticul pe care l-am pictat acum doi ani. Acest ansamblu este unicat in lume, atat prin conceptia realizarii lui - este primul triptic pe sticla pictat vreodata, cat si prin dimensiunile lucrarii: 1.40 m/ 1.56 m. Ideea unei astfel de picturi mi-a venit atunci cand a trebuit sa ma apuc de proiectul de diploma la terminarea liceului - mi-am zis ca ar trebui sa incerc ceva deosebit si iata ca mi-a reusit. Am donat mai tarziu acest triptic Bisericii Greco-Catolice "Pogorarea Spiritului Sfant", aflata in constructie la Cluj. Acum, mi-am propus ceva si mai indraznet: ma voi dedica pictarii unui nou triptic, de dimensiuni si mai mari, de peste doi metri. Este o provocare mare pentru mine, atat la propriu, cat si la figurat.
- Un lucru inedit, legat de icoanele pictate de tine este locul in care ai ales sa le expui: in cabinete medicale...
- Da, multa lume se mira cand vede pe peretii cabinetelor icoane, in loc de reclame pentru medicamente. Toti spun insa ca ideea este deosebita: increderea si speranta celor bolnavi creste simtitor cand se vad inconjurati de icoane. Fiindca ele nu sunt pur si simplu atarnate pe pereti, ca obiecte de decor, pentru a fi admirate ca tablouri. Ele inlesnesc intalnirea fiecaruia dintre noi cu dumnezeirea, de aceea o icoana trebuie in primul rand privita cu ochii inimii si cu sufletul deschis. De altfel, daca stam sa ne gandim la felul cum o icoana este realizata din punct de vedere tehnic, diferenta dintre ea si un tablou este imediat sesizabila: pe cand tabloul foloseste perspectiva de la mare la mic - in sensul ca ceea ce este in prim-plan este de dimensiuni mai mari fata de ceea ce se gaseste in fundal -, ei bine, intr-o icoana perspectiva este aceeasi peste tot, exact pentru a putea exprima faptul ca dumnezeirea este aceeasi peste tot.
- Pasiunea ta pentru pictura cere foarte multa migala si rabdare. Iti mai ramane timp si pentru altceva?
- Este adevarat, lucrez dupa un program foarte riguros, de aceea a trebuit sa-mi formez o disciplina interioara speciala. Nu pot spune insa ca pictura imi ocupa tot timpul, chiar daca ceea ce ai numit pasiune eu as numi chiar mod de viata. Eu sunt o persoana obisnuita, care are nevoie si de alte preocupari pentru a se simti implinita. Imi place, spre exemplu, sa-mi petrec timpul liber intr-un cerc de prieteni, unde nimeni nu are nimic de-a face cu pictura - dimpotriva, unul dintre ei este sportiv de performanta, altul informatician, altul este pasionat de muzica. Poate e chiar mai bine asa, ne completam unul pe celalalt. In afara de asta, am si eu uneori nevoie de relaxare, de detasare fata de munca mea. N-am putut niciodata sa ma retrag in arta, cand am fost suparat, intrucat pictura pe sticla cere o foarte mare precizie, iar orice traire negativa interioara s-ar reflecta imediat in icoana. Altfel spus, trebuie sa stiu foarte bine cand sunt in stare sa pictez, ca sa pot transmite prin ceea ce fac, si bucuria imensa care ma cuprinde, cand sunt fata in fata cu Dumnezeu.
Sanziana Demian
Fotografii: Victor Mercea